Aseară am văzut un film israelian trist și bun într-o sală abruptă în care se intră printr-un bar oribil, înecat în fum și miros de vin ieftin. Am stat tot filmul aplecată spre-nainte, pe marginea scaunului, fiindcă nu vedeam titrarea de capetele celor din fața mea. Chiar și așa, aplecată și aburcată, tot nu reușeam să citesc ultimul cuvînt de pe rînd, din cauza unui tip exagerat de înalt prost amplasat cîteva rînduri mai în față. Așa că am fost nevoită să îmi stresez partenerul de film cu repetate întrebări despre cuvîntul final din frază. Deși era un film de război.. acel ultim cuvînt nu avea cum să fie unul prea roz. Final frumos. Nu, nu mor toți, majoritatea scapă, iar eroul principal sfîrșește prin a plînge în genunchi în mijlocul unui drum de țară. Clar, războiul sucks. Am coborît la toaletă prin cîrciuma oribilă. Culmea, era coadă la bărbați! M-am spălat pe mîini pe îndelete și am tras cu ochiul la cei 7 tineri și bătrîni (majoritatea evrei) care tropăiau mărunțel așteptînd pe hol să le vină rîndul. Deci, se poate. Pesemne nu frecventez eu suficient de multe bodegi cu vin ieftin. Apoi am mîncat niște prăjituri excelente, mi-am alintat pisicile somnoroase și mi-am dat seama cît îmi e de bine.
Mi-ar fi fost și mai bine dacă nu m-ar fi sunat vecinul de dedesubt la interfon să-mi spună că de la mine din sufragerie se aude un sunet ciudat și că e sigur că e de la mine, că a stat 5 minute în fața ușii să se asigure că nu se înșeală. Eu n-auzeam nimic bătînd la mine-n sufragerie, așa că l-am întrebat de ce n-a sunat la ușă în loc să coboare pînă la interfon și să stea în frig ca să se rățioască la mine. Mi-a zis că nu-și permite să facă una ca asta. Dar să stea să asculte în fața ușii 5 minute își permite. Oamenii sînt mai ciudați decît pot eu duce.
Am adormit ascultînd muzică de Crăciun.
Peste fix 21 de zile e ziua mea. Deja lucrez la lista cu ce-mi doresc, e lungă și plină de lucruri simple. Cutia de televizor plina cu bomboane migdalate e si ea pe lista. O să port cea mai frumoasă fustă plisată și cămașa cu cele mai multe volane din lume. Poate și-o pălărie roșie.
AMR 21
1.Treaba asta imi aduce aminte de vremurile cand copil fiind frecventam cinematografele din centru si imi placea sa ma duc mai ales la „Zilele filmului Tunisian,Israelian,Spaniol,Malaezian,Marocan etc. etc.
Descopeream acolo pelicule incredibile , profunde si in plus intelegeam in cateva zile in mare si superficial specificul unei tari.Salile erau goale la acele filme insa nu stiau ce pierdeau.
Imi vine sa plang dupa acele vremuri.Din pacate viata in ritmul si preocuparile actuale nu ma mai lasa sa traiesc cum vreau.
2.Cei 7 tineri si batrani evrei stiu de ce au ales acest film insa tu de ce l-ai ales?
Imi plac filmele „etnice”, au un aer special, necomercial… Nu cred ca am vazut vreun film tunisian totusi. Interesante?
Cit despre aseara… filmul m-a ales pe mine… Un prieten a primit o invitatie si m-a luat cu el. Nu regret, a fost o experienta frumoasa. Si filmul, si sala, si oamenii de la coada… 🙂
cutia exista…
Tunisia are cea mai buna productie de film dintre toate tarile arabe si magrebiene.Regizorii au facut scoala de cele mai multe ori la Paris apoi s-au intors.Chiar anul trecut din cate tin eu minte o pelicula a primit premiul pentru cel mai bun film arab al anului.Parerea mea este ca nu trebuie subestimati.
nu esti consecventa, ceva nu se leaga. daca sala era abrupta, n-avea cum sa te deranjeze cineva care statea in fata ta cu cateva randuri.
@}-,-‘-
sherlock
Din pacate, nu era suficient de abrupta. Ori era tipul ala muult prea inalt.