Nu-mi plac persoanele care se prezinta cu numele de familie inaintea prenumelui. Ca prenumelui de-aia ii si zice pre-nume. Ca se pune inaintea numelui.
Cand fac cunostinta cu cineva care mi se prezinta cu nume, apoi prenume, Costescu Irina, ma face sa ma gandesc la doua lucruri: ori persoana e nostalgica si nu vrea sa dea drumul sentimentului care-i facea sa tremure sufletul cand era strigata la catalog, ori isi foloseste numele de familie drept recomandare (ca pe cartea aia de vizita cu Popescu, sotul patroanei). Mie nu-mi placea cand ma striga la tabla cu numele de familie inaintea celui mic si nici nu ma cred mai puternica daca ies la inaintare cu numele mare. Care nici nu mi se pare prea frumos, intre noi fie vorba. Da trece la maritis. 😀
Subscriu la parerea ta!
Am fost si voi fi mereu „anti indobitocire”, „anti depersonalizare” etc.
Desi parintii si nasii de botez iti dau un nume la putin timp dupa nastere, pentru a te face unic, pentru a te individualiza, societatea incearca sa iti opreasca aceasta individualizare. E pacat.
Noroc ca a scapat aceasta „greseala de denumire” si ne putem folosi „avocatzeste” de prefixul „pre”.
Este PREnume deci se pune inaintea NUMELUI.
Imi voi creste copilul pe principiul: Fuck all y’all… Ya betta respect me!” >:)
Sper ca nu ai pretentia sa intru si eu in aceeasi categorie… E prea frumos ca sa nu-l folosim doar pe NUME…
Ma rog, in cazul tau, numele e deja un brand in fata caruia pre-numele paleste. Asa ca da, tu esti exceptia!
Ia uite ce postare mi-a recomandat site-ul… He He… Uneori trece, uneori nu – la măritiș. Lasă că sunt frumoase amândouă. Să le porți sănătoasă!
Ps: Gândind retroactiv… parcă l-aș fi păstrat și eu. Nici nu am știut că se poate.