De cind am ceva mai mult timp liber, mi-am lungit si mi-am latit readerul cu citeva zeci de bloguri. Presa nu prea citesc, am incredere in bloggeri ca daca se intimpla ceva notabil, vor scoate ei la lumina subiectul pentru mine. Numai ca observ ca blogosfera de la noi e, ma scuzati de impertinenta, asa… cam jalnica. Oamenii nu prea vorbesc despre ei, despre ce sint, simt si vor, rareori isi asuma observatii si idei. Majoritatea posteaza filmulete, bancuri, poze, citate inteligente (rareori din ei insisi), se iau unii de altii, inventeaza intimplari chipurile haioase peste care croseteaza acareturi si prelungiri ca sa sune cit mai misto, posteaza zilnic, ba chiar de 6-7 ori pe zi, chiar daca n-au nimic de zis, dar nah, tre sa tina audienta in priza, nu? Se urasc intre ei, se urasc pe ei, urasc tot ce-i inconjoara, striga, injura, fac spume la gura, fac misto de altii, publica statistici cu ce de-a multi cititori au si cum cititorii lor sint mai spalati decit ai altora… E trist, dezamagitor, obositor, si atit de plictisitor ca ma gindesc serios sa renunt la citit bloguri si sa ma apuc de manualele de istorie de clasa a patra.
In mintea mea, oamenii astia care se considera lideri de opinie, care au followeri, care primesc zeci de comentarii care mai de care mai cretze la un post de genul „Hm, am impresia ca viata e complicata, dudes”, ar trebui sa faca ceva cu puterea asta pe care o au. Sa-si scuture un pic cititorii, sa le dea si cite-o palma peste ochi cind o merita, sa le ia naibii patura din cap si sa-i scoata la aer. Creierul romanilor e imbicsit ca o saltea veche, mustind de mirosuri si bacterii expirate. Daca tot aveti trafic gros si sagetile de analytics cresc asa vertiginos, folositi-va de degetele alea cu care tastati sentinte sa schimbati ceva, un centimetru de gind, de emotie. Ok, inteleg ca pina la urma totul se reduce la bani, la bannere, la cost/advertorial. Dar cred ca in cele din urma un cititor scuturat, curatat, parfumat si proaspat va incinta mai mult decit obositii care va ingroasa acum publicul. Unde-s blogurile de companie? Unde-s liderii de comunitati? Unde-s bloggerii de nisa? Aia pe care-i citesti ca pe dumnezeu si dintrodata intelegi ce ai de facut?
Cine-s eu sa comentez? Sint un om care scrie. Si care citeste. Va citeste. Si citeste si bloguri in alte limbi. Ca de-aia si zic. Parca pe-afara oamenii se zvircolesc un pic mai mult pentru un „greater good”. Nu stau sa arate cu degetul si sa scuipe. Arata cu degetul si scuipa, dar intr-un final de post pun si-o incercare de solutie, o idee cu plus, ceva constructiv. Ca de latraturi ne-am saturat cu totii. Sau poate doar eu.
Mda, sint un pic suparata in dimineata asta, pentru ca din cele 50 de minute pe care le-am petrecut in reader, 45 au fost ca sa citesc posturile noi de pe bloguri de-afara, si 5 le-am pierdut ca sa sterg bloguri romanesti.
Pai nu e pacat?
Blogosfera noastra ar trebui batuta si scuturata ca un persan de sufragerie
Da, ai dreptate…
Mie imi plac mult blogurile de opinie, blogurile personale, nu cele ticsite de preluari si de clipuri…Cum sunt blogul Inei, blogul tau, si atatea altele.
Imi place cand omul scrie despre el sau despre alte lucruri prin prisma gandirii si viziunii sale.
PS- am incercat laptele de soia si…nu prea ne-am inteles bine. Dar mai incercam 🙂
TE puuuuup!!!
Ah, am uitat sa spun. Nu-mi plac deloc blogurile unde posesorul nu raspunde niciodata la comentarii.
Mie imi place sa se nasca dezbateri, sa spuna fiecare parerea lui, sa fie un dialog…
Cred ca de fapt asta e unul dintre scopurile principale ale unui blog, interactiunea intre autor si cititorii, dezbaterea de idei… Pentru mine, comentariile (chiar si cele anonime rautacioase) sint asa, motorasul care ma trage inainte…
Cit despre laptele de soia, nu-l abandona asa usor, merita macar o a doua sansa… 🙂
dupa parerea mea blogul lui sutu are de toate…
blogul lui cabral mi s-a parut cel mai haios… si crede-ma ca are acolo o poveste foarte haioasa, tare haioasa despre un prieten de al lui… si nu numai aceea…
blogul lui serban huidu .. este ok
blogul cameliei spataru… noua de altfel, mi-a palcut, blogul lui dragos bucurenci este ok…
si cred ca cel mai tare blogger din romania… dupa parerea mea… este cel al lui catalin tolontan…
in rest… mai sunt cateva… asa si asa… razvan exarhu… si blog Principelui Radu Duda…
daca nu le gasesti… itzi pot trimite linkuri…
de afara…
Perez Hilton sucks…. (iarta-ma…)
Of, cat de tonica esti 🙂
Cum reusesti? Ar trebui sa-ti urmez exemplul… sunt de cateva luni ”between jobs” si simt ca-mi da tarcoale depresia.
Asta a fost off topic. On topic, ai dreptate si imi place ca you really practice what you preach 🙂 Citesc mai multe bloguri si-ti pot spune ca esti unul din cei mai constiinciosi bloggeri in ceea ce priveste comunicarea cu cititorii.
E una din chestiile care ma fac sa revin 🙂
Ai dreptate ca trebuie sa te ocupi de blog ca de un copil, daca tot l-ai facut 🙂
Eu n-am fost o mama buna 🙁 Nu ma judecati, va rog :-))
Am avut unul (blog, sa ne intelegem…) si l-am inchis dupa cam 1 an.
Incepusem sa simt ca imi manca prea mult timp si ma loveau atacuri de panica daca nu-mi venea nici o idee… Poate treci si tu prin asta?
Dar tot nu ma lasa inima sa-l abandonez de tot. A fost ca atunci cand dupa ce-am plans zile in sir sa-mi ia ai mei catel in clasa I, si mi-au luat, imi era tare rusine sa le spun ca m-am plictisit de el si ca nu-l mai vreau. De fapt, ca mi-era cam lene sa mai stau dupa el. Of, sunt o mama de blog si o stapana de catei tare rea… Cred ca o sa fac terapie cand ma fac mare 🙂
Sau poate nu a fost neaparat plictiseala, ci gandul ca trebuia sa fac ceva in mod regulat. Pe deasupra, intrau aproape numai prieteni, cunostinte si colegi de facultate. Ma enerva maxim ca atunci cand ne intalneam stiau deja tot ce mis e intamplase sau se simteau obligati sa-mi spuna ca au citit ultimul post de pe blogul meu…
Nu stiu cum faci tu sa scrii aproape zilnic si cu asa chef. Care sa fie secretul tau ? :-))
Eu am inchis blogul dupa masterat, cand peste lehamitea mea s-a suprapus si faptul ca m-am angajat si nu prea ne dadeau voie sa stam pe net… Dar sper ca tu sa fii la fel de inspirata si disciplinata cat mai mult timp. Ai multi cititori fideli…
Kirov, in afara de sutu, pe care-l citesc si eu vreun an, si de inca 2-3 bloguri profesionale pe online, mie nu mi se pare ca vreun alt blog din romania (dintre cele populare, pentru ca bloggerii mai mici chiar isi fac mai bine treaba, cred) nu-si merita traficul.
Ingrid, iti multumesc ca esti aici, daca pot sa te ajut cumva… let me know. Macar sa te inspir… 🙂
Draga mea anonima, multumesc de cuvintele frumoase, imi pare rau c-ai abandonat, e o activitate foarte healing asa… mie-mi face foarte bine, pentru ca ma leaga de oameni ca mine, si de fapt cred ca de-aici imi trag puterea…
Sa aveti zi excelenta!
sa intelegem ca Anonim este de fapt Anonima…
Of, bine, ma deconspir, Kirov.
Ma cheama Oana si marturisesc ca sunt dependenta de bloguri. De preferinta, ale altora…