Am 29 de ani impliniti. Am invatat multe deja, am trait o multime. Am dat si-am luat sute de examene, am mincat zeci de perechi de papanasi. M-au durut zeci de chestii, am inghitit sute de pastile. M-a udat ploaia de zeci de ori, am alunecat pe zapada in tot atitea dati, m-am lasat arsa de soare de sute de ori. Am cunoscut sute de oameni in zece tari diferite, unii imi sint si acum prieteni, pe altii i-am uitat imediat ce-am schimbat destinatia. Mi-am pus in urechi zeci de perechi de cercei, am schimbat o masina si 11 case cu chirie. Am iubit de citeva ori, am suferit de citeva ori minus unu, am spus Da o data. Am fumat mii de tigari, am baut sute de sticle de bere in zeci de cluburi. Am ris la zeci de glume bune pe seama mea, am ignorat alte zeci de glume proaste. M-am trezit de mii de ori fericita, si de sute de ori amarita, obosita, satula. Am vazut moartea cu ochii de doua ori. Am facut baie in trei mari diferite si-ntr-un ocean. Am citit zeci de carti si-am vazut sute de filme. Am gatit zeci de deserturi mai bune sau mai putin bune, am scris mii de texte, am desenat un tablou si-am dansat un vals complet noaptea in parc. Mi-am schimbat culoarea parului de mai bine de zece ori. Am schimbat sapte locuri de munca. Am incercat opt sporturi diferite si-am avut sapte animale de casa. Am visat milioane de timpenii, pe citeva dintre ele le-am facut adevarate. Mi se pare c-am facut multe chestii, c-am trait multe, nu mai multe ca altii poate, dar suficient de multe cit sa ma cred om mare. Cu toate astea, n-am reusit inca sa ma obisnuiesc cu rautatea gratuita a oamenilor. Cu birfele stupide crosetate aiurea deasupra unor cafele la birou, cu hohote de ris teatrale, cu discutii inventate si misto-uri care nu-s nici macar amuzante. Doar rautacioase. Si gratuite.
Oameni buni, stergeti-va spumele de la gura si vedeti-va de cafelele si de vietile voastre, care cu siguranta sint mult mai bune, mai spumoase, mai parfumate, mai interesante, mai pline, mai superlative decit a mea. Pentru ca si voi sinteti cu sigurata mai in-toate-felurile-bune decit mine. O sa ma scuzati insa daca aleg sa nu va privesc cu vreo urma de invidie. Hm, de fapt, o sa ma scuzati daca aleg sa nu va privesc deloc. Sint sigura ca oricum o sa ma priviti voi pe mine, de-acolo de sus, din lumea oamenilor spirituali si perfecti, din spatele glumelor voastre cracanator de bune, ale birfelor de baraca, ale misto-urilor care, de fapt, nu-s deloc misto. Doar rautacioase si gratuite.
Get a life. Your own!
uau…cineva te-a suparat rau! lasa-i sa barfeasca, daca asta ii face sa se simta mai …oameni:D
parerea mea: sunt invidiosi
hihihi
Nu ne spui si noua cine cu ce te-a acrit asa? Sa stim care-s perfectii astia, sa-i admiram si sa-i respectam cu priviri umede.
jaj istenem! cum ar zice colegele mele din "autonomie"(a se citi hungarian team)
cine te-a suparat kizim asa de tare?
ai doua posibiliti
1- bos ver (las-o balta, TR- nt)
2- Boz meg(da-i in p..la, Hu – nt)
alegi o varianta?
Hm… nu m-am suparat, m-am… dezamagit asa. De fapt, da, m-am suparat, ca m-a surprins sursa rautatilor. Pe care sigur ca n-o s-o numesc, ca nu asta e ideea. Stie el si singur… Sau poate nu, nici nu e asa important.
Da, cunosc sentimentul. Uneori te lasa complet indiferent, alteori te amuza, iar alteori te scoate din sarite…
Asta e. ''Micimea'' sufleteasca se intalneste mai des decat am crede, iar prostia umana, cum bine zicea Einstein, e infinita… Pentru ca, pana la urma, eu cred ca-n astfel de cazuri inclusiv de prostie e vorba.
Ioana, chill si priveste pe geam: nu-i asa ca o raza de soare tocmai se joaca in parul tau? 🙂
Quiz, pe romaneste aleg sa imi vad de ale mele, cum de altfel cred ca e si destul de evident.
Ingrid, sint in parc, stau la umbra, scriu, beau un compot rece de caise. Zgomotul facut de altii e foaaarte departe… 🙂
Sa aveti zi excelenta!
Nu baga in seama prostia si rautatea oamenilor. O sa existe mereu asa ceva. Stai acolo in parc cu compotul rece si vezi de drumul tau, drumul tau mult prea frumos ca sa nu fie invidiat de unii mai rautaciosi. Mai bine iti consumi energia spre a te bucura de vara asta 😀
Ah, am savurat pur si simplu pledoaria asta a ta pentru schimbarea rautatii din oameni! Acum vezi de ce-am parasit capitala?
Merat, ai dreptate, pacat ca mi s-a terminat compotul… 🙂
Crash, bine-ai revenit. Zici ca rautate are si un determinant geografic? Ca tare mi-e teama ca e cam universala…
Mda, din pacate oamenii sunt foarte generosi cu prostiile si rautatile, ignorand faptul ca o vorba poate sa raneasca foarte tare.
P.S. Scrii foarte frumos! 🙂
Bai, sa-ti zic eu o treaba. Ma gandeam si eu ieri asa, ca un om mare, pe seara… Cred ca treaba asta e o invidie care se transforma in senzatia sincera ca ala pe care il invidiezi e de compatimit, de fapt. Si tu esti ala misto si integru si … misto. Si de aici curg rautatile.
Si am patit si eu. Nu in scris, ca oamenii aia n-au platforma necesara (inca), dar am avut chiar curand parte de niste discutii pe care nu le-am inteles, cu niste sensuri pe care nu le-am prins, declansate de catre niste (fosti) prieteni suparati (cred) de faptul ca sunt asa cum sunt si ei nu sunt tocmai asa cum si-ar fi dorit, desi am plecat cu aceleasi premise. De la aceleasi nopti innecate in alcool din studentie, de la aceleasi "depresii", de la aceleasi instrainari de orasul natal, de la aceleasi perioade de faliment, de la aceleasi, de la aceleasi… cu sanse egale, cum s-ar zice.
E doar invidie. Adica doar cuvinte goale. Pe care chiar e cazul sa nu le observi.
Ma simt un pic naiva ca stau sa ma gindesc de zece ori inainte sa spun sau sa scriu ceva, de teama sa nu ranesc pe careva. Vorba aia, orice-ai zice/face, cineva tot o ia personal…
Sahara, dap, asta tre' sa fie, invidie si zvircoleli de neputinta. Lasa, noi sa fim fericiti! Hm, de fapt, stai asa, chiar sintem… 🙂
Mie nu-mi place sa dau dreptate altora, ca eu clar sunt mai inteligent ca voi toti, dar fraierii astia de care zici tu, care latra ca sa se hlizeasca alti fraieri ma dezgusta. Din partea mea, sa moara sufocati de propriile spume. Sau de hohotele de ras provocate de propriile lor glume geniale. Ce ratati…
Ce interesant e ca genul asta de post aduce multe comentarii…tu esti la curent cu toata treaba asta!
Sa creasca numarul de vizitatori si sa fim sanatosi
Anonim nr 1: Mie nu-mi place sa contrazic lumea. Zic numai sa nu ne enervam, ca ajungem sa fim ca ajtia de le zici tu fraieri, numai ca muuult mai lipsiti de umor… 🙂
Anonim nr. 2: Deh, fix ce ziceam, rautati gratuite. Pentru ca 1: interesant e ca genul asta de posturi (si prin asta cred ca te referi la textele in care ma rafuiesc cu lumea) e extrem de rar la mine pe blog (nu cred c-am avut mai mult de cinci din cele 300 si ceva de posturi, 2. Comentarii multe se string la majoritatea posturilor mele (un scroll pe prima pagina te ajuta sa faci niste statistici), 3.Numarul de vizitatori creste daca ii aduc cumva aici, nu daca se comenteaza mult, 4. Ai impresia ca fac ceva cu multii vizitatori? Like, money or fame? Ma umfla risu, zau, si nu pentru ca ai fi tu amuzant/a…
Ioana, adevarulurile scrise de tine le simtim la un moment dat cu totii! Din pacate orice am face, cum am face, cum am gandi fii sigura ca va exista mereu cineva care va avea ceva de obiectat. Aceasta este caracteristica de baza a speciei umane si crede-ma ca niciodata, nimic si nimeni nu va reusi sa schimbe astea. Daca esti foare bun…..sunt carcotasi, daca nu ai reusit…vor carcoti din "mila"…asa ca…eu spun sa mai bei un compot, sa te uiti la cel de langa tine si sa te gandesti ca viata e prea frumoasa sa ne lasam loviti de….nimicuri.
P. S Este atat de frumos la mine ;). Sunt in love !
gata! de azi ma declar cititoare fidela. cu articolul asta m-ai cucerit definitiv, pentru ca m-am regasit in el 🙂
Ioana cum reusesti sa nu te angajezi? vreau si eu!
Simona, felicitari, deci se poate! Astept detalii. Si placinta!
Hei, Nadina, welcome! Sa stii ca postul asa infipt nu prea e in registrul meu obisnuit. De obicei aici dau cu roz, floricele, dulciuri, baloane colorate, zahariseli d-astea de femeie rasafata de 30 de ani..
Bogdan, muncesc mult, alerg si mai mult, cunosc oameni, astept luni in sir dupa bani, si cel mai important, imi place la nebunie!
ce coincidenta si eu sunt cu un compot de caise in fata…