In zilele in care ma doare cite ceva (nu se intimpla foarte des, din fericire), ma simt singura. Ma pling la toata lumea care-mi rasare in fata ochilor, merg strimb, inghit hapuri, am fata aia amarita, cu sprincenele in V si colturile gurii coborite. Imi tirii picioarele, ma imbrac in negru, nu ma pieptan si nu ma machiez, nu ma dau cu parfum. Sa nu cumva sa nu fie clar pentru toata lumea ca pe mine ma doare ceva. Nu e grav, stiu, si-o sa treaca repede, dar daca tot ma doare, de ce sa fac din asta un secret?
Uite azi, de exemplu. E intunecat afara si profit de asta sa stau in dormitor, cu veioza de la capul patului aprinsa. Mi-am indeplinit sarcinile casnice (deh, de cind nu mai am carte de munca ma simt mai harnica): am strins rufele de pe balcon si le-am distribuit atent pe rafturile corespunzatoare, am spalat vasele si aragazul, am schimbat asternutul si-am pus la loc perdelele pe care mi le smulg pisicile din inele, am curatat in baie si-am reorganizat camara cu fainuri, gemuri si condimente. Toate astea cu durerea la mine, desigur. Pacat ca nu e nimeni sa ma vada si sa ma auda cum spun au la fiecare farfurie pe care-o asez in scurgator si la fiecare camasa asezata pe umeras. Uf, ca rau mai doaaareeee… 🙁
Acum mi-am facut cafeaua cu multa spuma de lapte (de soia, fireste) si m-am bagat la loc in pat. Miroase a ceva dulce aici, cred ca a ramas aroma de mar copt de-aseara. Ma apuc de treaba. Treaba in sensul de business, de scris, de creat chestii, nu de frecat faianta.
Si ma doare rau. Vai, da’ ce ma mai doare…
Oare pina diseara cind mergem la libanezul de la domenii o sa-mi treaca? Nu de alta, da’ cind te doare ceva asa rau cum ma doare pe mine e greu sa apreciezi corespunzator un falafel bun.
Hai cu nurofenul ala.
Fara legatura, pun niste poze frumoase cu cel mai atomic baietel. El n-a invatat inca sa nu se dea cu parfum cind il doare ceva, dar stie bine sa faca rost de tot ce-are nevoie, mai ales dec cind ii e foarte clar cum sa coboare si sa urce borduri.
Hai ca parca mi-a mai trecut un pic…
Ooooh, spuma de lapte, yummy!!!
Si eu beau cafeaua cu muuulta spuma de lapte, dar la lapte de soia inca nu m-am gandit.
E mai bun? Sau ce are special de nu bei lapte?
Sa incerc si eu 😛
Cat despre durere….eu sunt mare vaicareatza… Si si daca incerc sa ma abtin de la a spune, mi se citeste pe fata, si tot ajung sa ma explic :-)))
Te pup!!!
Laptele are lactoza, care nu e nici foarte sanatoasa, nici prietenoasa cu silueta. D-aia il prefer pe cel de soia, care nu are pic de colesterol, nu ma baloneaza, si spuma iese la fel de buna.
Intre timp mi-a picat un capac in cap, asa ca am uitat de prima durere acuta. 🙂 Not one of my best days. Sper ca la tine e mai bine!
f frumoase pozele!
thumbs up pt baietel..si fotograf! :>
Multumim tare, si fotografa, si baietelul, care la ora asta precis doarme dus… 🙂
cum faci spuma de lapte???
eu am luat un expressor De Longhi, cu unicul scop de a bea capuccino si cafea cu spuma de lapte….din pacate, nu face decat sa treaca laptele prin el, indif ca e 1.5, 3.5 grasime sau de soia….sau nu stiu eu sa-l folosesc…?
e f bun laptele de soia…nu stiu ce beneficii are, dar e f gustos…
zi buna…sau mai buna !
Ana, laptele nu se pune in espresor niciodata, espresorul e un aparat de facut abur, el functioneaza numai si numai pe baza de apa. Cu aburul rezultat se prepara de fapt espresso si spuma de lapte. aparatul are o trompa prin care iese abur. trompa aia o bagi intr-o cana de metal in care pui laptele (de soia sau normal). Trompa face abur la presiune mare si transforma laptele in spuma. Cam asta e procedeul.
Zi buna si tie!
Apropo de durere…. tocmai mi-am capsat un deget…
Iti dai seama ca a aflat juma de planeta!!!
Mai ales ca doare rau si m-am si speriat :-))))))))))
eu fac spuma cu bazaitorul de frappe, intr-un ibric pe foc…
rudimentar,dar iese bine
AAaau, imi pare rau… Vad ca si tu esti fix ca mine. 🙂 Haide, capul sus, uite ce soare e afara!