Imi plac atit de mult oamenii incit pur si simplu nu inteleg de ce nu se plac ei insisi mai mult. Imi place sa cunosc oameni, sa-i las sa ma cunoasca, si imi place asta atit de mult incit nu inteleg de ce oamenii interactioneaza atit de putin si de superficial unii cu altii. Cred ca sintem fapturi fabuloase, mai tari decit orice personaj de poveste, inventat de cel mai creativ autor de basme. Cred ca putem face lucruri extraordinare, ca putem simti atit de mult si atit de frumos… Ca sintem inzestrati cu puteri miraculoase, cu care odata ce invatam sa le folosim, putem schimba lumea de la o zi la alta. Ca putem iubi, crea, zamisli lucruri cu adevarat incredibile.
Ce pacat ca in loc sa facem asta, sa ne recunoastem drept ceea ce sintem, in loc sa ne bucuram ca sintem perfecti si fabulosi, ne irosim puterile magice in meschinarii, in perfidii, in bancuri stupide, in scheme de razbunare si de facut bani, in goana dupa o farfurie mai plina, o bijuterie mai lucioasa, o piele mai fina, un vagin mai strimt…
Mi-e mila de noi. Da, asta e. Toata ziua am simtit un gust amar pe care nu reuseam deloc sa-l izolez. „De coaja de grepfrut”, cum bine a zis o prietena. Asa o risipa de menire, de suflet, de idei, de bun si de bine ma face sa-mi doresc sa fiu orice altceva, numai om nu. Pentru ca dac-as fi orice altceva, n-as vedea ce vad si n-as auzi ce aud, despre oameni care habar n-au ce sint si ce pot face cu insisi si aleg sa rinjeasca in loc sa zimbeasca, sa urasca in loc sa stea indragostiti, sa spumege in loc sa ierte, sa futa in loc sa mingiie, sa scuipe in loc sa vorbeasca.
Mi-ar placea sa fiu un vers dintr-o poezie lunga, scrisa de oricine. Si tu sa stai linga mine, versul meu pereche, si impreuna sa facem poezia memorabila, sa rimam si sa ne potrivim asa unul peste altul, fara sa ne pierdem vremea gindindu-ne ca celelate versuri ne poarta simbetele, pentru ca si ele impreuna cu noi fac poezia memorabila; si ca ele fara noi ar suna spart si ilogic, la fel cum si noi fara ele am suna plictisitor si a gol.
Ce bine ca esti si ca te iubesc. Pentru ca de restul… mi-e tare sila.
Sila de oameni
Cred ca ai urmarit ospatarita aia si ai inghitit pastila…
Ce ai patit?
Cita dreptate ai, verusco! Zilele astea ma confrunt si eu cu lipsa de eleganta si de moralitate a multora. Si parca incep sa-mi pierd rabdarea. Parca ideea aia cu stadioanele pline nu suna asa rau, nu?
…..verusco, verusco…bine ai mai pus punctul pe i , ca intotdeauna!
Pupici si o saptamana PERFECTA….incearca sa dai in spate lucrurile urate,oamenii rai si falsi, e drept ca e greu, si e si golul lasat de ei acolo…but…..suntem personaje fabuloase si putem!!
@Sahara: =)) Nu m-am atins de pastila aia, jur, si nici de alta, e doar un gust amar pe care-l tineam cu mine de dimineata si pe care nici macar minunata intilnire cu tine nu l-a dres.. 🙂
@Victor, sa n-o luam mai grav decit e… mai bine scriem despre asta, vorbim, ne plingem, nu schimbam nimic…
@Simona, da, da, sintem si putem, saptamina buna la toata lumea! Da' la toata lumea, ati auzit?
Incerc sa te contactez. Te cunosc pentru ca te citesc de ceva timp. Tu nu ma stii.
Imi place sa fiu aici, la tine.
Ce avem in comun? Suntem femei.
Poate vorbim intr-o zi. Sa treaca nunta, poate vara…
Eu nu ma grabesc:)
Iti doresc tot binele din lume!
Hei, bine-ai venit, ma bucur sa te am in farfuria mea. Acum ca mi-ai aratat cine esti, o sa te cunosc si eu o vreme. Mi-ar face mare placere sa interactionam si de-adevaratelea. You just let me know when and where… 🙂
Hei…restul ne cuprinde si pe noi cei care suntem ca tine plini se gustul asta amar.
Dar poate daca noi cei care suntem inzestrati cu mai multe sinapse neuronale si ceva sentimente mai complexe reusim sa schimbam ceva.Sa ne iubim copii si sa nu-i lasam de izbeliste, sa ne iubim partenerul de viata si sa fim sinceri unul cu altul, sa nu lasam barfele sa ne atinga si sa nu facem la fel, sa nu… sa nu… sa nu…
Sunt multe care ar fi de spus.
Dar hai sa privim o floare care ne zambeste si sa nu lasam speranta sa moara.
sunt multe jigodii,care-si baga nasul,care te invidiaza cand esti fericit,care te folosesc,care-ti baga inima in trepidatii,degeaba,doar asa aiurea si nu inteleg de ce…dar sunt si cativa langa care te simti linistit…ma concentrez pe a doua parte si am incetat sa-i mai inteleg pe ceilalti,ii ignor…aici m-am insingurat intr-un fel din cauza asta…e greu sa gasesti calitate inafara de familie…scrii frumos si-ti urmaresc blogul!
@Irina, cum sa moara speranta? Pfiu, da-ti peste gura. Lasa, noi sa ne vedem de floricelele noastre, surse de sila se gasesc la tot pasul…
@Jean, ai mare dreptate (familia e cam singurul loc in care esti ferit de rautati, si uneori si acolo se mai strecoara scame), da' nu ti se pare ca-i pacat de toti oamenii astia care, desi au material bun, il strica doar pentru ca habar n-au cum sa-l foloseasca mai bine? Multumesc de aprecieri, si eu sint cu ochii pe tine… 🙂
nu stiu daca-i pacat…nu m-am gandit,dar tre sa fie asa ca sa facem diferenta….cred eu…ce m-a lovit aici mai mult e confuzia din capul lor…in toate sensurile care-i duce la nepasare,nu mai apreciaza nimic pt ca au totul al bot…si egoismul sentimental,in sensul ca vor doar sa primeasca(aici ma refer la femeile care au aparut in ultima perioada) sunt si eu putin dezgustat
Da, America e pamintul celor egoisti, am observat si eu asta pe propria piele. De-aia nici nu cred c-as putea sa traiesc acolo… tu esti mai curajos. Hang in there, you'll meet your better half, sint precisa!
gust de grapefruit :X ihim
good point :))
Frumos postul asta… se vede ca iti plac oamenii…
Dar si eu tot asa gandesc, ca exista din aia rai, ca sa vezi diferenta, daca am fi toti buni, probabil ar fi un pic boring…