Azi continua

Good news. Nu despre job, nu va entuziasmati… e despre baton.

Am gasit in sfirsit baton dintr-ala de mincam la prinz sau in pauze la scoala, din aluat dulce, bine copt la cupor laolalta cu covrigi si presarat cu mac. Doamne, de cind caut, si ce fericita am fost cind l-am vazut pe el, batonul, printre chifle si franzele, intr-un cos de nuiele din brutaria d-aici din cartier. Tocmai terminasem plimbarea pe iarba si mergeam agale spre scara blocului cind mi-a atras atentia un coltz de ceva dintr-un cos de nuiele pe tejgheaua brutariei. Nu va suparati, acela e cumva un…. BATON?!? Da, sigur, 80 de bani. Nuuumai 80 de bani? As fi dat de zece ori pe-atit numai sa-l am, sa-l ating, sa-l miros si-n cele din urma… hm… daaa, sa-l maninc pe tot si-apoi sa iau cu virful degetului macul cazut pe fundul pungii. Mniam! M-am repezit sa scot banii, sa nu cumva sa vina cineva sa mi-l rapeasca. Nu-mi mai aduc aminte mare lucru din drumul de la brutarie pina in bucatarie. Pentru ca aveam BATONUL. Imi dau seama ca suna un pic obscen ce zic eu aici, but please have mercy, eu chiar ma bucur sincer aici. Ma bucur de un produs de brutarie pe care l-am iubit si l-am pierdut undeva pe la 16 ani. Iar acum, in prima zi libera, l-am regasit.
Si e exact cum mi-l aduceam aminte. L-am pipait bine in lift. 😀 Lung, bronzat, nu foarte gros, moale, un pic lucios deasupra, cu mac presarat deasupra si cu miros de cozonac. L-am taiat in doua si apoi fiecare jumatate pe lung in alte doua jumatati si l-am pus in prajitorul de piine. Exact asa faceam si acum 20 de ani, cind veneam de la scoala. Luam batonul din drum, il prajeam pe ochiul de la aragaz, il ungeam cu brinza topita la cubulet si-l devoram intr-un minut la televizor.
Acum n-am brinza topita, ca nu prea-mi place brinza topita moderna. Asa ca am uns doua dintre jumatati cu brinza brie, am curatat o ceapa verde, m-am asezat turceste in mijocul sufrageriei si am mestecat tacticoasa. Doamne, ce bun a fost. Batonul prajit, crocant, cald, putin dulce, brinza usoara, sarata, aromata si un pic picanta, ceapa proaspata si rece… Excelent, best value for money I had in a long time!
De cind vinez batonul asta… 🙂 Iata ca a fost nevoie de o zi libera in mijlocul saptaminii sa-l identific intr-un magazin aflat la 100 de casa mea.

Am vazut multi oameni pe strada si in parc. Ma uitam la fiecare dintre ei si incercam sa-mi imaginez cum de sint in parc miercurea la prinz. Nu pot fi nici schimbul unul, nici schimbul doi. Deci ori sint schimbul trei, ori sint someri, ori nu’s someri, dar nici job nu au, ori sint in vreun concediu, medical, de odihna sau postnatal. Pensionari nu prea am vazut, probabil erau cu totii in casa si se uitau la Tinar si nelinistit. Oameni in tranzitie, oameni care vin pe malul lacului in speranta ca or sa gaseasca aici ceva. O rezolvare, o banca, o liniste. Eu am gasit ce cautam: multi copilasi care invata sa mearga. Se ridica ezitant, fac doi pasi in viteza, se impiedica si cad. Se uita in sus amuzati, se tavalesc umpic prin praf, apoi se ridica si o iau de la capat. Si rid si alearga unii spre altii si duc la gura crengute si pietricele, orice numai suzeta nu. Si sint colorati si proaspeti si cristalini, cam cum ma simt si eu dupa jumatate din ziua de azi.
Piticul principal.
O pitica roz, viitoare domnitza.
Piticul principal la firul ierbii.
Piticul principal in alergare.
Un pitic secundar atenteaza la discul central.
Piticul principal analizind concurenta.
Cofetarie de cartier. Ca acum 25 de ani.