Sa fac in fiecare zi macar un lucru care-mi place si pe care nu l-am facut pina acum din motive independente de mine (ieri a fost batonul cu mac, azi este scrisul din virful patului, joia, pe vreme ploioasa, cu veioza aprinsa si picioarele ascunse-n halatul de baie, si prinzul cu prietena mea, in bucataria mea mare si care miroase-a scortisoara, miine nu stiu ce-o sa fie, dar sigur se gaseste ceva).
Sa nu ma supar pe mine cind o sa ma trezesc mai tirziu de 9 fara un sfert si sa ma las sa scriu si inainte sa ma dau cu parfum si rimel.
Sa imi dau voie sa ies la cumparat rochii colorate miercurea la amiaza, sa probez multe si sa nu-mi cumpar niciuna, pentru ca deh, nu-mi permit.
Sa imi stabilesc singura termene limita, pe care sa le ajustez de la o zi la alta.
Sa imi dau prime de fiecare data cind simt c-am facut ceva extraordinar, ca de exemplu un chec cu rom si migdale, un text life-changing sau un crap la cuptor inmuiat in vin cu frunze de dafin.
Sa imi aprob zile de concediu in mijlocul saptaminii, sa pot da o fuga la mal de mare sau la virf de munte.
Sa vorbesc la telefon cu toti cu care am chef sa vorbesc fara sa ma gindesc c-o fac pe timpul altora.
Sa ma vind pe mine, nu pe mine cu adaos de agentie si furnizori.
Sa nu fac sedinte, nici nu prietenii, nici nu colegii, nici cu vreun client. Da, asta e foarte important: no meetings, people!
Sa nu mai dau bani de ziua altora, ci sa le cumpar sau sa le fac ceva, oricit de mic.
Cam astea ar fi cerintele postului in dimineata asta.
Ma apuc de lucru. E gata si cafeaua… Enjoy the rain, dragii mei!
E cel mai placut job din lume, nu? Totusi…
E cel mai placut job din lume. Punct.
Mda, frumos, pacat ca e doar un post acolo… Cred ca s-ar inghesui multa lume!
Savureaza momentul!!!Esti libera sa te reinventezi!!!
O zi frumoasa ….
ce descrii tu acolo este cea ce isi doreste orice roman de varsta ta… sa vina banii acasa stand acasa si facand ce doreste sufletelul sau…
mai sunt unii care de fapt isi doresc
sa se trezeasca la 11.00
sa bea cafeaua numai pe la turabo…
si sa incaseze salariu (chiriile sau ce o fi) o data pe saptamana (ca-n Anglia si USA)
Eu imi doresc sa muncesc. Nu vreau sa stau acasa si sa-mi vina bani. Nici vorba. Numai ca acum am impresia ca inteleg ca munca nu trebuie sa insemne neaparat stres si presiune impuse de oameni care nu inteleg prea bine ce faci, dar care sint in postura de a-ti impune lucruri.
Exact la fel am facut si eu in aceeasi situatie! Biiiine a mai fost, fiinta mea mi-a multumit:)
Anca
Imi place ca ai mult timp de scris pe blog! si ai schimbat si poza, cu una reinventata! Urasc stresul si presiunea de care spui tu, din partea oamenilor care nu inteleg prea bine ce facem. Oare in barcelona va fi la fel???
Te muti la Barcelona? Mi-a trecut si mie prin cap ideea de relocare… Dar cred ca n-am curaj sa fac asta inca…
Dap, inca de anul trecut m-au admis la un master acolo, dar nu am avut curaj sa plec(am). In schimb, anul asta s-au intamplat atat de multe, incat abia astept sa vina tomana!