Viena, cu detalii

Apus romantic pe balta din spatele palatului Belvedere superior.
Cladirea Hundertwasser, camin social la periferia Vienei.
Miezul noptii intr-una dintre pietele din Cartierul Muzeelor. Berea cam scumpa, atmosfera foarte speciala.
Palatul si gradina Schonbrun, frumos, da’ parca nu e ca Versailles. Tot francezii stiu mai bine…
Ansambul rezidential Schonbrun. 🙂
Karlsplatz. In fata bisericii era un bar cu terasa si sezloguri pe care sorbeau cuba libre si caipirinia tot felul de punkisti. La 2 metri de biserica. Mi-a placut ideea. Cuba libre 3 euro. Merita privelistea, zic eu.
Acelasi apus de soare, pe palatul Belvedere inferior de data asta.
Stephansplatz.
Water in my mouth. Cel mai bun lucru inventat vreodata. Sosul caldutz si moale, marul fraged, scortisoara crocanta, grisul dulce… Demential. 4.70 euro cu tot cu sos. Merita 20. Merita 100. Merita toti banii din lume. Si pe aia pe care nu-i am ii merita.
Zona de chill out pe maulul Dunarii. Preturi mari.
Opera din Viena.
Miezul noptii intr-o cafenea din Cartierul Muzeelor. Liniste si racoare.
Cafenea de la intrarea pe Mariahilferstrasse. Nush cum e inauntru, cred ca mirosea demential, a cafea din 1891.
Magazin de palarii. Colorat. Colorate.
Piateta din Cartierul Muzeelor.
Muzeu cu mult verde. Cred ca de istorie. Niciodata nu mi-a placut istoria.
Turul vienei cu masina veche. vreo 40 de euro. a fost bine si pe jos. 😉

Uuuf, a trecut atit de mult de cind m-am intors ca am si uitat cum a fost. M-au cotropit munca si viata de nevacanta si uite ca-ntr-o saptamana ma simt de parca nici n-as fi vazut locurile vieneze minunate.

Asadar, ce mi-a placut la Viena:
– pe primul loc, fara niciun dubiu, strudelul de mere cu sos de vanilie pe care l-am mincat (in repetate randuri) in cafeneaua Europe
– strazile largi si curate
– cladirile mari, grele, cu geamuri mici si multe si flori rosii la ferestre
– cele 9 H&M-uri pe care le-am praduit cum am stiut mai bine
– Cartierul Muzeelor, unde poti in acelasi timp sa faci plaja si sa asisti la festivalul filmului european digital, la citiva metri de nenumarate expozitii foto si de arta
– hostelurile ieftine si curate, inconjurate de bistrouri traditionale cu meniuri si preturi speciale pentru calatori si studenti
– croissantele, rulourile cu spanac, gogosile cu ciocolata si bomboanele Lindt cu fata lui Mozart pe ele
– cerul perfect albastru in toate cele 5 zile in care ne-am plimbat pe strazile orasului
– transportul in comun, perfect organizat si inteligent semnalizat
– cele 6 magazine de cercei in care mi-am petrecut ore in sir fara sa gasesc modele nici macar asemanatoare. Ieftine. Cu toate astea, nu mi-am luat decit vreo 8 perechi. Putine, daca stau sa ma gindesc ca la numaratoarea de bluze achizitionate mi-au rezultat… 18. 😀
– shoppingul in general; preturi mici chiar si la magazinele mari din buricul targului
– unii barbati. Mi-au atras atentia cei pe la 40 de ani, un pic grizonati, cu camasa alba impecabila, pulover aruncat asimetric pe umeri, ochelari discreti si-un zimbet insinuant, dar deloc jignitor
– majoritatea femeilor. Inalte, blonde, slabe, usor arogante, imbracate fistichiu, cu cite-o carte groasa in mina si-un croissant in cealalta.

Ce nu mi-a placut la Viena
– ca atunci cind am cerut un espresso decaf, am primit un ness obosit
– cladirile parca prea mari si prea grele
– mirosul de balegar lasat in urma de calestile de epoca
– lipsa indicatoarelor catre punctele turistice
– faptul ca nimeni nu vorbeste engleza (toti ne indemnau sa-i intrebam pe ruseste, exact ca la Praga)
– preturile mari la bere si la mincare, in restaurante si-n patiseriile de pe strada (2 euro un croissant, 4 euro paharul de bere de 330)
– nu m-au dat pe spate celebrele lor puncte turistice, schonbrunul, stephansdomul, karlsplaz… Praga sau Parisul mi s-au potrivit mai bine.

Alte 70 de poze aici.

In concluzie, recomand. M-as intoarce la Viena azi pentru strudelul ala cu mere care ma face sa salivez mai ceva ca orice alt lucru pe care l-am savurat vreodata. Pentru shopping, m-as intoarce la anul in primavara, sa imi improspatez garderoba. Pentru turism, m-as intoarce peste vreun deceniu, cind mai invata si ei ceva engleza. Sau pina invat eu rusa, cine stie…