Ma lupt sa-mi recapat zenul. Pe care l-am pierdut in citeva ore ieri dimineata, ingropata in mailuri si mesaje work-related. Imediat ce mi-am dat cu starea roz de pamint, au inceput si belelele. Mi-am facut ferfenita o bluza in masina de spalat (da, am uitat ca e Sf Gheorghe si oricum habar n-aveam ca nu se spala rufe in ziua asta mareata), evident ca era o bluza care-mi placea mult. Apoi mi-am scapat peste degetele de la piciorul sting uriasa trusa de scule a barbatului casei (ea nu e asa imensa, dar cind pica peste cinci degete fragile de la o inaltime de 20 de cm, pare cea mai uriasa chestie din lume). Apoi am aflat ca mi-a mai venit un anunt d-ala de radar. Expediat de la Slobozia. Inca n-am luat plicul, deci nu stiu cind si nici cit, dar ce ma intriga e ca sa mor de-mi aduc aminte sa fi fost in Slobozia vreodata in viata mea. Nici macar nu stiu unde e, darmite sa gonesc ca nebuna prin ceea ce sint sigura ca de altfel e un oras foarte frumos.
Spre seara au mai urmat niste mailuri despre reduceri de bugete (deci, si de venituri in conturile mele), am fost la cursul de salsa din care n-am priceput o boaba, in schimb am transpirat tone si m-a prins o semi-raceala la git, si inca alte mici mizerii despre care-am zis ca nu mai vorbesc.
Iar azi dupa ce m-am instalat linistita la laptop, hotarita sa am o zi buna de tot, mi-am dat seama ca ambele mele telefoane se afla intr-un buzunar de golf, la multi kilometri de urechile mele. Sint absolut convinsa ca exact azi voi primi cel putin sase telefoane foarte importante si urgente, la care dac-as fi raspuns, viata mi s-ar fi imbunatatit considerabil si zenul mi s-ar fi reinstalat intr-o clipita. Dar nah, daca nu e zen, nimic nu merge. Al naibii cerc vicios.
Asa ca daca aveti ceva urgent de comunicat, va ascult online. Sint concentrata toata pe taste, ca deh, n-am GSM sa-mi distraga atentia.
Lectia de viata ce rezulta de aici e ca existenta umana e complexa si ca n-avem noi imaginatie sa anticipam felurile in care ea, viata, stie sa ne tina ocupati. Frumos ar fi sa ne si strecoare in buzunar niste pastile anti-greata, sa nu ni se aplece nabii de la atita sus-jos.
Of.
Pup la tine sa-ti treaca. Trec toate, orisicum.
>:D<
PS: Stii ca se organizeaza Free Hugs Day in 111 orase din Romania, cica?
Hei, neatza! Sigur ca trec, important e si cum. Vreau la Free Hugs Day, mi-ar prinde bine chiar acum o sesiune… 🙂
Lasa printesa Verusca, si in povesti apar capitole mai triste. Important e firul epic principal, care in cazul tau e frumos si fericit.
Aaah ce frumos zici tu draga Victor, da, asa este, firul meu epic e minunat! 🙂 As putea sa scriu o carte despre asta.
da…
Ai putea scrie o carte despre tot ce se intampla cu tine in acest an nenorocit…
parka te si casatoresti anul acesta…
semne rele are anul….
imi pare rau pentru degetzelele tale mici si gingase…sa le faci si tu o poze sa le vedem 🙂
si astazi este sarbatoare… Izvorul Tamaduirii… sper ca nu ai spalat din nou… necredincioaso…
Azi m-am spalat doar pe mine insami si-o pereche de pantofi, sper ca nu se pune la pacate. Poze cu degetele mele de la picioare nu m-am gindit sa pun pe blog, da’ daca zici ca e interes, o sa organizez un shooting weekendul asta.
Cit despre anul meu… Te contrazic. Mie imi pare cam cel mai bun de pina acum. In primul rind pentru faza cu nunta… Recunosc ca tot apar mici umbre, dar overall, e bine, e chiar foarte bine.
viața e simplă și frumoasă în complexitatea ei 😉 bucură-te de cele mărunte și lasă problemele să treacă, se vor rezolva de la sine…
De ziua mea? Oare eu pe unde eram? Abia ma angajasem de-un an neimplinit.. let me thiiiink.. 😛