Mi-e dor de duminicile alea in care ma trezeam la 10, ma uitam la ceas cu un singur ochi si hotaram ca mai e vreme. Si mai motaiam o ora, cu perna in brate si-un picior indoit peste plapuma. Dupa care primeam Ciocolata in camera pentru o sesiune de amor pisicicesc, cu torcaieli si gherute infipte in parul meu ciufulit de lupta cu pernele din timpul noptii (nu mi s-a plins nimeni, dar la halul in care arata coafura mea dimineata, mi-e clar ca numai linistit nu dorm). Asa, ramasesem la amorul de dimineata. Urma o analiza atenta in oglinda, cu pisicile impletite printre picioare. Apoi fie un castron de iaurt cu cereale, fie un decaf cu un croissant cu unt, musai pe covor, cu ochii tinta la teve. Totul in slow motion, totul pentru ca asa voiam eu si nu pentru ca asa e-n program pe ziua de azi.
Am obosit. De nunta. Nu doar de a mea, ci de nunta in general, ca notiune. Am fost la doua in ultimele saptamani. M-au terminat psihic arcodeonistii de la starea civila, slujbele lungi, in care totul se repeta de trei ori, sa rimeze cu sfinta treime, miresele transpira sub straturile grele de fard, mirii se intreaba dac-o sa-i puna popa sa pupe mina nasului, nasul socoteste in gind cite guri se-aud in cor ca sa stie cit are de plata dupa Amin. Nuntasii asteapta sa vada mireasa si s-o ingroape-n flori, regizati cu precizie de fotograf si cameraman, care sint regii absoluti. Ei te aliniaza, iti zic la cine sa rizi si cit de amplu, apoi iti dau liber, sa traga ceva portrete la miri. Dupa care incepe circul. Mirii dau fuga la restaurant sa ajunga inaintea celor mai infometati dintre nuntasi, o iau de la capat cu zimbitul si pupatul, danseaza, chiuie si topaie ca sa faca antren. Important e sa nu le plece oamenii, sa fie ringul plin ochi, sa se manince, sa se bea, sa nu se incaiere neamurile de tara. Si poate intre toate astea isi trag si ei sufletul si se uita unul la altul sa-si aduca aminte ce i-a adus aici, ea ingropata in straturi de alb, el sugrumat de papion si de briul asortat.
Sint multe de facut, de prevazut, de calculat, de indurat. Pentru „cea mai minunata noapte”. Sint curioasa cum o sa fie pentru noi. Deocamdata a fost, in (dez)ordine, entuziasmant, solicitant, trist, vesel, trist din nou, costisitor, obositor. Cel mai mult obositor. Si inca n-am emotii. Sau poate am, si d-aia imi ia doua ore sa adorm noaptea?
Bine ca nu mai e mult. Pare mult. Zilele sint lungi si pline, noptile incep greu si se termina repede. Sar din pat inainte sa stiu exact ce-am de facut. Ma dezmeticesc in mijlocul sufrageriei, ametita, cu vagi dureri de cap. Si mi-e cald si somn mai tot timpul, uit chestii, ma enervez prea usor, imi trece prea greu.
Mi-am propus sa nu prelungesc isteria asta mai departe de joi seara. De vineri incepe „ziua cea mai minunata”, care-mi propun sa tina pina duminica seara, cu o mica pauza de comentarii despre cum a iesit. Dupa care vreau sa se dea drumul la viata, la zilele alea ca toate zilele, care curg linstite cum vrem noi si nu cum trebuie. Si singurele dileme si motive de stres sa fie cu cit si de care gem sa ne ungem clatitele calde de dimineata.
iti doresc (again) sa ai o nunta minunata, fara prea multe clisee, dar cu multe momente sa te bucuri de ziua cand iti declari dragostea pt ginerica 😀 si apoi sa va astepte zile destul de linistite cat sa nu va oboseasca, dar destul de agitate cat sa va tina fericiti si tineri. mi-a placut acest post. stii ce vrei si dupa cum mi-ai spus si tu odata, daca stii ce vrei, o sa iasa totul exact asa cum iti imaginezi!
Iubesc, pur şi simplu, fraza cu care ai încheiat:D
Stai liniştită, că totul va fi ok, sunt mai mult decât sigură că până şi prinţesele îşi vor dori să aibă parte de o nuntă ca cea a Veruşcăi:)
Neatza!
Merat, ohooo, nu vrei sa vezi lista cu lucrurile pe care le vreau, exact cum le vreau… Cel mai mult acum vreau sa fie duminica de dupa. 🙂
Oana, multumesc, asa sa fie! Si dupa ce se termina, ofer consiliere, printeselor si nu numai.
Zilele astea sint cele mai grele. Din fericire, ele trec si cel mai repede dintre toate. Una doua spuf e simbata. Iar ziua aia va trece asa repede ca o sa iti vina sa plangi de ciuda ca n-ai fost mai atenta la tot ce faci. Tin pumnii, hang in there!
AMR = 5 zile!
hmm.. interesant.. abia astept ce vei scrie dupa duminica asta.. ceva de genu "tigara de dupa" (cu toate ca tu numai fumezi – sau poate dupa tot stresu asta..)
Draga Ioana,
1 – nuntile sunt clisee prin natura lor, ritualuri 🙂
2 – gemul nu are nimic de-a face cu o casnicie
3 – hai ca vine si ziua nuntii, sigur, nu se razgandeste mirele
4 – povestea asta o romantezi prea tare
5 – chiar era necesar sa faci doua nunti? mi se pare cam exhibitionist pe criza asta.
salut ioana, am descoperit blogul tau de putin timp, dar din prima zi l-am adaugat la favorite. pot sa-ti dau niste sfaturi, in calitate de recent fosta mireasa :)?
sa zambesti mult, sa te uiti in toate oglinzile pe langa care treci, sa observi pe toata lumea care e langa tine si sa incerci sa schimbi 2-3 vorbe cu fiecare, sa dansezi mult, sa mananci cate putin din toate, sa constientizezi fiecare moment al nuntii si sa tii minte fiecare detaliu. o sa fie o zi superba si o sa te simti minunat, o sa vezi.
😀 O SA FIE MINUNAT PENTRU CA TU ESTI MINUNATA…
Hei, dragilor, am avut zi plina azi, abia acum apuc sa va raspund…
@Victor, Storyplanner, asa e, imi propun sa fiu super prezenta la toate in ziua aia, mi-e greu sa cred ca o sa imi iasa insa… :)Thx for the support.
@Anca, fac doua nunti pentru ca mi s-a parut aiurea sa oblig 70 de oameni in varsta din provincie sa se deplaseze 350 de km si sa plateasca 1-2 nopti de cazare, sa vina la o nunta care nu are mai nimic din ce numesti tu ritualuri. Pentru ei ma duc acolo si fac o perecere cum stiu ei ca trebuie, cu formatie si toate cele… 🙂
Si te contrazic, gemul are multe de a face cu multe lucruri!
Evergreen, siiigur ca sint, pacat ca adesea uit asta si mi se pare ca restul lumii o uita si mai des. 😀