Nu mai stiu daca v-am zis, dar eu imi iau rochia de mireasa in luna de miere. Si-asa n-o sa am prea multe bagaje, sint faimoasa pentru gentile mici si aproape goale cu care plec in vacante. (E drept ca la intoarcere, gentile tind sa se inmulteasca, sa se umfle si sa se burduseasca in mod miraculos cu tot felul de nimicuri, dar asta e cu totul alta poveste). Deci, o iau, m-am gindit deja la toate detaliile. O pun in sacul ei special, ii impaturesc frumos trena, indoi crinolina si-o ascund la poale, linga voal, mi-o arunc pe umar si ma strecor prin portile de la aeroport fara emotie. Nu e ca si cum imi poate interzice cineva sa fiu mireasa in luna mea de miere, nu?
Vreau sa fiu mireasa la Paris. Sa imi tirii trena prin metrou, sa fac poze in dantela alba pe virf de Tour Eiffel, sa imi cada citeva firimituri de croisant fierbinte in corset, sa imi murdaresc crinolina cu iarba cruda de la Versailles. Sa-mi fac poza cu Venus in Luvru, ea fara miini si eu cu voal de borangic. Sa dansez vals pe Pont Neuf, sa-mi stric cocul in vintul din balcoanele bazilicii Sacre Coeur, sa picur niste vin rosu pe taftaua alba la o terasa din Montmartre, sa-mi flutur matasurile pe vaporas pe sena la vreme de apus.
Si ce dac-o s-o murdaresc, si-o s-o rup, nu e ca si cum mai am nevoie de ea a doua oara… Si ce dac-o sa se uite lumea la mine, de uitat se uita oricum, macar sa le ofer ceva spectacol. Plus ca mizez pe faptul ca pariezienii sint ceva mai relaxati decit mocofanii asudati din 104.
Abia astept. Mai e o luna.
Parisian Bride
Acu e clar: esti nebuna!
PS: Sa faci poze, da?
Busted! 😀 Vor fi si poze, desigur, sute de marturii ale tzicnelii mele!
Great honeymoon plan 😀 dar nu imi place titlul nou, sper ca nu te superi ca iti spun. E prea simplu pentru cata culoare se gaseste aici. Parerea mea 🙂 ideea de "romane vii" avea un farmec anume, pt mine anyway 😀 Inapoi la subiect: asteptam poze cu mireasa din Paris. Muuuulte! 🙂
Aaah, tocmai cind ma bucuram ca ai incetat cu povestile despre nunta, iar ai dat-o-n balarii. Deci tu chiar nu renunti la idee. Lasa, mai e o luna, cum bine zici. Multe se intimpla intr-o luna!
Intr-o luna poate tace anonimul… si asta se poate intampla intr-o luna. Zic si eu…
@Anonimul: Dar frate, mori de ciuda tu! Esti imputit(a) si in plus chiar crezi ca parerea ta conteaza. Mare-i rautatea unora, domnule! Lasa-ne, lasa-neee! Fugi si paste-ti balariile!
@Ionuka: Eu locuiesc in Paris. Ideea ta e geniala. Bravo pt curaj si pt imaginatie! Daca ai nevoie de ceva, fa un semn! Noi venim in tara in vacanta dupa 15 iulie dar poate ne vedem aici!
Cu drag, Oana
apropos de postul anterior, eu intotdeauna am fost de parere ca e mult mai usor sa-ti placa oamenii la modul general, ca umanitate din care faci parte, decat sa-ti placa de aproape. asta pentru ca daca te apropii, iti dai seama cat e de adevarata zicerea aia cu "lume multa, oameni putini".
uite, sa luam de exemplu cazul de un prost gust remarcabil al acestor anonimi: e clar ca e vorba de persoane care te cunosc in viata reala si care nu au niciun fel de curaj sa-ti spuna in fata ceea ce gandesc despre tine, insa se simt foarte implinite cu ele insele lasand comentarii de tipul celui de mai sus, in mod repetat.
ma si gandesc (cu scarba) ca poate pe ipochimenul de mai sus l-am cunoscut intamplator si i-am strans mana in timp ce primeam zambetul lui ipocrit si veninos in plina figura.
de ce anumiti indivizi prefera sa-si verse frustrarile in felul asta in loc sa stea cumintei in gaurile lor de sobolan e un lucru in acelasi timp greu si usor de inteles: greu pentru ca eu unul nu as putea sa fac niciodata ce fac ei, si usor pentru ca daca stau sa ma gandesc, imi pot inchipui cum e sa fii mic si uscat pe dinauntru si sa ai bucurii din astea de insecta purtandu-le altora de grija.
Anonimule nr.2, inca nu mi-e clar daca ce zici tu acolo e un soi de amenintare, sau poate o premonitie… Hm. Anywayz, sigur ca ai si tu dreptul la o parere, la fel cum ai si optiunea sa nu mai citesti ce scriu, daca timpeniile mele te chinuie in asa masura…
Nah, ca ai reusit sa iriti lumea p-aici, si eu nu voiam decit sa ilustrez ca se poate sa faci cam orice te face fericit. Uf, ca bine zici, robo-mire, lume multa, oameni putini.
Merat, lasa ca daca nu tace el, il facem noi cumva sa taca…
Oana, multumesc de sprijin; mi-ar placea sa ne vedem, noi aterizam pe 29 in Paris, poate mincam o clatita in patru in parc la Tuilleries! Iau si voalul cu mine, promit. 🙂
tare ideea… vrem poze! neaparat!
PS: cu anonimii incepe din ce in ce mai mult sa semene un circ destul de ieftin ..dar asta e ..suntem in Romania si asa am fost invatati: circ si paine! de ce ar face si blogul nota discordanta?!
sunt chill 🙂 o sa iti fac turistii poze, probabil. ei sunt prea obisnuiti.
Sa te simti bine alaturi de mirele tau 🙂 Suuuuuuuuperba idee.
Geniala si fireasca idee,pentru directia in care merge viata ta,sublime imaginile inchipuite.Mirelui cum i se pare?Parisienii sunt destul de discreti,vor privi cu coada ochiului.Tot turistii vor fi extaziati,iti spun eu.
In alta ordine de idei,de ce aprobi comentariile uracioase?!
@Mihaela, mirele nu si-a exprimat dezaprobarea, asa ca trag concluzia ca e dispus sa-mi tolereze extravaganta. Comentariile anonime rautacioase le aprob pentru ca sint de parere ca si ele merita spatiu de exprimare. Nu le aprob pe cele obscene, nu de alta dar citeste si mama pe-aici si dinsa e o doamna… Zi buna sa ai!
Mai e un pic si devii si tu oficial o doamna.
Concluziile… iti apartin.
Trash the dreeeeess..
O sa va completati albumul cu niste poze faine si diferite.. so, go ahead!
Neaparat sa pui poze, ca uite ca nu e multa lume care sa faca asta.. 🙂
Dana, welcome, promit s-o fac praf. Si… multumesc de portocale, tocmai le-am purtat cu mindrie weekendul trecut.
Irina draga mea, si ce doamna o sa fiu… 😀
Senzationala ideea! 🙂
De-abia astept pozele.
Ideea in sine e bestiala, deja ard de nerabdare sa vad cum a fost dus planul la bun sfarsit,insa citesc foarte cumintica fiecare post in parte, chiar daca imi vine sa caut innebunita pozele buclucase. Cum se asemenea, ma roade curiozitatea cine e mitocanul de anonim…atata lipsa de bun simt rar mi-a fost dat sa vad. Sincer sper ca l-ati aflat pana la urma, pentru ca nici un sarpe nu poate sta sub piatra lui la infinit…
Aaaaa… am ajuns si la postul in care zici ca iti iei rochia la Paris… ca eu am vazut prima oara poza din metrou cu tine in mireasa si m-am tot gandit la ea (la poza) si la idee, dar acum dupa ce am citit, citit, citit si am ajuns sa te cunosc putin ( doar putin, niciodata nu vei cunoaste pe cineva de-a-ntregul si mai ales din ce scrie) imi dau seama ca nu e o ideea rea pentru tine…
Si Printul si-a luat si el smochingul? Dar o sa vad… To be continued… 🙂
Ce tare!noi am fost în tenerife în luna de miere, acolo nu am luat rochia cu mine. În schimb, la nicio luna distanta am plecat cu tot cu rochie, sot și fotograf în Viena, unde am făcut shootingul foto. Toată lumea se uita la noi de parcă eram o raritate și toți doreau să ne facă poze. A fost foarte frumos…
A mai fost la fel de romantic Paris-ul in luna de miere chiar daca prima oara cand l-ai vazut a fost cu altcineva?. Nu intreb cu ironie sau rautate, pur si simplu e o curiozitate feminina. Adica mie una mi se pare ca ar avea un farmec aparte si ar fi un moment special pt cuplu sa mergi in luna de miere intr-un loc in care nu ai mai fost si cu altcineva inainte. Nu stiu daca m-am facut inteleasa…
da, sigur, de fapt, abia acum a fost cu adevarat romantic, inainte a fost doar… strain. 🙂
Ce frumos!