Ce va (si ce nu va) recomand martea asta (La Cena)

Ignor complet faptul ca azi am ajuns acasa la 20.30, lihnita de foame, epuizata de cit am vorbit si socotit, plouata, cu balti mici in cizme si zacusca de peste in mapa cu acte (deh, asa se intimpla cind te incapatinezi sa-ti cari mincarea in poseta). Si ma reped sa va recomand (si sa va contra-recomand) rapid niste chestii.

Filme:
Francesca – numai daca aflati ca sinteti nemuritori si chiar aveti de risipit o ora si ceva. Personajul principal al filmului e fundul Monicai, oarecum ascuns ba de o rochita transparenta de vara, ba de un halatel de bumbacel, ba de-o fustulita de stofa. Imbracata intr-o scena din Obor si in alta de la Milano, personaja e complet inconsistenta, plictisitoare, enervanta pe alocuri cu accentul ei de moldoveanca undercover. Restul personajelor interactioneaza incoerent in timp ce se uita la televizor ghiciti la ce, asa e, la B1 tv (ca deh, dl Paunescu centreaza si da cu capul, ca sa nu zic cu sutul, si in scenariu si in regie), cu ceva referiri la Intercontinental, din acelasi motiv prezentat pe rindul de deasupra. Multe scene inutile, inmultite, cadre tremurate artistic, probabil tot ca sa puna in valoare textila mulata si transparenta pe care-o poarta donsoara Francesca, biata fata frumoasa si cuminte care ca sa faca rost de bani pentru prietenul ei combinator, tre sa stea pe genunchii nasului ei de botez in timp ce ii recita o poezie ceva Catelus cu parul cret… Adica serios… cit de stupid si de neverosimil e asta? Scump biletul la filmul asta. Desi mi l-a decontat B1 (era cineva la intrarea in cinematograf care ne-a oferit bilete gratis), timpul pe care l-am pierdut acolo in sala cine mi-l deconteaza?

Am mai vazut Whatever Works, ultimul Woody Allen. F pe stilul Seinfeld (ca deh, actorul principal e chiar regizorului serialului Seinfeld), cu ironie si autoironie, replici misto, final simplut, merge la fix intr-o vineri seara.

Amintiri din epoca de aur II: muuult mai slab decit prima parte. Multe greseli de regie (niste amariti de la tara pun lapte de vaca pentru doctorul de la bucuresti in peturi de plastic, numarul Daciei cazute cu care cara carnea si ouale pentru acelasi doctor e dintr-asta nou, desi povestea filmului se petrece in 1984, si multe multe alte chestii…) Iar daca am stat eu sa observ detalii d-astea, va dati seama ca actiunea si dialogurile au fost destul de slabe… Iar legendele urbane prezentate… mult mai putin relevante si mai haioase ca cele din prima parte. Pe aia cu curcanul zburator nici macar n-am inteles-o. Si jumatate din sala (Studio, cald si bine, duminica dimineata, 5 lei biletul) atipise fara probleme spre final. Nu va recomand decit daca primiti invitatie sau va plateste iubitul biletul.

District 9: Uf, greu. Cu greu l-am vazut pina la sfirsit. Ipoteza e caraghioasa: o nava de extraterestri ramine in pana deasupra africii de sud, extrterestrii sint cazati intr-o zona speciala, respectiv Districtu asta 9, si vreme de 20 de ani stau acolo in mahalaua lor, mai mincind din gunoaie, mai omorind un catel, d-astea. Pina cind Asociatia Natiunilor Unite decide ca e vremea sa ii mute undeva mai departe de oameni si le face un cartier special, in care insa nu-i pot reloca pe extrateresti pina cind astia nu semneaza un act cum ca sint de acord cu mutatul. Si uite-asa se duce un amarit functionar sa stringa semnaturi de la monstrii astia in forma de creveti uriasi. Unii semneaza, altii vomita pe el, unii ii maninca soferul si alte d-astea. Evident ca destul de curind functionarul nostru e contaminat si incepe sa se transforme in crevete… Cum salveaza el ghetoul extraterestrilor si de ce-l paraseste nevasta aflati voi singuri, dupa ce fumati ceva puternic si va pregatiti pentru un SF oarecum amuzant, complet stupid.

Si-am mai vazut The Nines. Complicat, obositor, cam nepiperat. Stirile Pro tv sint la fel de bune, numa ca gratis. Plus ca vezi decolteul Escai, deci iesi cistigat.

Gata cu filmele.

Va mai recomand sa va apucati de impletit. Pe mine ma goleste de tensiuni si nervi. Imi tine miine ocupate si creierul gol pentru citeva minute in fiecare seara. Si saptamina viitoare o sa am cu ce sa ma invelesc cind o sa ma uit la filme stupide pina la 3 dimineata.

Inca ceva si plec sa-mi dau unghiile cu rosu. Restaurantul libanez de deasupra pasajului Muncii. Arata decent, e f curat, mincarea vine super rapid, e buna si ieftina. Noi dam gata acolo o portie de humus, una de labne, alta de tabule, cu falafel si ceva vita marinata. Excelent gatit si servit. Se numeste Ali Baba si e deschis pina pe la 12 noaptea.

Al doilea cel mai bun desert din lume (dupa placinta cu mere si inghetata malaga de la Casa) este prajitura cu sos de ciocolata de la Cena. Dar despre ea intr-o nota ulterioara, cind poate vin si cu-o poza, sa va stric ziua complet.

Va mai recomand Muzeul Bucurestiului (la Universitate, pe diagonala cu Teatrul National), intr-o ora treceti prin toata istoria orasului. O sa vedeti acolo cum aratau felinarele acum 100 de ani, cum se imbracau tinerele domnite la promenada pe calea victoriei, harti si alte chestii chiar misto.

Acuma chiar am terminat. Sa aveti noapte buna si zi asemenea, ca e miercuri, miez de saptamina, de chef, de chestii. Si vine weekendul, vine ziua mea (da, stiu, asta nu e foarte important pentru voi, dar e blogul meu si-mi permit), vine zapada cu ski cu tot, vin cozonacii si habar n-am mai ce, ca nu citesc viitorul, dar in mare nu suna rau deloc, nu?