Gata, uite-le cit sint ele de pufoase, integrale si bronzate si cum s-au imprietenit imediat cu urda frecata cu telemea de capra, marar si ceapa verde.
Clatitele astea-s cam perfide. Muncesti mai bine de o ora la ele si dispar in citeva minute. Cel mai misto e cind le face altcineva pentru tine. De fapt, cel mai misto e cind stai la coada in vama 45 de minute, iti iei doua clatite, una musai cu urda, cealalta ori cu miere si nuca, ori cu ciocolata si vanilie, si te duci cu farfuria tremurinda inapoi la cearsaf, iti bagi ochii in mare, picioarele in nisip, si-ncepi sa mesteci. Si de undeva din spate se aude niste Pink Floyd sau niste Cohen de la stuf, si linga tine se saruta un el si-o ea goi pusca. Si clatitele-s bune si calde, mai calde decit pielea si parul tau state la soare toata ziua. Si abia astepti sa se lase racoarea aia de vara, care te ia in brate fara sa te intepe, si sa-ti ascunzi in ea roseata din obraji, sa-ti pui o esarfa la git si sa iesi la baut, tot pe plaja, tot la stuf, tot linga astia de se saruta de parca azi ar fi ultima zi in care dragostea e legala.
Asta e un moment tare drag mie, pe care l-am trait in vama acum niste ani si pe care inca-l mai caut vara de vara. Dar nu prea-l mai pot compune de la o vreme, pentru ca nu mai am loc. Nu mai am loc sa maninc, sa merg, sa beau, sa fac plaja si baie, sa ma sarut, sa ma uit in mare, nu mai am loc de nimic in Vama Veche. Pentru c-au salvat-o unii de citiva ani si-au umplut-o de pitipoance si de cocalarii pe care acum ii iau la misto in campanii anti-mitocanie. Ma dor ochii de la atita aur atirnat la gituri, de logo-uri atit de uzate ca-mi provoaca ticuri nervoase, de muzica stupida si atit de nepotrivita, de oameni care chiar n-au ce sa caute acolo. Si pentru ca e greu sa-i convingi sa nu mai vina, hai sa nu mai venim noi. Pentru ca nu mai avem loc. Vama Veche asa cum o stiu eu nu mai e. O vreau inapoi, in alta parte, poate sa fie si in alta tara, dar o vreau inapoi, cu corturi, bere, oameni ca mine… clatitele le pot face eu.
Hai sa-nchidem vama asta, care asa cum e acum, prea deschisa si obositoare, nu ne mai e de niciun folos.
lasa ca te rezolva coana nutzi. n-a zis ea, ministreasa, ca o sa refaca vama veche? undeva, la mal de mare neagra? 😉 succesuri!
bai, nici cea mai blonda dintre ministrese nu poa s-o mai dreaga… io zic sa ne refugiem la bulgari, macar acolo nu-ntelegem versurile manelelor locale…
mi a placut blogul tau pe cae am ajuns intimplator. da, vamam s-a us, cred…
mi e atit de dor de ea si atit de frica sa merg prima data anul asta, dupa 1 mai, ca cine stie ce aberatii mai gasesc p’acolo…auzi tu, asfalt in vama…nici acolo n o sa mai poata piciorusul meu fin de la big city sa mai calce gol pe pamintul ala plin de pietricele, scoici…
De bine de rau, pina prin iunie inca e ok sa mergi, nu de 1 mai clar, ca atunci se inghesuie toti punkerii. dar pina in iunie inca se mai poate… sau ma rog, s-a putut anii trecuti, vorba ta, anul asta mi-e si frica sa vad ce se mai intimpla… da, au turnat betoane de-a lungul plajei, tocmai de la corsarul pina la stuf. e ca o pista de biciclete intre nisip si terase. why… beats me…
fratilor ne mutam la doi mai…sau mai nou la corbu…cica acolo „vrea una lume ” sa mute Vama?!?
nu stiu ..yo am inceput sa merg prin Vama prin ’92-’93 si era tare fain pe atunci …pana prin 2003-2004 da „dupe aia” (cum zicea „Gulten tizi” (tanti Ghiulten)- tataroaica care ne facea „suberek”-se citeste shuberec) s-a dus…
suberek’ul s-a transformat in „shaorma”… nisipul in asfalt..”vamaiotzii” in cocalari..s.a.m.d.
e cam greu acum. chiar mi-e dor de un suberek cu compot receeee.. (ca berea ii strica gustul)d’ala cum numai ea si bunica’mea stiau sa faca (si acum s-au dus amandoua).
Eh! asta e! poate o sa fie mai bine(bunica’miu a ajuns sa faca suberek’ul aproape la fel de bun)..
asa ca yo cred ca o sa trec pe la el pe la Constanta in drum spre Vama.. da-i incolo de cocalari..si de saorme…s-or mai gasi catziva vamaioti din vechea gasca cu care sa impart suberk’ul! ce ziceti …va bagati?!?
Corbu e liniştit. Şi mai aproape. Şi mai sălbatic. Cine ştie cât mai rezistă…