Cind aveam vreo 3 ani, aveam una singura. Era alba si atit de scurta ca mi se vedea fundul de copil ascuns sub ciorapii grosi de lina alba, si avea niste ciucurasi rosii la guler si-n talie. Visam la una lunga, care sa se invirta, pe care s-o tirasc pe jos si sub care sa-mi pot ascunde caruciorul papusii. Am purtat-o pina cind imi venea ca o bluza, iar cind n-am mai putut sa-mi strecor miinile prin minecile subtiri, am dat-o de pomana unei verisoare. Ha, stati ca am gasit si poza, vaaai cit eram de mindra, doamne, ca pe catwalk, nu vi se pare?
N-am primit alta in loc multa vreme, asa ca ma consolam cu cele din sifonierul mamei. Ma ingropam in materialele inflorate, care miroseau a parfum de femeie, dansam prin casa pe muzica pe care mi-o cinta taica-miu la chitara. Iar cind se apropria ora la care venea mama de la serviciu, le aranjam la loc pe umerase de parca petrecerea de mai devreme ar fi existat doar in visele mele.
Acum am multe. Ma apropii de 60. Rochii, ca despre ele e vorba. Am si dintr-alea care se invirt, sub citeva incape crinolina de mireasa, atit sint de ample. Am si mulate. Le am vaporoase, cu flori de mac, dar si serioase, din lina groasa, neagra. Am cu ciucuri rosii, cu funde, cu volane, cu desene animate si geometrice, am de toate formele, culorile, din toate materialele, luate din tari multe si marunte. Cea mai ieftina a fost 3 dolari, o am de 10 ani si inca o mai port vara. Cea mai scumpa? Hm, cred ca e aia de la Zara, pe care-am dat 2 milioane acu vreo 2 ani (daca n-o luam in calcul pe cea de mireasa, care a fost 137 de euro). Cea mai draga? Imposibil de zis. Azi as alege-o pe cea alba din pinza, dar ieri pentru drumul la banca am luat-o pe cea cu romburi gri si nasture urias alb. Miine sigur va fi una scurta si larga, ca se anunta calduri.
In luna de miere pariziana o sa iau cu mine zero perechi de pantaloni, zero fuste, zero bluze, tot atitea camasi si esarfe, si 6 rochii, inclusiv pe cea de mireasa (cite una in fiecare zi, ca in restul de 3 zile ne-am propus sa nu iesim din garso… nah, e luna de miere… :D).
E clar ce vreau sa expun, nu? I like dresses. La fel cum imi plac ciocolata si muzica frantuzeasca. E ceva ce nu stiu neaparat sa explic. As putea trai fara ele, sigur. Dar nu mi-ar placea deloc.
Va dati seama cum m-am umflat in pene pe dinauntru cind fetele de la Pe tocuri m-au invitat sa le sustin campania „Poarta rochie, fii feminina„. Alaturi de alte patru blogerite iubitoare de rochii (Dada, Lalastyle, Maria Gabriela Vlad si Andressa), m-am dus la redactie cu masina plina de rochii preferate si le-am etalat impreuna cu pantofi si palarii potrivite. Cumva in adincul sufletului, inca mai cred ca nimeni nu iubeste rochiile mai mult decit mine… Sorry if i’m being unfair, girls… 🙂 Asadar, detalii despre campanie aici, articol despre povestea de dragoste dintre mine si toate-rochiile-din-lume in numarul de iulie-august al revistei tiparite „Pe tocuri”.
Mai jos niste poze din cadrul sedintei foto la care-au fost atit de amabili sa ma invite, in calitate de ambasadoare virtuala a rochiilor. Stiu, o sa aveti de comentat pe seama palariei. E ok, mi-am luat ceva pastile, sint pregatita. Da’ nu-i asa ca sint frumoase? Ele, rochiile in general, ca inventie si executie…
Cu pretentii de mica, observ. Ce blonda erai, si cum te dadeai tu mare in poza cu sandalele alea mici! Frumoase pozele, si rochiile tale. Si palaria ciudata.
Frumoase si pozele si rochiile si tu! Palaria ti-am mai spus ca imi place 😀 Si eu sunt o fana, desi la un nivel ceva mai mic, al rochiilor. Chiar in aceasta seara vreau sa scot una la aer, merg sa cumpar niste carti si ma insoteste cavalerul meu asa ca mi se pare ca o rochie simpatica ar merge pentru a creea in mintea mea atmosfera din "You've got mail" 😀 oricum, astept articolul si sunt sigura ca esti cea mai mare fana a rochitelor dintre fetele care vor scrie, doar ai 60! vreau si eu…:D
imi place rochia din a treia poza. SI AI CERCEI CA AI MEI loool. cumparati din… numai stiu, cred ca hippie hippie shake. si pe care i-am facut cadou lui… nu mai stiu, dar i-am dat cuiva.
[ps: andressa e praf, dar sa lasam…].
[pps: daca-i posibil, pls fa ceva cu rss-urile… e super annoying pentru cei care folosesc feed readere sa nu li se updateza subscriptionul la tine si sa trebuiasca sa vina mereu pe pagina]
Victor, daaaa, nici nu implinisem bine 3 ani si ia uite ce talente etalam… 🙂 Palaria nu e deloc ciudata, e fandacsie, sa fim atenti cum ne exprimam, da?
Merat, multam, asa, poarta rochie, nu numai cind vrei sa recreezi scene de film, poarta si in parc, si la mare, si la munte… Cit despre rochiile mele, cred ca la un moment dat o sa organizez un garage sale, le scot pe toate pe peluza si le dau cui le vrea. Desi cred ca imi trebuie o peluza cam mare…
Guus, uf, nu stiu ce are rss-ul, am verificat setarile astea nenorocite din blogspot, teoretic tre sa mearga… O sa cer ajutorul unui specialist, promit.
Cerceii cu trei pisici ii am din Hippie, da, de vreo 2 ani cred, sint printre preferatii mei…
Praf, nepraf, are rochii, le poarta, deci o simt cumva complice :). Ma bucur ca-ti place rochia urbana, am luat-o pt cununia civila, dar uite ca s-a lansat mai devreme!
n-am chiar 60 de rochii, dar am si eu o caruta… le adoooor 🙂
am avut si eu rochita alba cu ciucurasi :))
de mica erai o printesa
Chiar, am putea sa facem schimburi de rochii… Eu va imprumut voua 20, sa zicem, voi imi imprumutati tot atitea vreme de 3 luni, apoi le rotim si tot asa… Poate mai economisim ceva bani, la naiba!
vreau si eu!! of, Craiova mi-a trebuit mie…:))
ce serioasa esti tu in rochia ta cu imprimeuri(cred ca tot a treia).
NOTE: mi-a placut subtilitatea in a deschide (din nou) subiectul "palarie".. au curs destui …byte'i (a se citi cerneala) pe faza asta data trecuta
Merat, lasa, tie ti le trimitem prin posta… 🙂
Quiz, daaa, ai vazut ce curajoasa sint! Interesant e ca de data asta n-a mai dat nimeni cu pareri contrare… Cred ca dujmanii mei sint in concediu.
Culmea, pana acum ceva timp aveam in proprietate 4 rochii, de cand l-am cunoscut pe el, m-a facut sa imi doresc sa fiu feminina…..am acum in jur de 40 d rochii ( intr-o luna numai rochii am vazut in fata ochilor:)))))))
Da, e asa de frumos sa te simti feminina:)
Sa ai grija de tine 🙂 si ne auzim cand revin…. acum ma pregatesc de plaaaajaaaa..maareeee….soaaaareee!!!!
offtopic
Blogul tau da dependenta!
Acum pot sa ma laud ca am si eu un viciu 😀 (daca alcool nu, tutun nu, sex nu – pacat!, nici macar ciocolata)
Simona, bravo, la tot mai multe rochite! Vacanta minunata sa aveti!
Ioana, of, multumesc, am o zi cumplita, vorbele tale sint asa, ca o tigara buna, d-aia de 10 minute… 🙂 Nici placinta de mere nu-i addictive? Hai ca tre sa fie ceva…
Mi-ai trezit nostalgii cu rochicioara aia…aveam si eu una la fel, si forma si culori, numai ca eu nu am donat-o, ci mi-am imbracat o papusa cu ea si am admirat-o multi ani, gandindu-ma la copilarie(pana mi-a prins vara-mea papusa si mi-a maltratat-o – si rochia, si papusa). Pana si poza e asemanatoare, cu diferenta ca eu aveam un zambet dreptunghiular pe fata, ca sa mi se vada toti dintii(mai precis lipsa unora dintre ei :D)