Bai, a-nnebunit planeta. A venit toamna. Pe unde ma invirt, pe unde citesc sau ascult, dau peste vestea asta. Unii se bucura, altii se deprima, cei mai multi constata, isi amintesc, pun poze cu frunze portocalii sau clipuri video cu piese grele, d-alea de ti se chirceste ficatul si ti se indoaie splina-n doua de-atita jale.
A venit toamna.
E prima zi de toamna.
Vaaai, a mai trecut un an.
Ah ce frumos a inceput toamna asta, cu un pic de soare.
Cad frunzele.
Se miceste ziua.
Ploua.
Aoleu, cum ploua…
O sa fie o toamna frumoasa, ca a inceput asa, parca altfel decit in alti ani…
Si se suspina, se sterg picaturi de ploaie, se dau frunze la o parte, se pun esarfe la git si sosete in picioare, se numara boboci (pe asta recunosc ca n-am inteles-o niciodata). Si pe bloguri curg posturile depresive, rime triste si articole despre anemia de toamna prin reviste prafuite. Si ne vaicarim si ne minunam ce frumoasa e toamna in tristetea ei, valeu etc etc.
Oameni buni, get over it, e un inceput de luna, o data-n calendar. E o toamna ca toate toamnele, in care uneori ploua, alteori e soare, cald sau frig, cu frunze verzi pe sus si rosii pe jos, incep pe rind scoala, traficul, inundatiile. Ia nu va mai minunati atita, e doar un alt anotimp. Cind a venit vara (aia cu soare, zile lungi, nopti dulci, bai in mare, concedii in tari exotice) nu v-am auzit sa ridicati atitea ode si sa desenati atitea concluzii si rezolutii.
Toamna e overrated. Nu e deloc frumoasa sau trista sau melancolica sau whatever, e asa, o chestie care trece fara sa lase urme, ca un pod incolor intre ceva galben (vara) si ceva alb (iarna). E plictisitoare. Si cam lunga, daca ma intrebati pe mine. Si, din pacate, vorba voastra, abia a venit.
Bag de sama ca, din punct de vedere al efectului pe care-l are toamna, oamenii se-mpart in 2 categorii: cei pe care-i afecteaza direct (cum sunt toti astia de-i pomenisi aci) si cei pe care-i afecteaza indirect (adica cei pe care-i scot din sarite aia de la punctu 1). E imposibil, carevasazica, sa scapi de influenta ei.
A, si de ce vara e galbena? Ca frunzele parca palesc mai degraba de-acu-nainte. Sau e vorba de cereale? 🙂
Salutare Ioana! Ti-am descoperit blogul acum o luna si de atunci te tot citesc. In vreo 4 nopti am reusit sa-ti citesc toate posturile. Imi place foarte mult cum scrii. Esti foarte talentata si sunt convinsa ca si tu esti constienta de talentul pe care-l ai. Te incurajez in demersul de a scrie o carte (indiferent daca va fi pentru oameni mici sau pentru cei mari, cum spuneai intr-un post mai vechi).Da-mi voie insa sa te contrazic in cazul toamnei – pentru mine este un anotimp superb, cu mii de culori, cu ploi molcome sau furioase, cu soare bland.Toamna incepe stagiunea de teatru si opera, se lanseaza filme, se deschid expozitii. Sunt nascuta toamna, bebelusul meu e nascut toamna, poate de aceea iubesc atat anotimpul asta.
Ai incurcat-o, missy… Isi trimite toamna fan clubu' acuma peste tine de numa-numa! 😀
Dan, zic ca e galbena ca e mult soare, care da asa un aer de auriu all over… Nisip, flori…
Buna, Adela, bine-ai venit, si multumesc de vorbele frumoase. Promit sa ma apuc de cartea aia, poate chiar curind. Sa iti traiasca piticul, si uite, promit sa dau toamnei o sansa.
Andrada, da mah, m-am bagat in gura lupului, ai vazt? Ptii, mi-a trebuit sa ma revolt… 🙂
Luni, pe 31 august, cand a fost urat afara, am auzit-o la televizor. Fraza aia pe care o auzim in diverse forme de patru ori pe an, la inceputul fiecarui anotimp.
Cum "care"?
"Toamna si-a intrat in drepturi"
"De azi, toamna si-a intrat din nou in drepturi"
"Toamna si-a reintrat din nou in drepturi"
samd
Eeeexact. Si nu-ti vine sa te urci pe pereti?
Aia cu numaratul bobocilor…aflu eu explicatia si ti-o spun;) ca deh…trebe~. Hai ca e frumoasa toamna:) si pot sa spun ca inceputul asta de toamna (01.09.2009) mi-a adus cateva ore superbe in compania unei invingatoare care mi-a aratat de mult ca se poate, dar ieri m-a convins in real time!!!
Hmm..mi s-a udat ieri la dusul din parc contractul individual de munca:))))) offf offf..
Simona: >:D< Da-l incolo de contract de munca, si asa nu era de bine… Altele-s mai importante. Hai c-a fost misto dusul!
A fost, a fost:) Dar daca faceam si baie?:)) Ai vazut ce directie am luat:)))
:)) Da, baia n-ar fi fost tocmai de bine! Nu de alta, da' eu nu stiu sa inot. Uite d-aia prefer eu dusurile.
Hai si eu cu explicatia "bobocilor" intr-o mana si copilu' in ailalta: bobocii (ratusti, sau flori) se itesc primavara, ne bucuram "oau, ce de boboci am!", da' numai toamna se vede care dintre ei au rodit (mere, sau ratze in tata regula). Un fel de "cine rade la urma…", sau "nu zi hop…"
Dar, da, si mie-mi place vara si ma mira toamna care vine mereu prea devreme (fie ca e 31 august, sau 31 octombrie, cam ca aia de la Primarie cand ii surpinde zapada pe 15 ianuarie), da' m-am trezit ca, peste 25 de ani, ma mai uit inapoi si-mi amintesc de niste inceputuri de toamna atat de frumoase, calde si lenese…
Deci, se poate si-asa, cu sufletu' de vara, toamna
Ahahaaa, am inteles acuma, e o chestie asa, smart. I like. Imi place cum zici. Da, cu sufleul de vara, toamna. Cam cum port eu palaria de paie si pe ninsoare.
Si cum scoti sandalele din cutii iarna, sa tropai cu ele prin casa. Vara nu vine mai repede, da' e mai aproape :-).
Chiar sa ies cu ele din casa n-am avut curaj; poate dupa niste beri, merge, c-am vazut ca la Londra asa umbla fatucile alea…
Eh fatucile alea au ceva stimulente care le tin calde pe dinauntru… :D. Lasa, pentru noi e mai sigur prin casa!