Lacto-barul

Cind am plecat din Bucuresti, habar n-aveam ce surpriza imi pregateste destinul. Ce minunatie avea sa-mi iasa in cale pe neasteptate si sa-mi schimbe viata in feluri imposibil de anticipat… L-am vazut de cum am intrat pe strada principala din Baile Herculane. Statea cuminte pitit in spatele geamului cu bucatar bucalat si anunt galagios de „Ciorbe si fripturi”. In fata lui stateau la mese cite 2-3 batrinei cu cite-o cana de cafea demult golita de continut si-o scrumiera plina de mucuri fara filtru. Mi-a adus in cap zeci de amintiri din copilarie, de pe vremea cind ieseam de la gradi, venea bunica sa ma ia si ne opream amindoua in el, sa mincam cite-o placinta cu brinza si-un pahar de lapte batut.
Dap, aici la capatul tarii, in Baile Herculane, prima bodega pe care mi-au picat ochii a fost el, Lacto-Barul. Adica barul in care poti sa si maninci chestii lacto-vegetariene.
Ei, si din momentul ala, excursia noastra la bai a capatat un punct central. Primul loc pe care l-am vizitat in Herculane a fost nu oul lui Hercule, ci Lacto-barul. Adormeam cu el in gind, catre el alergam la prima ora de dimineata. Am memorat rapid meniul, sa pot alege mai bine minunatiile pe care aveam sa le gust la urmatoarea vizita. Mi-am ales scaunelul de lemn pe care sa stau, pata de pe fata de masa linga care sa-mi asez farfuria cu dunga albastra si furculita ruginita cu care sa gust din omleta.
Lasind la o parte eroarea cu fripturile de pe geam, ca deh, fripturile sint cel mai adesea din carne, iar carnea nu prea are ce cauta intr-un meniu lacto-vegetarian (ca de-aici si numele de LACTO-bar), mincarea, preturile, decorul, serviciile si amintirile au fost ireprosabile.
Ce daca in ultima zi, la ultimul mic dejun din Herculane, la care visasem toata noaptea ca o sa maninc doua ochiuri cu mamaliga si telemea, mi-a incurcat comanda si mi-a adus zero ochiuri cu mamaliga, brinza si smintina. A fost buna mamaliga, proaspata, din malai d-ala mai aspru, smintina grasa, telemeaua sarata si uscata, nimic de comentat, da’ eu voiam ochiuri.
In fine, l-am iertat. Pentru ca e singurul. Singurul Lacto-Bar in care am mincat in ultimii 20 de ani. Pentru ca are in meniu pizza vegetariana, omlete nenumarate, mamaligi cu tot felul de chestii, spanac cu ciuperci si clatite cu dulceturi fine. La care se adauga desigur beri ieftine si sucuri felurit colorate, plus cafele si ceaiuri bune.
Ca sa nu mai zic de nota. Noi am cerut-o. El ne-a dat-o. O suma ca in clasa a treia, pe un caiet de matematica. Trei omlete, o mamaliga, chifle, beri, suc, 27 de lei. Cam cit o mamaliga cu ou fiert la 2 cocosi.

Recomand. Lacto-Barul rulz. Ma voi gindi la el luni bune si, daca drumurile ma vor duce vreodata inapoi in Baile Herculane, acolo la ouale lui cu mamaliga voi face prima oprire.
Ok, peisaje minunate, munti inalti, grote adinci, ape naturale gustoase, dunarea la buza orasului, toate ca toate, dar lactobarul asta chiar a fost o surpriza nemaipomenita. Ma bate gindul sa-mi fac unul numai al meu. Sa comand azi omleta, miine spanac, sa mut petele de sos de pizza vegetariana de pe fata de masa din stinga in dreapta, sa mai dau cite-o gaura cu tigara in tapiteria taburetului de lemn, si toate astea pentru numai citiva leuti pe zi.

Mi-ar placea sa-mi fac nunta intr-un lactobar. Fara sarmale si peste. Cu cas si ceapa verde, mamaliga multa, salata de rosii si clatite-n loc de tort. Sa dansam printre mese subrede si sa inchinam cite-un pahar de iaurt gras.
Hm, cred ca dezvolt o mica obsesie. Oricum, frumos lacto-barul din herculane. Mi-a ramas gindul la el. Trebuia sa-i fac mai multe poze.