Marțea dimineața

O zi ca oricare alta. Soarele prins undeva sus, cam departe de mine. Lumina prietenoasă care intră în birou prin transperantele lăptoase de la Ikea. Frig dimineața de ți se buburuzează pielea sub sacolul de toamnă. Vești bune și mai puțin bune de la prieteni buni și mai puțin buni. Zero planuri pentru mîine și pentru mai departe. Proiecte mișcătoare, cu clienți răspicați și rău-platnici. Morcheeba în surdină la căști. Mănușile roșii fără degete aburcate în sus pe mîinile reci. Ochii ușor umflați din cauza filmului exagerat de trist pe care l-am văzut aseară. O tresărire de bucurie la gîndul că azi primesc cercelușii și broșa cu cireșe. Îmi plac cizmele mele roșii noi.
Hm… cam mult roșu azi, asta înseamnă parcă un plus de energie și optimism (mi-a spus mie maseurul în timp ce se ocupa cu toate cele zece degete de vertebrele mele prost aliniate).
Mi-ar plăcea să fiu invitată la o petrecere. Așa, din senin. O petrecere d-aia glamuroasă, cu paiete care cad din tavan și globuri disco în care se reflectă lumini colorate. Unde să mă întîlnesc cu toți oamenii mei dragi pe care i-am uitat sau care m-au uitat pe mine. Să stăm și să ne povestim și să ne spunem unii altora ce bine arătăm, cum nu ne-am schimbat deloc, ce fericiți suntem și neapărat să ne mai întîlnim, că uite ce bine ne simțim împreună. Apoi să ne punem pălăriile și fularele la gît, să ieșim pe ușa împodobită cu flori de hîrtie și să uităm din nou unii de alții vreo 20 de ani.
Am chef să reînnod lucruri. Prietenii, visuri copilărești, șosete vechi, ghirlande din hîrtie creponată pentru pomul de crăciun, caietul cu rețete de prăjituri al bunicii… Nu mai vreau zile ca oricare altele.