Adeverinta de venit pe 2008 vine din iad

Mi-e greu sa nu ma enervez. De fapt, m-am enervat deja. Rau. De doua saptamini ma enervez zilnic din cauza acelorasi idioti. Asadar, vorbim despre adeverintele de venit. Pe care fiecare firma e obligata sa elibereze celor pe care i-au platit prin contracte de drepturi de autor, pina in data de 15 mai a fiecarui an, ca amaritii aia care-au fost platiti sa isi poata depuna mizeriile de declaratii de venit pe anul precedent.
In fiecare an ma lupt cu 6-8 firme sa recuperez adeverintele. In fiecare an, aceleasi discutii. Ca nu-s printate, ca nu-s semnate de sefu, ca n-au prin cine sa le trimita, ca e contabila in concediu. Cu chiu cu vai, amenintari si injuraturi, in fiecare an am reusit sa adun teancul de hirtii nenorocite, sa le scad si sa le inmultesc, ca apoi sa le depun la posta intr-un plic mare alb cu adresa Popa Tatu pe ele.
Ei bine, anul asta am dat peste cei mai retardati angajati in contabilitate din lume. Nu spun aici la ce firma lucreaza ei, ca am o prietena buna care le face marketingul si nu vreau sa ii dau cu brandul in cap. Dar daca sinteti curiosi, dati un mesaj privat si va ofer toate detaliile, inclusiv cod fiscal si adresa fizica, in caz ca vreti sa-mi faceti un bine si sa le scrieti mizerii pe zidurile sediului cel nou.
Deci, cer adeverinta pe la inceputul la mai. Mi se spune ca s-a vorbit, se rezolva. Trec 2 saptamini, sun din nou. Raspunsul e „nu putem noi sa va eliberam asa ceva”. Ca sa fim clar intelesi, eu le-am facut un site pentru care ei anul trecut mi-au dat niste bani. Pe un contract semnat, cu sumele in clar. Cit e brut, cit e impozitul de se retine la sursa. Adica impozitul pe care ei il platesc la stat pentru mine. Repet, la stat. Vedeti voi mai tirziu de ce insist cu detaliile.
Bun. Cer la contabilitate. Unde un domn cu o voce sclipind a inteligenta imi spune debusolat ca in toti anii de cind face el contabilitate nu a auzit de o asemenea adeverinta de venit. Nici nu ma mira, nu e ca si cum aceste adeverinte se elibereaza in Romania de vreo 8 ani, in fiecare an, pentru fiecare angajat platit pe drepturi de autor. Maestrul in contabilitate n-a auzit inca de o asemenea hirtie. „Ok, daca va trimit eu una de la o alta companie, sa vedeti cum arata, credeti ca ma puteti ajuta cu una asemanatoare, emisa de compania dvs?” Ce-mi raspunde Maestrul? „A, foarte bine, mi-o trimiteti completata cu datele noastre?” Adica dupa ce ca ii arat un model, el vrea sa ii si completez modelul cu datele din contabilitatea lui. Imi cer scuze pentru lipsa de implicare, ii spun ca e treaba lui sa completeze sumele si datele companiei pe care el o contabilizeaza (fara cusur, desigur, cum de altfel o sa si aflati mai departe), ma asigura ca in citeva ore o sa am adeverinta. Asta se intimpla vineri, 15 mai, deadline de depunere. Ma duc la dentist. Unde stau pe scaun 45 de minute. Timp in care telefonul meu mobil, aflat in geanta, aflata la rindul ei in cuier, suna incontinuu. Oamenii din sala de asteptare isi virisera degetele ading in urechi, asistentele alergau ca gainile fara cap sa identifice posesorul telefonului isteric, eu aveam prea multe tuburi in gura sa pot lamuri situatia. Am intrat in panica. Ce s-o fi intimplat? A murit cineva. Mi-a luat foc casa. Mi s-a furat masina. A fost rapita mama si mi se cere rascumparare. Ca deh, suni o data, nu raspunde, mai suni inca o data, de doua ori, daca tot nu raspunde, dai un sms, zici ca e urgent si astepti sa fii sunat inapoi. Ei bine, nu si daca esti Maestru in Contabilitate. Dupa ce-am fost eliberata din scaun, m-am repezit sa vad cine-a murit. Aveam 18, da, optsprezece apeluri ratate de la Maestrul in Contabilitate, also known as the Redial Master. Il sun rapid, ca ma gindesc ca poate are adeverinta mea si se grabeste rau sa mi-o dea. Naiva de mine. Omul ma suna (a, si mai tirziu am aflat ca imi trimisese si un duium de emailuri in care ma soma sa raspund la telefon) sa imi spuna ca nu poate de fapt sa imi dea adeverinta, pentru ca la ei nu exista nici un contract semnat cu mine, ca deh, s-a cam pierdut, si mai mult, cind mi-au platit suma din contract, mi-au platit nu doar netul care mi se cuvenea, ci si impozitul ce i se cuvenea statului. Si acum vor impozitul ala inapoi, sa-l dea cui trebuie, adica statului, si abia dupa aceea pot primi adeverinta mea. Pai bine, dar eu am nevoie de adeverinta azi, iar banii nu-i am azi, ca deh, acum e criza, eu nu am salariu, iar pe vremea cind ati comis-o si mi-ati virat niste milioane in plus, milioanele alea chiar nu insemnau mare lucru (drept dovada ca nici nu am observat ca-s in plus).
Perfect, dati-mi adeverinta, eu luni va virez impozitul inapoi. Nu se poate, nu dam adeverinta pina nu vedem banii. Pai ce, acuma tre sa platesc eu amenda la administratia financiara ca voi confundati netul cu brutul? Maestrul contabilitatii nu se lasa. Cedez nervos. Se face luni. Adeverinta nu poate fi eliberata ca nu e semnata de seful. Vorbesc cu seful, seful semneaza. Adeverinta e eliberata si semnata, dar nu poate fi trimisa nici macar pe email pina nu virez eu impozitul catre ei.
In sfirsit, gasim solutia. Ei trimit un sofer cu adeverinta, eu ii dau banii soferului, cash. Perfect, toata lumea e fericita, eu cer si o chitanta pentru banii astia, nu de alta dar cu acest Geniu al cifrelor, cine stie cum isi dau seama ca poate de fapt le-am dat mai putin. Si incep telefoanele, ca deh, nu-i deloc usor sa scrii o chitanta. Iata ce ma intreaba la telefon Gurul chitantelor: „Sa va trec aici si numarul de telefon vodafone?” „Adresa de pe chitanta, sa fie completa sau poate sa fie partiala?”, si creme de la creme, „Cum sa scriu oare pe chitanta, Ioana Chicet sau Chicet Ioana?”
Gusfraba, trag aer in piept si raspund frumos, ca e marti deja, au trecut 4 zile de la deadline si eu chiar am nevoie de adeverinta asta. Bun, gata, adeverinta si chitanta sint pregatite, soferul a primit adresa mea, sa stau acasa pina la 6 ca vine. Asta era ieri. Am stat acasa pina la 7. N-a venit. Azi dimineata sun la Maestru. Imi raspunde o doamna. Ca cica Maestrul si-a luat liber azi. Probabil ca l-a epuizat redactarea chitantei de ieri. I expun doamnei situatia mea urgenta, ma asigura ca azi vine soferul, despre care nu stie unde e sau ce traseu are.
Asa ca si azi tre sa stau acasa pina la 6. Ca poate vine cu adeverinta mea. Punem pariu ca e gresita?