Mi-e dor de mine blondă. De cum mă reperam imediat într-o poză de grup: eu eram aia cu capul cel mai deschis la culoare, galben pui sau pai, nici nu mai știu. De firele de păr care nu se vedeau pe bluzele de in. De lipsa hainelor gri din garderobă, pe care nu le puteam purta pentru că alături de pletele blonde, mă făceau să par palidă. De apelativele muncitorilor de pe schele, de miștourile colegilor de facultate, care obișnuiau să mă țină de mînă cînd treceam strada să luăm covrigi, pentru că, spuneau ei, după ce că sînt moldoveancă și femeie, mai sînt și blondă, deci am șanse minime de supăraviețuire. Și pentru că-mi place să supraviețuiesc, iar sexul nu vreau să mi-l schimb încă, m-am făcut brunetă. Acum mă amestec mai ușor în mulțime, mă fac mai ușor ignorată de mitocani, pot să port gri, deși nu prea-mi place, am ochii mai verzi, sînt în sfîrșit luată în serios la întîlniri. Mă amuză cum nu mă recunosc oameni cu care nu m-am văzut de 2-3 ani. Și care se dau în spate cîțiva pași, holbează ochii, exclamă diverse și concluzionează rapid “Clar îți stă mai bine așa. Da’ și blondă îți venea bine”. Și cum nu-mi mai vine să-mi las unghiile lungi, că mi se pare că la păr brunet merg mai bine cele scurte. Da, e decisă, acum mă simt brunetă, etapa blondă a trecut. A ținut 11 ani, și m-a costat vreo 180 de tuburi de vopsea și tot atîtea de oxidant. Asta nu înseamnă nu mi-e dor de mine blondă cîteodată. Se pare că vechea mea prietenă avea dreptate cînd îmi zicea că “once a blonde, always a blonde”. Cel puțin în spirit. Și-n pozele vechi. Ia uite ce zînă-gheișă eream, trăi-mi-ar unghiile pictate cu flori, rochia deosebit de mulată de supraelastic cu cusăturile pe-afară și albastrul cobalt de la ochi…… 🙂
Galben pe cap și-n creier
Hahaha, vaaai ce unghii aveai… si ce par platinat si placat cu placa… Si erai bronzata… nu-mi zice ca mergeai si la solar…
Terasa Re:Ply Floreasca, nu? Ce vremuri…
prin etapa asta cu „hai sa ma fac blonda” cred ca au trecut like jumatate dintre femei, me included. dar esti mult mai draguta si mai feminina bruneta, pentru ca ai ochii deschisi la culoare si contrasteaza mai bine cu cea a parului.
Si eu care sunt pro-blond(e) zic ca ti se potriveste mai mult culoarea de acum. E foarte dragutza poza asta si stiu cum e sa iti amintesti de diverse perioade. Cred ca fiecare coafura ti-a fost draga, la un moment dat…
Eu inca mai astept sa fiu luata in serios 🙂 Desi, daca mi-l fac si ondulat, nu prea sunt sanse 😛 Dar e ok, abia pot sa intru in joc si sa spun bancuri golanesti 😛
Sti ce se zice de blondele cu ochii albastrii! 🙂
Uitasem: bruneta, pari mai tanara cu 5-10 ani!
mai, fata, aratai ca o veritabila pisi in poza aia!
@ bogdan: ia zi, ce se spune despre blondele cu ochi albastrI?
Te felicit că ai ales să devii brunetă… Asta ţi-o spune o brunetă naturală şi convinsă:))
Eu zic ca bruna esti mai buna:) te prinde mult mai bine si te intinereste! Deci ramii bruneta:)
PS: desigur, eu te iubesc oricum:)
@Oana draga, da, recunosc, am mers la solar in anul ala, da’ numa de 2-3 ori… Bronzul de pe mine era in mar parte de la Eforie…
Da, Floreasca, iulie 2005, in ziua cununiei civile a celei mai bune prietene… Those were the days… 🙂
Multumesc, Guus, asa cred si eu. Virstele mai serioase merg c-un look mai apretat. Care clar nu poate fi blond.
Anda draga mea, nu e bine sa fii luata in serios. Mai bine sa ne prostim, cit inca mai sintem amuzante…
Bogdan, ce se zice? Si sint verzi…
Mai tinara cu 10 ani? Oh doamne, deci am ajuns atit de batrin acit sa zica lumea asta despre mine? Trist, ce sa zic..
Ira, da, cam eram o pisi. Recunosc. Nimic rau in asta, nu? NU?
O@n@, multam, i feel good in your club… and hair color… 🙂
Ina balerina, love you back, eu as ramine bruneta, pacat ca sint invadata de fire albe de citeva luni… Noroc cu Garnier si alte asemenea, ca mai pot fi bruneta inca vreo 4-5 ani… Apoi am decis sa ma las in voia naturii… Faca-se voia ei, zic…
atunci reformulez: pari mai copila bruneta!
(albastru se vede in poza mica, din cauza machiajului si a bluzei, dar am facut un efort si am dat click acum)
🙂