Mi-am inceput ziua de azi cu un articol amabil despre un loc drag mie (multumesc Crina): „Pana mai ieri doar un oras de provincie inecat de somaj si saracie, Piatra Neamt a inceput sa se dezvolte rapid, sustinut de trei motoare financiare: investitiile in turism, inflorirea afacerilor locale si banii trimisi acasa de cei plecati la munca peste hotare.”
Ok, sa ne intelegem. Orasul a fost dintotdeauna frumos. Chiar si atunci cand era inecat, cum zice doamna jurnalista, de saracie si somaj, orasul era foarte bine ingrijit si unul dintre cele mai curate din tara. De 2-3 ani insa, s-a transformat intr-un fel pe care nu-l credeam posibil, ca un fluture frumos care peste noapte devine ireal de frumos. S-au reparat toate drumurile, s-au schimbat trotuarele si bordurile, s-au facut parcari cochete, s-au plantat peste tot gazon si flori, au disparut gardurile acelea inalte si urate din arbusti pitici, care ascundeau gradinile micute din jurul fiecarui bloc. Se construiesc blocuri noi, frumoase si colorate, cladiri de birouri care nu jignesc deloc arhitectura veche a orasului… Ba mai nou, avem si telecabina… Niste bombonele mici portocalii care patruleaza non stop cerul orasului, de la gara pe unul dintre varfurile de munte ce inconjoara orasul.
E frumos acolo. De cate ori merg acasa, ma minunez cat de multe se pot face. Cum nu vezi hartii aruncate pe jos. Ce inseamna sa-ti fie drag sa tragi aer in piept. Sa vezi oamenii zambind. Sa nu auzi claxoane la semafor. Sa vezi cum la 10 seara, se sting incet incet mai toate luminile de la geamuri, fiindca lumea se piteste la culcare.
In Piatra Neamt nu e viata de noapte. Sunt ce-i drept vreo 2-3 baruri (bodegile din jurul garii nu se pun) mai rasarite, in care sucul e 1,5 lei si berea 3 lei, unde ciocolata calda se face inca de la plic, fiindca in oras nu au ajuns inca esspresoarele. E un teatru minunat, cu actori buni si piese bune. Un cinematograf unde poti sa vezi maxim doua filme pe saptamana. Doua locuri cu biliard si unul cu bowling. Daaar sunt parcuri, munti de cutreierat, cheile bicazului la 25 de minute departare, manastiri cu duiumul…
E drept, pentru mine lucrurile astea nu mai reprezinta puncte de atractie. Pentru mine, punctele de atractie sunt mama, bunicii, camera mea roza de cand eram copil, drumul pe care mergeam la scoala, banca pe care am fumat prima tigara, in fata liceului.. Pacat ca nu mai pot sta in orasul asta minunat mai mult de 3 zile.. fiindca ma plictisesc… Imi lipsesc agitatia, praful, galagia bucurestiului. Nu mai pot trai acasa. M-am dezradacinat. Chiar daca e probabil cel mai mic frumos oras din tara. Ce trist…
Sa pui si poze, ca mi-e dor:)
Fac luna asta si pun, multe, promit!
Mersiiiii! :)pup.
Asa simt eu cu Romania:) Cind ajung acolo, realizez ca m-am dezradacinat de tot, ma simt chiar straina acolo…si nu gasesc trist acest lucru, ci imbucurator, deoarece asta inseamna ca mi-am gasit locul aici, unde ma simt acasa:) Ce bine!!!!