Ok, recunosc, sint slaba. N-am pic de vointa. Am cedat la primele (ok, nu chiar la primele, dar la urmatoarele dupa ele) semne de sevraj. Dormeam prost noaptea, nu ma mai tenta nimic altceva decit ciocolata, nu-mi mai venea sa ma dau jos din pat, eram apatica, neprietenoasa. Printesa s-a transformat intr-o broasca rotunda, verde, lipicioasa, cu gusa. Not a pretty sight, I tell ya…
Nu sint omul compromisului, recunosc. Dar de data asta uite ca ma vad nevoita sa apelez la unul, pentru ca altfel mi-e teama de dezastre majore. Ma gindeam ca nimic nu poate fi mai greu decit lasatul de fumat. Ei bine, uite ca exista pe lume si chestii mai dificile. Asadar, nu ma las de scris. Pot sa ma las de altceva, daca vreti. Chiar si de dulciuri. Sau de purtat rochii, na!
Bun, in momentul asta vad doua variante sa fac treaba sa mearga: prima ar fi sa scriu metaforic, precum Irene, mintea de ceai. Sa inventez povesti ireale despre scaune si mosoare si simburi de pere si sa le construiesc vieti vii despre care sa aberez zilnic. Fiecare intelege ce vrea, eu ma exprim intr-un fel creativ, nimeni nu-si vede viata facuta tandari in fata publicului. Dezavantajul e ca metaforele pot fi interpretate ca dezvaluiri intime. Daca de exemplu in poveste draperia mea decide ca vrea sa ramina insarcinata, sigur se vor gasi citeva minti iscoditoare care se vor grabi sa spuna ca printesa se pregateste de dansul matern. Si asa mai departe. Riscant, as zice.
A doua varianta ar fi sa recomand sau sa non-recomand chestii. Lucruri incercate de mine, care mi-au placut sau nu. De la deserturi pe terase la geluri de dus, muzici, vise, tunsori, cercei, firme, politisti, casierite, carti. Orice imi place sau imi displace, practic. In felul asta pot scrie despre mine, fara sa scriu si despre ceilalti de linga mine. Ma abtin de la chestii controversate si intime, fara sa fiu mai putin sincera si directa. Voi va dati cu parerea la rindul vostru, imi cereti parerea despre chestii, eu pun pe taraba tot ce am la mine despre subiect.
Habar n-am daca poate sa mearga asa. Vreau sa incerc. Una sau alta. Ori as putea sa pun doar poze… facute de mine, de altii… ca sa ma tin departe de cuvinte, dar sa misc totusi cumva… Desigur, exista si varianta sa fiu consecventa si sa renunt. Sper totusi sa nu fie asta deznodamintul. 🙂
Va las pe voi sa alegeti ce vreti sa cititi in jurnalul urban. Am pus un sondaj in stinga sus. Promit sa ma execut in consecinta, orice alegeti voi sa fie. Nah, ca se voteaza in regat.
Multumim Regina ca incerci sa ne impaci intr-un fel.:)
Eu am votat si acum sper sa nu iasa "Nimic" si sa iasa orice altceva dar sa te vedem pe aici:)
Pup si welcome back!
heh. Eu votez cu varianta a doua.
I'm not so crazy about metaphors…
Am votat si in sondaj.
@anonim:
Stiu ca a fost tare greu zilele astea pt tine asa ca :welcome!
Acum vreau sa te intreb ceva ,avand in vedere ca sunt veterana regatului pot vota pt. B si C? in speranta ca o sa pot am votat deja pt C si daca imi dai voie o sa votez si B.pana atunci te mai asteptam p'aici!
Sarut-mana. 🙂
Am o intrebare: de ce e musai sa fie numa' una din primele 3 variante? (ca pe-a patra oricum nu vreau s-o iau in calcul). Adicatalea nu poti sa le alternezi? Azi ne povestesti despre calatoria fantastica a paletei de muste din sticla mov prin tinutul macazurilor vanilate, maine ne spui care e cea mai rapida masina de pe linia lui 311 si pe care s-o evitam pentru ca miroase a tocanita de tenisi (e doar un exemplu, stiu cat iti place sa mergi cu RATB-ul), ieri ne arati niste poze cu sus-numita paleta ca sa ne convingem ca LSD-ul n-are nimic de-a face cu asta, samd. De ce sa te limitezi la o singura tema? Crezi ca se supara cineva daca n-o faci?
Vin eu obosita de la facultate, ma asez sa vad ce se intampla pe net si evident ca trec pe la ionouka. desi nu credeam sa fi aparut ceva, speram..:) si ia uiteeee. surprizaaa! 😀 ma bucur ca te-ai decis in favoarea scrisului! si sper sa fie ce e mai bine pt tine. sa iti impaci si pasiunea ta si pe cei din jur. pe noi sigur ne bucuri tare mult. ma bucur tare mult ca se intoarce printesa!!! imi vine sa scot covorul rosu si cornuletele cu nuci. nu pot sa-ti spun cat de mult ma bucur! deja imi lipseai mult, ma plictisea tot netu fara tine! :)) cat despre ce am vrea sa vedem, am votat si vreau sa spun ca cel mai mult mi-as dor sa vad diverse recomandari. Imi place cum descrii tu, imi place cum povestesti despre pasiunile tale, despre o carte, despre o prajitura, despre o culoare. Dar as vrea si poze… 🙂 sa te mai vedem si noi…:) Multumim pt decizie! Tons of hugs and kisses :*:*:*
prima data cand am ajuns pe blogul tau am citit cred ca vreo 2 ore, post dupa post. esti sincera, corecta, amuzanta, ironica, romantica, visatoare, curajoasa si in multe alte feluri, stii foarte bine. ce m-a facut sa revin pe blogul tau zilnic de atunci, e ca m-am regasit in multe din situatiile descrise de tine, iar lucrul asta m-a facut sa ma simt bine. e placut sa te citesti in experientele celor care au curajul sa le faca publice. nu am interpretat in niciun fel povestile tale, cu atat mai putin ale celorlalti despre care ai scris. le savuram pur si simplu, in fiecare zi, imi dadeau idei, raspunsuri poate la problemele mele, imi schimbau starea de spirit sau pur si simplu imi dadeau curaj sa imi pun gandurile in aplicare. de cateva zile insa mi-au lipsit randurile tale. probabil ca, daca n-o sa mai scrii asa cum ai facut-o pana acum, imi voi gasi o alta ”inspiratie”, dar nu vreau asta. asa ca propun sa existe si categoria ”povestile mele reale” in sondajul deschis de tine, ca sa pot vota si eu.
uite ca pana acum am citit, fara sa elucubrez p'aici. n-am sa votez, am sa-ti spun doar "baga mare!"(chiar daca suna najpa…sau nashpa, sau cum vrei tu sa fie scris, ca de sunat suna la fel). cred ca in cele din urma vei gasi calea de mijloc sa-i impaci si pe unii, si pe ceilalti. si, mai mult de-atat, sa fii si tu impacata. re:iau – baga mare 🙂
Varianta B mi se pare foarte buna.Ai spirit analitic,argumentezi convingator si te documentezi foarte bine!Plus ca ai sarmul tau…
ma… deoarece nu gasesc si varinat pe care as vota-o eu, iti scriu. scie ce simti, nici cu samburi de maceste, nici cu pistil de levantica, da' nici cu draperii. ai 20 miliarde de oameni in jurul tau. poti scrie, cat vrei. depre tine, despre ceea ce ti se intmpla. azi ai o zi proasta, maine una buna, s.a.m.d. nu stiu ce ai scris pana acum, abia acum te-am descoperit, dar voi citi.
Varianta B, desigur. Am si votat 😛
Plus ca eu mai vreau ceva:
concursuri!!
:-))
cu premii "in natura", gen cine castiga, intra in blogroll 😛
Am de gand sa candidez.
Te pup si ma bucur ca nu ai renuntat.
Poate e benefic si ca ai sa imbratisezi o noua atitudine, schimbarile sunt bune uneori, improspateaza. 🙂
iupiiii 😡
banuiam eu ca nu o sa ne lasi asa pur si simplu cu ochii in soare 🙂
si are dreptate Dan..
de ce sa trebuie sa te limitezi numai la o varinta? cand poti sa le incerci pe toate? 😀
Buna dimineata! Va multumesc pentru prezenta la vot!
Simona, cred ca mai degraba incerc sa ma impac pe mine… 🙂
Andrada, multam, banuiam eu ca tu mergi pe B… De fapt, cam speram… 😉
@Anonim, nu mai pot modifica sondajul din pacate, sa permit bifarea mai multor optiuni, dar am retinut preferinta ta.
Merat, multumesc tare mult, aaah its so good to be back… >:D<
Storyplanner, cum a fost pina acum nu prea poate sa mai fie. Imi pare rau ca varianta asta a cincea nu e pe buletinul de vot. Eu zic sa-mi dai o sansa, poate te conving si cu altfel de subiecte. Scriitura o sa fie cam la fel, ca e a mea, si aici nu vreau sa umblu.
Octavian, bun venit la dezbateri. Imi place cum zici. Stai sa ma orientez putin si bag, mai mare, mai mic, cum mi-o veni la virful degetelor…
Alba, multumesc, vad ca majoritatea cred la fel!
Papillon, welcome! Daca te-ai dus citeva posturi in urma probabil ai inteles ce si cum… S-a votat deja ca scrisul prea personal e toxic. 😉 (din pacate)
Zuzu, concursuri. Interesant. O sa fac si d-astea, promit. Asa e, ma urnesc greu la schimbari, dar de cele mai multe ori ma bucur de ele!
Dan, Iulia, nu trebuie sa ma limitez, e adeverat, dar trebuie sa ma asez cumva, nu? Sa ma pozitionez intr-un fel numai al meu, sa stie lumea de ce deschide jurnalul… Sigur ca pot sa derapez din cind in cind cu o poza sau cu un basm, dar daca la sondaj iese ca tre sa scriu review-uri, o sa ma axez pe asta. Cu exceptii, desigur! 🙂
Ah, ce ma bucur ca te-ai intors 🙂
Am votat pentru recomandari.
Cred ca ai putea imbraca foarte frumos ceea ce ti se intampla, in metafore si poezii lingvistice – numai ca cei care ar vrea sa interpreteze ar interpreta oricum, si chiar mai rau.
In plus, stilul tau e direct, fara ascunzisuri, si cred ca ti-ar fi greu (macar la inceput) sa construiesti ceva, sa ascunzi printre cuvinte ceea ce simti. E ca si cum ai fi o printesa care se ascunde intr-o broasca. Imi plac broastele, cum imi place mintea de ceai, doar ca… personalitatea ta nu pare asa metaforic-verzuie (ma poti corecta daca gresesc, in fond, te cunosc doar din blog, si poate si din cauza unor pareri ca a mea ai acum probleme).
Recomandari+poze sunt ok, si chiar daca o sa recomanzi nush ce mancare Milupa de bebe, se poate spune oricand ca ai luat-o pentru Ciocolata 😉
Astept sa incepi sa din nou sa scrii!
Ai grija de tine si o sa redevii printesa. Si chiar daca nu… tot o sa citesc cu interes scrisele unei broscute amatoare de ciocolata 🙂
Xelomon, multam pt votul de incredere. Si broscutele sint ok, daca ma intrebi pe mine, mai ales daca sint gurmande. Plus ca la ele chiar nu conteaza daca fac fundul mare de la prea multe fursecuri cu nuci!
am vot, se pare ca mojoritatea persoanelor.
o zi frumoasa 🙂
eu as zice sa le alternezi. eventual, in functie de cum te simti in ziua respectiva – metaforica sau aplicata. 🙂
mie mi-ar placea sa citesc ambele categorii de postari.
Multumesc, Mihaela, se aduna acolo bilete in urna…
Ira… hm e greu sa fac si pe visatoarea si pe ultra-practica. Mi-e teama ca nu pot alerga in ambele directii, sint prea diferite. Ma gindesc totusi si la un compromis al compromisurilor. 😀 Pina la urma, orice e posibil, nu?
Am gasit ceva mai special pe internet, poate daca vrei sa ii dai putina atentie. Sunt o multime de oameni care au nevoie de ajutorul nostru: http://isabellelorelai.wordpress.com/
Multumesc, Alma. E cutremurator cite lucruri cu adevarat grave se-ntimpla cu oamenii…