Zilele astea mi-am plimbat norii si migrenele din cap prin cartierele muncitoresti si marginase ale capitalei, in cautare disperata de spatiu de locuit.
Ce-am vazut cel mai frecvent, in afara de mucuri de tigari si vitrine goale de magazine falimentate? Aur, domne! Tone de aur, munti de aur. Zale, inele, ghiulane, cruci, catarame, brelocuri, ba chiar si tricouri cu foita de aur, sa mearga cu sapca cu cristale cit oul de porumbel.
Mie una nu-mi place aurul; mi se pare strigator, galagios, sare in ochi, dar nu cu blingul ala cool, ci cu o stralucire banala, plictistioare, previzibila. Te face sa fii la fel, numai ca nu la fel cu oamenii misto, ci la fel cu ailalti. E scump, scandalos de scump, si inutil.
O buburuza de plastic poate fi mult mai frumoasa. Un papucel de fimo. O pisica de argint. O vacuzta de cauciuc. Pentru ce trebuie sa-ti indoi gitul sub zale de aur? Sa arati ca ai? Mai bine iti iei niste haine mai ca lumea. Sau investesti intr-o freza inteligenta, ca motzul ala cu gel nu se mai poarta de la revolutie.
Bleah, ce m-am saturat de oamenii din
uite eu de exemplu nu supot decat aur in urechi si ala subtire,ca altfel mi se infecteaza gaurile,dar in ceea ce priveste cartierele marginase,sunt de acrod cu tine,nu stiu cum pot sa stea pe picioare oamenii aia la cata greutate duc cu ei
@anonim:
Buna seara,ati gasit ceva interesant? Pana la urma casa pe pamant sau apartament?sorry daca vi se pare ca sant indiscreta treceti pur si simplu peste raspuns,si inteleg!
Camy, si eu ma vindec in urechi tot cu aur. 😀
Anonim, buna seara, tot dupa case ne uitam, ca sintem incapatinati. N-am gasit insa nimic interesant, din pacate. Daca in 2 ani nu gasim nimic, ne-o facem! Si la apartament tot nu ne mutam… Zic eu acum, da' mai vorbim peste juma' de an… 🙂
la mine, la tara, majoritatea rudelor e formata din oameni muncitori, de treaba, cu case frumoase, in sate dragute. In viata de zi cu zi nu prea poarta bijuterii, au mainile batatorite de atata dereticat si agricultura etc. Da' la nunti, bai nene, sa te tii, iese tot aurul agonisit, cate trei lanturi cu patru medalioane, toate inelele. Mai si-mprumuta de la surori, sa se vada. Prin urmare recunosc ca natia noastra sta destul de prost la simt estetic, da' na, fiecare cu-a lui. Ei ma lasa in plata Domnului daca port pantaloni scurti calcati la dunga cu tocuri de 15 cm. E o chestiune de gusturi, de educatie, pana la urma oamenii nu investesc prost, sunt practici: aurul nu se devalorizeaza, cel putin nu cat o fac hainutele noastre frumoase.
Cu Bucurestiul e alta treaba, mahalaua e omniprezenta.Nu comentez prea mult ca se stie. In restul tarii mai sunt zone, dar asa rau nu-i.
Off topic: in 2 ani sigur gasesti, numai sa ai ce gasi ca mie cu greu mai imi place vreo zona in Bucuresti sau pe-aproape.
Mda, Princess, cu greu mai casc ochii la case, acum ca ma simt deja satula de mirosuri, de drumuri neasfaltate, de oamenii care stau in santul de pe marginea drumului cu cite-un pet de bere in brate. Curind n-o sa mai am din ce alege, sint sigura…
Cat de in asentimentul tau sunt. Ce m-am mai saturat si eu de astia din tara asta. "Haur" si gipane. Daca ar fi mai multe de B 01 ERU, s-ar da toate. Chiar ieri discutam in drum spre Bucuresti cu sotia mea despre asta…
Pacat ca discutam degeaba, Mihacos! Noi discutam, ei fac bani! Si aur, mult aur! 🙂
Pentru mine, aurul e toxic.
Si acum port pe piept urmele unui lant de aur si urechi urmele unor cercei.
Si cum lucrez in domeniu, am ajuns la concluzia ca prostia unui om se masoara in functie de dimensiunea unui lant sau de numarul bijuteriilor de aur de pe el(omul). Dar asta este doar opinia mea personala, nu dati cu pietre.
Well…trebuie sa recunosc, eu prefer aurul. Nu numai ca il prefer, chiar imi place, mult! Insa nu zalele care sa iti indoaie grumazul si nici ghiulurile care iti ascund degetele cu totul. Am avut, si inca mai am, o multime de cercei care nu sunt din aur, dar cam toti s-au oxidat si mi-au facut si rani. De aceea, consider ca bijuteriile de aur sunt de preferat, fiind o mai buna investitie decat un morman de bijuterii oxidate.