Zi in reluare. Maine insa e avanpremiera!

Azi traiesc o noua zi din seria celor de tip “film scandinav”. Am dormit nedrept de putin azi noapte, si la fel de nedrept de prost, drept pentru care de dimineata mi-a luat mai bine de 10 minute sa imi recompun fata in oglinda. Nici nu mai stiu cum am ajuns la munca, cine mi-a trimis sms inainte de ora 8 (ma alint, sigur ca stiu). La 8.30 eram deja in prima intalnire, clientul vorbea, eu ii zimbeam oarecum timp, fiindca simteam cum mi se incurca si mi se amesteca toti creierii in cap. Totul se misca in reluare, oamenii vorbesc prea tare, muzica e enervanta orice mi-ar cinta, mincarea n-are niciun gust, lumina e prea ascutita, mi-e frig, dar totusi transpir. Of, macar de-as reusi sa ma tarasc cu bine prin ziua asta, fiindca diseara incepe dragul de weekend. In care o sa ma las alintata si iubita, o sa-mi plimb furculita printre papanasii dodolotzi inecati intr-o mare de dulceata mov de mure, o sa-mi lustriesc obiectivul sa fac poze cu el minunilor mele pisicesti (care deja au constituit mica lor fratie din care uneori ma mai exclud, niciodata insa cind e vorba de un castron de boabe), o sa vorbesc mult fara sa-mi pese ca sunt penibila sau plictisitoare (fiindca rareori sunt, sper) si o sa ascult si mai mult. O sa las Bucurestiul in urma macar cu vreo cativa zeci de kilometri si-o sa ma uit de departe la el cu dispret. Si intre toate asta o sa dorm. Doar eu, in patul meu, cu laptopul meu pierdut in pilota noua prea pufoasa, cu o carte intepindu-ma in coaste si o pisica torcind la capul patului. Bine, hai doua pisici.