Acum fix 7 ani, eram studenta in anul 3 si lucram part-time ca pr assistant la Ziua. Castigam fix 75 de dolari pe luna (cam 2.300.000 lei la vremea aia), la care se mai adaugau vreo 800.000 bursa de studiu si alte cateva sute de mii pe care mi le trimitea mama pe card. In total, veniturile mele rareori depaseau 100 de euro pe luna. Cu toate astea, ma descurcam sa platesc chiria si restul cheltuielilor la o garsoniera in Berceni (ce-i drept, confort II, 15 metri patrati cu tot cu baie si bucatarie, cu furtunul de dus legat la chiuveta, si cind te spalai, trebuia sa stai cu un picior pe capacul toaletei, ca altfel n-aveai loc), fumam un pachet de Lucky Lights pe zi, imi gateam cam ce-mi trecea prin cap, ba mai si ieseam in Club A si Backstage de 2-3 ori pe saptamana. Ocazional imi mai luam o pereche de pantofi ieftini din IDM sau cite-un tricou de la Metro. Toate cu mai putin de 100 de euro pe luna.
Circulam cu autobuze, tramvaie si troleibuze care strabateau Bucurestiul din Militari in Pantelimon in maxim 30 de minute. Tarabe mici si-nghesuite vindeau pufuleti si sucuri la orice colt de strada… Ma pierd in amintiri si uit ce voiam de fapt sa zic. Asadar…
Acum 7 ani, aveam un PC ieftin, cumparat din bucati (fara conexiune la internet, desigur), un telefon mobil Alcatel d-asta, un reportofon cu caseta mare la care ascultam rareori muzica la casti in tramvai, de frica sa nu bata la ochi, si un televizor romanesc vechi, am uitat cum il chema. Aveam o singura rochie pe care o purtam la petreceri si la nunti. Patru perechi de cercei pe care le mai schimbam cu unele noi, dar numai cind cele vechi se oxidau in urechi. Imi petreceam timpul liber plimbandu-ma, jucind table sau whist, invatind sau iesind in cluburi studentesti. Traiam bine din 100 de euro. Ba chiar reuseam sa pun cite ceva deoparte pentru cadourile de Craciun sau de Pasti.
Acum am laptop de 800 de euro, un iPod de 200 de euro, o Kia C’eed noua de 12.200 de euro, 3 telefoane mobile, un televizor cu ecran plat, o camera foto Canon (extrem de valoroasa, se pare), un epilator Braun, un aparat de gatit la abur Braun, un fier de calcat Philips pe care nu-l folosesc aproape niciodata, o placa de intins parul, 3 uscatoare de par cu puteri diferite, 24 de rochii, 84 de pereci de cercei (da, chiar i-am numarat, mi-a luat mai bine de 30 de minute). Imi petrec timpul liber citind si iesind la terase si bistrouri de fitze, unde o apa plata costa acum cit ma costa inainte o intreaga seara in club. Castig de zeci de ori mai bine acum ca in 2001, si cu toate astea sunt luni in care nu reusesc sa pun nimic deoparte.
Atunci beam bere si nu-mi pasa ca ingrasa. Acum beau doar apa plata, fiindca sunt la cura. Fumam si-mi placea la nebunie sa fumez. Acum m-am lasat, pentru c-am vrut sa demonstrez ca pot. Atunci nu-mi pasa ca mi s-a desfacut tivul la jeansi de prea multa uzura, acum daca nu gasesc nimic interesant in sifonierul cu 4 usi, nu ies din casa. Acum 7 ani adormeam cu capul pe boxa in Club A la 4 dimineata, acum adorm la mine-n pat la 12 noaptea, cu dopurile de spuma portocalie adinc infipte in urechi, sa nu cumva sa ma trezeasca mieunatul pisicii prea de dimineata. Atunci as fi dat orice pentru un weekend la mare. Acum prefer sa stau in casa in weekend, fiindca sunt prea obosita si am pielea prea sensibila pentru o aventura in vama.
Atunci iubeam un baiat complet nepotrivit, dar care insemna totul pentru mine pentru ca stia sa-mi spuna vorbe frumoase. Care imi cumpara dulciuri cu ultimii lui bani, chiar daca stia ca a doua zi n-o sa mai aiba cu ce sa-si ia de mincare.
Atunci imi facam planuri despre cum va arata viata mea la 28 de ani. Acum am 28 de ani si ma amuz cind ma gindesc la cit de naiva eram atunci. Si ce bine-mi era, chiar daca noaptea imi misunau gindaci pe perna si uneori n-aveam bani nici macar de-un covrig. Dar aveam 21 de ani, eram studenta, munceam part time, aveam prieteni cu care jucam carti in complex la Leu pina la 7 dimineata in asteptarea rezultatului la examenul de Tehnici de redactare, colegi care-mi dadeau jumatate din covrigul lor si faceau misto de mine ca sunt moldoveanca. Discutam ore in sir cu necunoscuti pe bancile strazii de vara despre doors si elevul dima dintr-a saptea. Fumam, ne tineam de mina si mergeam pe jos acasa noaptea, cite 6-7 km, fiindca de bani de taxi nici nu putea fi vorba.
Acum fac poze la lucruri interesante. Atunci faceam lucruri interesante.
Inca imi iubesc viata. Dar e atit de diferita acum… e mai aranjata, mai periata, mai parfumata, plina de aproape tot ce-mi trebuie, si totusi lipsita de… nu stiu ce, dar ceva ce era acolo atunci sigur nu mai e acum. Si-mi lipseste.
Si eu ma gandeam recent la aceste lucruri…sa fie apropierea varstei cu 3 de vina? Oare chiar sunt asa cum am visat cu 7-8 ani in urma? Asa or fi adultii? Cu rate, pantofi cu toc, haine si farduri multe, tuburi si cutiute care ascund mai stiu eu ce, telefoane si chestii care se rezolva mereu on-line?…
Eu inca mai stiu cum era Vama in 99, cand m-am indragostit cu adevarat prima data…ce culoare avea apa, ce iz se simtea in aer…Atunci aparuse Atomicul, mai stii? 😛 Aveam pantaloni albi si sandale cu platforma si un singur luciu de buze, nu 20…
„Elevul Dima dintr-a saptea”, zici? Ehei, ce vremuri…
P.S. Sunt pe acolo cu cerceii si eu…
well, 142 de perechi de cercei. si da, si eu simt ca am trait cu bani putini si cu griji si mai putine.
Mda! Raspunsul nu trebuie sa fie asa de greu, cred ca se cheama „fericire”
Hm, nu e fericire, fericita sunt si acum, doar ca altfel… E altceva… poate pur si simplu tinerete? Habar n-am, dar cred din pacate ca orice-ar fi, e irecuperabil….
nu cred ca ai varsta la care sa regreti tineretea; esti inca foarte tanara….si faptul ca esti fericita, ma trimite cu gandul la doua versuri: „Donna felicità….non a l’amore…
Eu zic ca e „copilareala” cea care ne lipseste. Starea aceea binncuvintata, lipsita de griji si de stres, in care inca mai crezi ca orice e posibil. Nu?
Ma intreb mereu de ce oamenii prefera sa „vorbeasca liber” numai din spatele tastaturii… Raspunsul il stiu da’ tot sper sa gasesc unul alternativ, pentru ca primul nu imi place.
Oricum, in ziua de azi toate alea’i greu da’ e frumos, asa ca cu sau fara taste sub degete:
Let’s make love and be free!
Stand in love don’t fall in love!
…si nu in ultimul rand:
Un post lung cu amintiri la timpul lui face cat sapte gutui!
Cu respect…
–––––––-
Doamne Fereşte
>:)
baiatul ala era gim?
Nu, pe el nu-l cunosc decit din 2004. Ce povestesc eu e de acum sapte ani. 2001, cind eram inca studenta. Ntz, n-ai fost deloc atent la text, cred ca repet de cel putin 3 ori asta.
bestial mah….::X:X
intrebarile incomode provoaca raspunsuri bizare..io nu fac analiza textului,sunt numa un cititor de blog!calma te
nostalgia ne cuprinde pe toti la un moment dat. la 20 de ani rasturnam muntii, aproape de 30 o mai luam si pe cai batatorite.:) ma intreb cum va fi la 50, nu ii vom mai escalada deloc? ar fi prea trist sa fie adevarat…
wow…..m-ai scos din depresie…..
stii cred ca sunt intre putinii care stiu cine era „el”…dar nu conteaza si cred ca nu despre el era vorba….
mai tii minte cand ajungeam in bucale si jucam table si ma rugam sa nu pronunti zaru’ pt ca inevitabil …ala iti venea….
sau combina aia philips care avea 6 posturi pirat cu manele…..huh…
apropos…tipu’ e acum „antimanele”…..
hahahhahahha
sau patul ala extensibil…. sau cel care avea in loc de picioare cartile tale groase ….wow….cate amintiri….
totusi ….un lucru e cert….cocheta erai si atunci …cu blugii tociti la tiv …cocheta ai ramas si acum … s-a schimbat doar materialul si emblema….. sau poate pretul e mai important….
dar cu tico’ul ala minunat al tau ce s-a intamplat…???
salutari de la mare pt toti….
Ioana, trebuie sa-ti spun ca te-am propus pentru concursul de la
http://www.reportervirtual.ro
pentru cea mai sexy blogarita, fara sa-ti cer, in prealabil acordul, nu mai avea niciun farmec. Deci, BAFTA!
quiz, da, tu te gindesti la cine trebuie. multumesc de aprecieri si de refreshul de amintiri. tico-ul l-am vindut anul trecut, inca ma mai mir ca cineva mi-a dat pe el 1700 de euro. 🙂
Iulian, de ce oare ai facut tu una ca asta? Si poza aia oribila de vampa de unde-ai furat-o? trebuia sa-mi zici, am poze mult mai frumoase in portofoliu… nu ca mi-as fi propus vreo secunda sa devin cea mai sexi bloggerita. Doamne, unde-am ajuns! Eu nu voiam decit sa scriu frumos pentru oameni…
am uitat ….. ghici cu ce sterg alde maica’mea si bunica’miu prafu prin casa…..
BINGO!!!
tricou alb cu maneci scurte si in stanga sus scrie ….exact…..ai ghicit…..ZIUA!!! MAJUSCULE SI ROSU….
HAHAHAHAHHAHA
Cica e mai bun decat pamatuful ala de i l’a luat sormea sau chestia aia gen aspirator de la frati’miu
Superb text. Probabil viata de atunci ti se pare mai frumoasa acum pentru ca ai ajuns mult mai sus. Daca ai fi ramas la aceeasi faza, ti-ai fi blestemat zilele 😉 . Si esti foarte tanara. Inca.
PS Poti sa-ti schimbi oricand poza de la concurs 🙂 . Si nu e neaparat vorba despre cea mai sexy (adica in costum, de baie sau fara, cum am vazut intr-o poza facuta de tine la Vama 🙂 ) .
@quiz: aoleu, sper sa nu citeasca dl Rosca Stanescu blogul meu, ca a bagat bani grei in tricourile alea, negindindu-se bietul ca vor fi folosite la sters praful… 🙂 eu ma bucur ca macar sunt de folos la ceva, dupa atitia ani….
@tiberiu: poze fara costum de baie? in vama? damn, stii mai multe decit stiu eu, se pare… si… cam pe unde zici ca ai vazut pozele astea?
in alta ordine de idei, nu cred ca am ajuns mult mai sus. am mai crescut, am invatat multe, dar nu stiu daca unde sunt e mai sus sau mai jos… e doar in alta parte. 🙂
Pai, Ioana, 1)poza am gasit-o pe blog, la inceputul inceputului dai un link catre niste poze; 2) dupa cate stiu eu, la un concurs de miss conteaza si personalitatea/intelicenta, transpus in lumea blogurilor, asta inseamna continutul blogului(bine, nu c-ar conta acum, tot ce conteaza sunt clicurile pe care le primesti de la cunostinte, ele sunt baza); si 3) te plangeai ca nu mai faci lucruri interesante.
iulian…get yourself a woman…rubber…anything
demult nu am mai citit un text atit de misto 🙂 si da, avem laptop, zeci de sandale, alte zeci de cizme, dar nu prea mai e cum a fost cind nu ieseam din adidasi
Va multumesc tuturor pentru aprecieri, imi creste sufletul cind vad oameni reactionind in jurul meu.
@Iulian, multumesc ptr inscrierea la concursul cu pricina, desi nu sunt genul care sa dea linkul mai departe pe la cunoscuti in vinatoare de voturi. Scriu pentru ca-mi place, nu ptr ca visez sa ajung cea mai sexi bloggerita, whatever that means. Nu ca propunerea ta nu ma flateaza… it’s just not for me. @Maria, ma bucur ca ai ajuns la mine pe blog, eu il citesc aproape zilnic pe-al tau, care e util si cald, fix pe gustul meu.
Ioana: uite link catre poza cu omuletii surprinsi de tine la Vama in timpul unei partide de ceva 😛 : http://bp2.blogger.com/_N3q-7N8KTLM/SGDU85mBLII/AAAAAAAAAOU/Nc0YoGX59zc/s1600-h/IMG_7516.jpg
Interesant, mai ales ca poza asta e facuta de mine.
si eu trec des pe la tine 🙂
50? „Plin de griji si vara bani/ Chiar si la 50 de ani” Da’ n-are importanta! Ce inseamna sa fi realizat? Sa ai bani sau sa ramai tanar?Am vazut si „batrani” mai tineri ca tine!
La fel simt si eu. Si rad cand le aud pe fetitele de 24 de ani facandu-si maaaari planuri pentru cand or avea ohoho 28 de ani! 🙂 ah maturizarea. I find confort in your thoughts Ioana, they are exactly like mine. And yes, I am far away and I am forgetting my native language, myself…
multumesc de vorbele bune. mi se umple sufletul cind aflu ca un alt om rezoneaza odata cu mine. mai ales de la asa o distanta…
fiecare varsta isi are bucuriile ei, nu? Si fericirea este relativa…trebuie doar sa stii sa o privesti din unghiul potrivit 🙂
Cu ultimele propozitii ai spus tot: „Acum fac poze la lucruri interesante. Atunci faceam lucruri interesante.”
Super postul! Cam toti trecem prin asta!
ah, ce fain este postul asta, si ce bine mi-a picat acum 😀
doar ca eu acum ma indrept spre 32, desi nu ii simt chiar pe toti 😛
Pai, sa+ti fie de bine… 🙂