Putine lucruri mi-au fost mai clare vreodata si cred ca niciodata n-am mai fost mai sigura ca acum ca vreau sa fac un lucru. Nu ma mai intrebati de ce ma marit, am atit de multe raspunsuri, majoritatea atit de personale si de greu de pus in cuvinte pentru altii, incit nici macar nu vreau sa incerc sa va dau o replica la asta. Da, sint sigura, nu, n-o sa ma razgindesc, chiar daca mai am timp. O fac din toate motivele din lume si n-am nici un motiv pentru care sa nu vreau s-o fac.
A inceput ca o aventura, ca un vis dat de-o gura de oxigen amestecat cu ciuperci haluginogene, ca un lucru altfel, care pica foarte bine in joaca mea de-a fiinta cea mai speciala de pe planeta. Intre timp, a crescut ca o coca de cozonac, a devenit serios, complet, adevarat, si-acum asta e viata mea. Nu mai sint eu, cea care spunea ca se plictiseste prea repede de orice, chiar si de fericire. Pentru ca intre timp am aflat lucruri noi despre mine, lucruri mai adevarate decit ideea ca ionouka nu poate fi doamna. Ei uite ca abia asteapta sa fie, si doamna, si nevasta, si mama si toate celelalte care vin odata cu asta.
E dintrodata, da, stiu asta si inteleg nedumerirea voastra. Mi-ar placea sa aveti mai multa incredere in mine, sa nu-mi mai cereti atitea dovezi de certitudine. Nu vreau sa vi le dau, totul e atit de clar in mintea mea, in mine, ca e aproape frustrant ca asta nu se vede pina la voi. Adica uitati-va la mine, imi straluceste pielea, ochii imi sint mai mari si mai limpezi, parul imi creste mai repede, parca sint un pic mai inalta, ba am impresia ca pina si dintii imi sint mai albi. Nu e evident ca sint unde trebuia sa fiu dintotdeauna?
Da mai!E ceva mai presus de cuvinte si e foarte frumos asa.Si povestea voastra da multa speranta celor care cred ca lor n-o sa li se "intample" niciodata.
Ma bucur mult pentru voi si va doresc multa, multa fericire!
Pe mine m-ai convins, gata. Si cred ca daca puneai mai multe cu poze cu tine, cu voi doi, era evident de mai devreme. Si cine te tot intreaba daca esti sigura, poate o face in speranta ca vei raspunde ca nu! 🙂
Adriana, tocmai asta si subliniez aici, ca se poate, ca exista, ca se intimpla. And when it does, you just know it. And then you get married. 😀
Victor, multumesc pentru votul de incredere. Mda, posibil sa ai dreptate… Anyway, eu imi vad de ale mele… torturi, dansuri, vinuri, voaluri.
:X as spune mai multe, dar cum tu nu ai cuvinte sa descrii, nici eu nu prea am sa comentez. Pot spune doar ca ma bucur cand vad ca EXISTA si ca va doresc sa fiti la fel de fericiti intotdeauna!
Mda, mbine, ma rog, in ciuda vorbelor si-a pozelor, eu tot cred nu esti sigura-sigura!
Sa nu pierdem din vedere,iubirea poate venii prin intermediul unui blog…Sunt curioasa,de cat timp citea domnul tau blogul,inainte de a trece la cutiaaaa cu bomboane?
de ce oare tot timpul altii decat cei ce traiesc un moment frumos, au impresia ca stiu mai bine decat acestia ce simt?
bucura-te fata de fiecare moment si ignora "carcotasii":D
joaca-te cu voaluri, probeaza rochiile…enjoy your moment!!!
Anonimule, fine with me, ce sa zic… Nu mi-am propus sa conving chiar tot universul… ;P
Mihaela draga, uite chiar acum m-am uitat prin posturile mai vechi… Printul ma descoperise cu doar citeva zile inainte, si partea frumoasa e ca fix cartea mea preferata (care m-a lovit in crestet in metrou) l-a adus cumva aici pe blog. Ca sa vezi cum e viata…
@Eu, probez, ma invirt si ma sucesc, viata chiar e misto! Si circotasii au rolul lor in partitura asta, sa stii!
cel mai importantlucru conteaza ce simti tu…eu vad din poze ca locul tau este langa el, se vede ca sunteti fericiti! Si va doresc sa va fie bine multi ani de acum inainte!
Sunteti contagiosi. Vreau si eu asa, dar diferit, ca pentru mine.
Cu bine!
In fata unei asemeni confesiuni cu sufletul in palme, cu ochii radiind si inima ce bate frenetic ca nebuna mereu de simti ca da sa fuga nu pot sa spun decat ca postul tau de azi m-a facut fericita…Dupa tristul post de azi noapte, azi imi vine sa postez cea despre dragoste, iubire, daruire totala! Felicitari! Si tie si lui…si sunt sigura ca veti stii sa pastrati aceasta iubire vesnic la fel!
( Fosta Simona, actuala Ofelia)
Buna, Ioana, si bine-ai venit. Nici nu stii ce mult imi doresc sa se ia ce avem noi si la altii, la cit mai multi, de fapt, la toata lumea. Tin pumnii, sa stii ca imediat ce incepi sa iti doresti suficient de tare, se si intimpla… 😉
Simona, adica Ofelia (sa iti traiasca noul nume, suna tare frumos, teatral asa), ce sa zic, ma bucur ca ti-am dat un dram de inspiratie, fac o reverenta si te invit sa stai aproape.
Ca intr-un Maitreyi inversat, ma amuz la ideea de cum ar fi, ca la un moment dat, sa apara replica mirelui la blogul tau, prin care el si-ar descrie experienta lui. Sunteti frumosi… foarte fumosi. La mai multi ca voi!
Ioana, ar fi intr-adevar interesant, mi-ar placea sa se intimple asta, visez in secret la o replica oficiala a lui… dar hm… el e mai discret ca mine. 🙂 Desi e foarte talentat la scris si la povestit, sa stii!
Ca bine zici, la mai multi ca noi. Doamne-ajuta!