Atitudinea asta superioara ma enerveaza. Ma face sa ma simt ca un copil bleg care cere lucruri imposibile si care habar n-are cum sta viata de fapt. Cind mie mi se pare ca stiu cum sta viata. Mda, asa e, si un copil de 3 ani are cam aceeasi impresie. Bun, si de unde stiti voi ca el, copilul, se inseala? Poate voi sinteti cei in eroare. Poate el e cel cu adevarul in buzunar. El si cu mine.
Vrei un barbat bun, intelept, frumos, care sa te iubeasca pina la capatul lumii? Ai mah, da’ ce, te crezi vreo eroina de basm?
Vrei casa la curte, cu loc de leagan, nu prea departe de Bucuresti, la un pret corect? Eh, o sa-ti treaca.
Vrei sa traiesti din ce-ti place sa faci? Siiigur, poate dac-ai fi Coco Chanel, pacat ca nu esti.
Vrei tu multe, da’ viata-i grea. Las’ c-o sa vezi tu!
Uite d-asta n-au oamenii ce vor. Ca la primul semn ca ce vor ei nu e chiar la indemina, renunta. E suficient sa-ti spuna doua guri grabite ca n-ai mari sanse si-ti atirni visul in cui. Si-apoi te plingi in stinga si-n dreapta ca esti nefericit, ca nu ti s-a dat ce-ai cerut. Pai scuza-ma, da’ nici n-ai facut mare lucru sa capeti.
Ma intreaba lumea ce casa caut. Si eu le zic, cu lux de detalii, cum sa fie, si unde, si cit de mare, sa fie loc si pt robocatzel si pt aric si pentru gratar de caramida, sa aiba james bond spatiu sa-si faca iaz cu pesti, sa am birou la masarda, beci pentru vin, dormitor cu terasa si geamuri uriase spre gradina, living cu pervaz gros, pe care sa poti sta iarna pe ditamai perna sa aburesti geamul cu o cana de ciocolata fierbinte. Si majoritatea imi zic inapoi ca deh, ce vreau eu nu prea exista. Nici despre barbatul asta minunat care-acum imi sta alturi nu credea nimeni ca exista. Sau despre faptul ca pot trai exclusiv din scris. Asa ca va contrazic, stimabililor. Viata nu e chiar asa de grea, decit daca esti comod, las, lenes, blazat, plicitisit, obosit, resemnat. Calitati care nu se potrivesc deloc cu conceptul de VREAU.
Si va spun asa: Ati avut dreptate, am vazut eu. Numai ca ce-am vazut e ca se poate. Si inca se poate EXACT cum vreau eu. Sint atit de sigura ca pot sa pun un pariu cu oricine se prinde ca o sa gasesc casa asta, desi nu stiu inca in ce punct pe harta. Si daca n-o s-o gasesc, o s-o facem noi, fara rabat, fara aproximari, fara renuntari si compromisuri.
PS: Acum sint sigura ca n-o sa mai vorbeasca nimeni cu mine despre case, barbati sau job… 😀 Nu-i nimic, inca putem vorbi despre rochii, dulciuri si sex.
PS2: Am parul atit de incilcit si ciufulit ca nu incape sub nici o palarie. 🙂
@anonim!Bravo !Asa te vreau,asta e o atitudine de invingator.Sunt sigura ca o sa gasiti casa,ca o sa ai si un arici (cu toate ca eu am spus ca miroase),ca o sa ai un pui de labrador-Haralambie,si mai sunt sigura ca la un moment dat pe terasa ta de dusumea vom sta impreuna sa bem un ceai de ghimbir cu scortisoara multa,alaturi de prajitura Haralambie si de toti copii cuvantatori sau nu pe care ii vei avea la momentul respectiv
Daca vrei, se poate!!
Asta zicea si mama si o profa din liceu..
Tu ai gasit omul cu care vrei, deci o sa puteti sa le aveti pe toate!
Daca stau sa ma gandesc de cate ori am renuntat si eu prea devreme, pe motiv ca n-am noroc, ca soarta e potrivnica etc… Ai dreptate, renuntam prea usor. Dar stii si tu bine ce greu e sa nu renunti. Oamenii sunt slabi si lasi prin definitie.
Buna dimineata!
@Anonim, abia astept dupa-amiaza aia de care zici tu, cu ceaiul si plozii… 😀 N-o sa fie mai departe de anul viitor cel tirziu, asa ca te rog sa tii aproape, da?
Dana, exact asa este, am observat si eu ca atujnci cind vrei in doi, parca universul se da peste cap mai repede… 🙂
Nunta minunata iti doresc. N-a fost inca, nu?
Victor, pai tocmai aia e, ca oamenii nu sint slabi din fire, dar sint invatati de mici cu refrenul asta de parinti si profesori. Si ajung la 20 de ani gata blazati. Pai nu-i pacat?
@anonim :Din pct de vedere astrologic sant peste dar cred ca atipic,cand crezi ca m-ai dat gata atunci nu ma las.Numai sa nu fii dezamagita si sa vrei sa bei ceaiul cu mine:D,mi-as fi dorit sa fiu alaturi de tine si sa impartasesc emotiile,trairile si sperantele pt noua ta viata…Dar sunt alaturi de tine cand te citesc si o sa am autograful tau la publicarea primei carti care nu se va intampla mai tarziu de 18 luni.Intr-un fel sau altul la un moment dat vei sti cine sunt,dar nu uita se apropie weekend-ul,mereti in excursie la Domnesti,Clinceni si sapt viitoare va trimit in alta locatie care sunt sigura ca o sa va placa ca si loc dar astept un raspuns, sa nu ma aventurez in nimic.
excelenta atitudine! am stiut k la un mom dat o sa-ncepi sa-mi placi, dar cum ramane cu maimutarelile de "printesa urbana", renunti la ele? cat despre parul "incalcit si ciufulit"… nu ne convingi, stim sigur k ai ascuns in brosa o robo-oglinda iar in cerceii fructati un robo-pieptan. si serios acum la cat iti descrii in amanunt trairile, perceptiile, sentimentele, vrei sa credem k nu te piepteni si speli (stii kt de repede ti se ingrasa…)?!
eheeee am ce invata de la tine aproape in fiecare zi! Bravo!!! atitudine de invingatoare! si stiu ca o sa reusesti 😀 daca as ajunge si eu sa-ti vad casuta, ar fi ca si cum as vizita pe Cenusareasa dupa ce s-a maritat cu printul ei. Adica un loc de poveste pt mine, dar cu lume si intamplari adevarate. Haida, la treaba la cautari 😀 Si ai grija de parul tau, ca doar esti printesa, mi-e frica :))
@Anonim, stii ceva ce eu nu stiu? 18 luni? Nu e rau deloc, tare mi-ar placea sa fie cum zici…
@cemaiconteaza, sper ca esti singurul/a care a inteles ca NU MA SPAL. Doamne fereste, am zis ca NU MA PIEPTAN, pentru ca mi se pare un simplu gest de cochetarie fara de care pot traio buna bucata de vreme. Sigur ca ma spal, si pe dinti, si pe piele, si pe miini, si pe par. Destul de des, indraznesc sa afirm. 🙂 Si nu, nu mint, chiar nu m-am pieptanat de mai bine de 2 saptamini. Si cine ma vede ma felicita pentru volum! Cit despre printesa urbana, tu ii spui maimutareala, eu ii zic joaca de-a cuvintele. Chestiune de optica.
@Merat, parul meu e mai ok ca niciodata, capata curaj si noi forme care mai de care mai… urbane! 🙂 Multam de urari, te astept cu mare drag, chiar si aici, in palatul de 2 camere in care stau cu chirie.
Da, frumos spus acest adevar. Daca vrei cu adevarat ceva poti, mai ales cand nu esti singur, cand visul tau e visul vostru, visul lui , visul vostru..dorintele tale sunt dorintele voastre…. Sunt sigura ca le vei avea pe toate. Eu o sa cumpar boabe lui Haralambie ca sa se imprieteneasca si cu mine si vad eu..poate aduc si o arica lui aric:))
Si parul meu e vraiste…stai sa vezi ca sambata ma duc la nunta:)) Ce o sa fac?:)
Da, visele se implinesc cu 3 conditii: sa fii omul potrivit la locul potrivit,sa ai spijinul moral al celui/celei de langa tine si sa ai BANII necesari implinirii viselor.
Asa e, cata vreme tragi tare orice devine posibil. Numai ca de multe ori e mai usor sa te plangi decat sa faci eforturi sustinute intr-o directie.
Bravo!
Mult succes la cautarea casutei. Si eu caut una, si stiu ca o sa gasesc. Si culmea, nu mai spun, pentru ca o gramada de binevoitori se gasesc sa-mi spuna ca nu voi gasi.
Oricum, oamenii nu-si permit sa traiasca, nu-si permit sa-si doreasca. Ii sperie pana si ideea…
Simona, da, asta cu nunta e clar un challenge, nici eu nu stiu cum depasesc momentul, poate cu un coc lejer, gen stup-de-albine. Gata, ai promis boabe, te tin minte. Arica nu cred ca vreau, ca scap de sub control populatia gradinii, si asta nu e bine!
Adela, perfect de acord. Si uite-asa ne intoarcem la vechile discutii despre ce ne face fericiti in viata…
FFD, sigur ca e mai comod sa nu faci nimic. Ce zic eu e ca uneori e suficient sa faci ceva mic ca sa se intimple ceva mare. Daca nici mocul ala nu-l faci… atunci meriti sa n-ai mare lucru. Nu e cazul nostru, fireste.
Mirandolina, multumesc, mare dreptate ai. Oamenii se tem de propria viata, de vietile altora, se tem sa fie ei insisi, se tem de moarte, de fericire… E oare ceva de care NU se tem?
Fara indoiala ca pe timp ce trece vezi si vedem toate si toti cat de grea e viata si las' c-o sa mai vedem. Las' ca vezi tu!
Nu poate fi insa asta motivul sa renuntam. Buna imaginea cu „visul in cui” in loc de „pofta in cui”. Dar nu e o imagine vesela, ci trista si in niciun caz inteleapta. Trebuie sa-ti ceri si sa ceri sa fie casa pe care o cauti intocmai cum vrei sa fie, cu simti nevoia sa fie. La urma urma urmei nu toata lumea are pofta ta! De ce s-o pui in cui? Se poate spune: „Pune-o in cui!”, dar si daca o pui in cui ti se poate spune la fel de bine „Las' ca vezi tu!”
In clubul „free style”, ala cu nepieptanatul des eram dinainte de fondare, asa ca sunt in continuare solidara. Nu-mi faceam griji prea mari, dar mai facut mai atenta! Nu, mie chiria nu mi-a crescut! De plouat, nu m-a prins nicio ploaie inca. Nici in ce priveste sexul nu intrevad schimbari.Dar daca o sa vad ca sunt fututa mai des va fi un punct in favoarea nepieptanatului. La fel si cu ciorapii, desi nu pot verifica pentru ca nu am mai tras ciorapi pe mine din iunie.
Sunt de acor cu tine sa purtam rochii si sa vorbim despre ele! Mai bine vorbim de dulciuri decat sa le mancam, ca sa incapem in rochii! Cat despre sex… Ne punem, cum ziceai „pofta in cui”, daca, bineinteles, e vorba de acel anume cui!
Excelent, Mauricia! 🙂 Jos pieptenele, sus cuiul si pofta!
Eu pot sa iti sugerez o calatorie in Delta…
imi place blogul…
Hello, Alex, welcome. Visez la delta de ceva vreme, din pacate am rau de apa si inca n-am gasit drum pe uscat pina in zona… Daca Ai vreo idee, pls let me know. I like your blog too.
Ioana,ma bucur ca esti de acord cu mine la faza cu banii ca eram pregatita sa-ti zic ca nu-ti poti cumpara casa viselor fara bani, nu-ti poti oferi cele mai frumoase calatorii fara bani, nu-ti poti bucura copiii cu o excursie la Disneyland fara bani, nu-ti poti achizitiona rochita superba fara bani si as putea continua…Nu spun ca totul se reduce la bani dar sunt ai naibii de importanti, mai importanti decat am vrea noi. Care-i faza cu pieptanatul sau mai bine zis cu nepieptanatul? De ce un astfel de protest? Am citit postul dar nu pricep de ce experimentezi chestia asta. Si neaparat poze la incheierea experimentului.
Foarte tare. As vrea ca uneori sa am taria ta de caracter. 🙂 [Aplauze]
Adela, faza e ca…. vreau sa arat ca poti face economie de timp si energie nemaifacind tot felul de chestii care sint considerate importante, dar de fapt nu-s deloc asa. Evident ca exagerez, ideea e nu sa nu te piepteni deloc, ci doar sa te piepteni cind vrei, nu cind trebuie. Si vreau sa vad ce se intimpla daca nu ma pieptan o luna intreaga.
Tiwi, multam, sint sigura c-o ai, doar ca n-o exploatezi suficient!
Mi s-a zis si azi ca Las' c-o sa vezi tu… cand o sa ai copii, asa ca: No comment!
Off topic: Eu ma gandeam sa-mi iau un tapir, ca asta miroase frumos, daca tot am aflat ca aricul se apara prin mijloace dintr-astea (sper ca de aia miroase urat, ca se apara, nu ca are probleme cu igiena).
Tapiiiir! Excelenta idee! Da' bag sama ca ai ditamai curtea de-ti permiti asa un pet… Si vezi ca asta are probleme cu igiena nazala, esti pregatita sa stai dupa el cu betisoare d-alea de urechi? Crezi ca e usor, ha? Las' ca vezi tu…
pai n-am curte, am garsoniera, curtea is in my mind and in my soul si livada din spate tot acolo e!
Aaa, bun, pai in cazul asta e loc si pentru tapir acolo printre peri si ciresi. Musai sa ma anunti cum il intitulezi, da?
eu pe asta cum ca aricul miroase nu o cred pana nu o vad. adica miros.
@anonim: si eu astept o confirmare… sau nu.Pana atunci cu acordul Ioanei as vrea sa va ofer acesti arici,mie imi plac de mor dar nus sa-i pun.
daca voi credeti e tot ce contează. casa aia e pentru tine, acolo. trebuie doar s-o găseşti.
gurile rele sunt doar invidioase
imi amintesc cand lumea vorbea ca nu pot traii din dans…si acum am realizat intr-un an "din dans" ce altii au reusit prin ani de smecherii…i did it…si tu vei avea tot ce-ti doresti pt ca ai pasiune
Din cate stiu eu, pieptanatul e ca un…masaj pentru par. Il ajuta sa creasca mai repede, sa fie mai viguros. Serios. Nu degeaba printesele, Ionouka draga, isi treceau peria prin par de 100 de ori inainte de culcare. Ai fost in Viena si cred ca ai vizitat dormitoarele imperiale ale lui Sissi, sunt convinsa. Ai vazut cate feluri de perii avea pe masuta de toaleta?!? Legenda spune ca ii trebuiau 6 ore zilnic sa-si ingrijeasca podoaba capilara. Pai esti printesa sau nu? Una urbana, am inteles dar totusi…protestul asta nu e demn de o adevarata printesa asa cum esti tu.
@Adela bineinteles ca banii sunt un mijloc pentru tot, dar ei sunt un derivat ce rezulta din produsul altora (tenacitate,multa munca si suport moral). De asta poate e mai bine sa nu ne blocam in ideea ca fara bani nu se poate realiza nimic. Ba se poate! Daca ai ambitie si muncesti mult etc.
@Ioana din experienta mea personala iti spun ca e realizabil sa ai casa visurilor tale, cu curte, cu catei si pisici si iaz (asta inca nu e gata dar e proiectat). Se poate porni de la 0, e realizabil chiar daca nu ai nici un alt sprijin extern voua. Nu va fi usor dar asta face totul mai frumos si provocator.Poate e mai bine sa o construiti voi (e mai ieftin si e clar dupa chipul si asemanarea voastra). Sunt foarte mandra ca la casa noastra noi am stabilit pana si unde sa fie intrerupatoarele…
Mult succes!
(Apropo! am facut acelasi liceu, eu cu un an mai mic 🙂 )
Robolove, o sa aflam cu propriul nas, numa' ca nu la noi in curte, da?
@Anonim, am primit, multzam!
Jean, felicitari ca te-ai tinut bine de visul tau, iti doresc sa te bucuri de tot ce primesti, meriti!
Adela, nush ce sa zic despre asta cu pieptanatul 6 ore, cred ca Sisi pur si simplu nu prea avea mare lucru de facut si dadea bine sa spuna ca se ingrijeste si se piaptana o treime din zi. 🙂
Gia, multumesc de incurajari, e bine sa stiu ca nu-s singura contra curentului. Luam in calcul si varianta sa ne construim noi casutza.
Hehe, liceul nostru… Ce departe mi se pare…