Aseara am facut ceva ce nu mai facusem niciodata. M-am dus la diverta, cu o sticla de apa si un covrig, am luat un cos de la intrare si am pus in el 23 de carti care mi-au atras atentia fie fiindca le citisem recenziile pe net, fie ca mi-a placut sau mi-a displacut foarte tare coperta, fie mi-a atras atentia numele volumului sau al autorului. Apoi m-am asezat pe una dintre canapelele lor moi si am citit prima pagina din fiecare carte, fara sa ma uit la coperta. La a 23-a prima pagina, deja mi se impaienjenisera ochii. Eram ametita de tumultul de campii inflorite, cuvinte de dragoste, descrieri de haine si coafuri, scene de razboi, sevraj, sex… Multe dintre primele pagini nu mi-au placut… m-au obosit, m-au enervat. Nu-mi plac cartile pe care, citindu-le, simt mereu nevoia sa le corectez. In loc de cuvantul asta eu as fi pus altul, de ce monolog aici cand mergea un dialog… Daca am timp sa fac astfel de critica de doi lei, e clar ca nu ma prinde deloc nici scriitura, nici actiunea romanului.
Bun, si uite-asa, dupa 23 de prime pagini, am ales 7 carti. Pe doua dintre ele, “Invitatie la vals” si “Elevul Dima dintr-a saptea” pentru ca-mi sunt foarte dragi si nu le-am avut niciodata in biblioteca personala. Restul de cinci m-au prins de la prima pagina. “Magicianul” de John Fowles, “Trei intr-o barca”, de Jerome K. Jerome, “Vertij”, de Randy Taguchi, “Casatorie de amatori”, de Anne Tyler si “Conjuratia imbecililor”, de John Kennedy Toole.
Printre cele 16 carti la care-am renuntat au fost un Marquez (pe care de altfel il uibesc, dar “Stiri despre o rapire” prorbabil ca e scris in alt registru), un Ian McEwan (“Sambata”, care are un inceput cam plictisitor, desi sunt convinsa ca romanul e foarte bun, ca si restul ale lui McEwan), si Anais Nin, “Henry si June”. La aceasta din urma am fost nehotarata, a trebuit sa aleg intre ea si “Vertij”, fiindca nu aveam decat doua milioane la mine si nu-mi ajungeau sa le iau pe toate 8, trebuia sa renunt la una. Am renuntat la Anais Nin, pe ideea ca… imi placeau mai mult celelalte 7. 🙂
Si ce daca cele doua milioane erau destinate unor cheltuieli ceva mai putin literare… Daca tot nu dau banii pe bijuterii, curele si cine fastuoase in Trattoria, sa simt ca ma rasfat si eu cumva, nu?
Singura mea problema e ca nu trebuia sa cumpar 7 carti, fiindca acum, cel putin doua saptamani n-o sa pot repeta experienta cu canapeaua si cosul de carti, nu doar fiindca nu mai am bani, ci si fiindca apoi o sa am prea multe carti grozave si prea putin timp pentru ele.
Mai ales ca am de gand sa incep cu un Murakami pe care l-am primit de imprumut dis de dimineata si a carui prima pagina e mmmm… cel putin inviting…
Faceti loc, citesc!
Iti propun sa completezi colectia adolescentei si cu „Scrisoare de dragoste” …
citesti, citesti, dar noi ce citim? ti-ai pierdut, se pare, obiceiul de a posta una-doua povestioare pe zi… sau din cauza ca citesti asa de mult nu mai ai timp de scris? bine, bine, te vom citi si prin revistele glossy, dar pana atunci? 🙂
Una din rarele ocazii cand recomand filmul in locul cartii – Henry and June. 🙂 Foarte, foarte underated.
Aha! Bine de stiut, o sa vad filmul atunci, si-apoi o sa citesc cartea. Dupa care te invit la polemici.
it’s Merat again, daca ma tii minte de la postul despre „cum eram si cum am ajuns” daca pot spune asa :))
iti citesc tot blogul de la inceput si cam pe-aici am ajuns si mi-au atras atentia cele doua carti de Mihail Drumes care sunt si printre preferatele mele. Voiam sa-ti recomand si „Scrisoare de dragoste” tot de Mihail Drumes,dar vad ca cineva deja a facut-o. Insa..na..fetele..tot am tinut sa-ti spun c si mie imi sunt foarte dragi respectivele carti. Deocamdata pe-aici am ajuns cu blogul, ajung eu la zi, sunt harnica! 😀
hei, bine-ai venit in arhiva, multumesc de recomandare, am citit-o intre timp, adevarata bijuterie…