Zilele astea, in care alerg ca nebuna de acasa la birou, in birou de la un departament la altul, in departamente de la un om la altul, pentru ca toti ma striga si ma cheama, in drum spre casa de la un peron la altul, si acasa dintr-o camera in alta, sa mai scriu ceva, sa mai pun o soseta la loc, sa mai astern ceva mincare intr-o casoleta de sotz sau ceva boabe intr-un castron de pisica… Zilele astea ma gindesc la ce e mai important pentru mine. La cit muncesc, poate veti sari sa concluzionati ca jobul, banii sau cariera. Si nu-i asa.
Important e ce am acasa. Nu, nu sifonierul cu rochii si nici stenderul de cercei. Ci omul bun care ma asteapta seara cu cuptorul aprins, sa nu-mi fie frig cind ajung tirziu.
Urmeaza la egalitate oamenii dragi de acasa, animalul de ciocolata care-mi lasa par in laptop, o prietena buna cu un copil blond si cret.
Urmeaza apoi alti oameni, multi, care-mi sint dragi chiar daca nu-i cunosc prea bine, pe unii chiar deloc. Foarte aproape in clasament se tin lucrurile bune de mincat, mai ales dulciurile. Si mersul cu avionul spre locuri noi. Si, poate, in curand, ski-ul.
Abia spre finalul foii de jurnal vine cariera, care e o chestie pe care n-o inteleg foarte bine. Stiu ca e ceva legat de job, dar mi se pare o chestie prea pe termen lung s-o pot aplica vietii mele. Imi place sa muncesc, sint serioasa, dar n-as renunta la cele de mai sus de dragul unui job, oricare ar fi el. Cind o sa simt ca serviciul imi inghite tot restul vietii, o sa iau pauza.
Iar banii… atita vreme cit imi permit chiria, rata la masina, un fond mic pentru mincare buna si poate ceva cadouri pt oamenii dragi, sint multumita. N-am fost bogata nicioodata si nici nu cred sa devin vreodata, ba chiar mi-a zis astroloaga sa nu ma aastept sa primesc vreo suma de bani nemuncita. Deci zero mosteniri, loto, bani cistigati la remi! Nimic.
Gata. Curind, facem loc altor lucruri importante, cum ar fi chestiuni mici si mucoase care fac multa galagie si dezordine. 😀 Pina atunci insa, astea ar fi prioritatile mele. La voi cum sta topul?
Am zi grea azi, dar promit sa stau si cu voi macar putin.
Pentru mine familia este pe primul loc intotdeauna. Dupa care vin job-ul si altele. Eu cred ca daca ai armonie in familie esti mult mai imlinit decat sa ai mormane de bani:))
Asa ca, nu as da pt nimic in lume pacea si fericirea din familie:)
total offtopic. de unde ti-ai cumparat suportul de cercelusi ? e din ala din fier forjat?
Pifuneata, right on!
Anonim, e dintr-un fier, da, nush daca forjat. L-am primit cadou de la o prietena acum vreo 3 ani. Se gasesc de cumparat pe net, aici:http://www.breslo.ro/Product/SUPORT-PT-96-perechi-CERCEI_71965 (thx, Adriana!)
"Chestiuni mici si mucoase care fac multa galagie si dezordine"? Am doua posibile interpretari pt. bucatica asta de text si… vreau, ma gandesc la asta si caut confirmari ca-i bine si-asa si eu in mine topai la gandul ca… , desi mi-e inca frica sa zic cu voce tare:)
Clar, familie, prieteni, cariera n-a fost niciodata prioritara pt. mine;)
lucrezi cumva la decat o revista?
Hehe.. daca am spune la un interviu ca jobul, cariera sunt pe un loc secund ori codas .. mai slabe sanse de angajare.
Pe primul loc e El 🙂
Asa fetelor, bravo, imi place ce aud. Eh lasa, ca la interviu e chestiune de interpretare…
@Anonim, nu's la Dobrovolschi in barca. Lucrez la Zile si nopti Bucuresti.
Detalii dau joi, dupa ce iesim din tipar cu primul numar.
Pe primul loc am invatat sa fiu eu cu persoana de langa mine, fericirea si armonia noastra, apoi caminul si linistea, familia, prietenii….si da, si jobul pe care inca il caut dar stiu ca va veni cand voi fi pregatita pentru el!
pana una-alta, mie-mi place topul tau, mai ales prima parte. 🙂
Eu am invatat ca pe primul loc nu trebuie sa fie "el", ci "eu" si "noi". Si mai stiu ca "cariera" nu trebuie sa iti manance viata, dar un "job" decent acolo trebuie sa existe si are si el rolul lui.
Iar ca sa zic ca pun ceva in capul clasamentului, as pune ceea ce numesc "liniste". Acuma, cum se obtine asta, nu stiu… depinde de fiecare…
Inka
Joburile super tari, cariera nemaipomenita iti pot face uneori cele mai „minunate” surprize, fiindca prea putine lucruri in viata sunt corecte si pe merit. Asa ca, la sfarsitul zilei, conteaza ce te mai asteapta acasa. Eu am renuntat la ideea de a-mi construi o cariera in detrimenul meu ca om. Asa ca a trecut pe locul doi:). Pe primul loc este si va fi mereu familia.
Hei, imi place clasamentul tau, desi as fi zis ca pe primul loc e cariera. Pentru mine, pe locul fruntas e copilul, nu incape nici un dubiu. Pe bune de n-as vrea sa stau cu el acasa si sa ma dedic lui in totalitate pana intra la scoala (asta insemnand peste….6 ani)! 🙂 Urmeaza sotul, parintii si sora, prietenii si la finalul listei, cariera. Ce inseamna cariera, pana la urma? Sa muncesti ca robul pentru un patron care nu te stimuleaza si nu te rasplateste? Sa lucrezi la stat si sa urmezi tot felul de traininguri si specializari care oricum nu conteaza ca tot ala/aia cu pile este pus/a sef/a sau pleaca in schimb de experienta peste hotare (care pleaca bou si se intoarce vaca)? Ce mi-ar placea sa am un business mic, mic pe care sa-l fac din cea mai mare pasiune, sa-mi asigure un trai decent, sa-mi fiu propria sefa si sa-mi fac programul cum vreau eu si sa nu cer nimanui liber sau concediu!
Zile si nopti, zici? Aveti ceva concurenta, deci multa bafta, sa rezistati pe piata!
Dana, pot sa imprumut si eu de la tine un nou virf de top? Ai mare dreptate cu linistea, si eu o caut si rareori o gasesc… Cu joburile, si eu zic fix la fel.
Ira, speram sa-l auzim si pe=al tau… ;P
Inka, asa e, un principiu foarte sanatos asta, eu una insa nu prea reusesc sa ma tin de el…
Simona, rabdare, vin ele toate pe rind, stai numa sa vezi!
Am uitat sa te intreb de ce domenii te ocupi in Z&N?
Adela, ntz ntz vezi ce gresit ma judeci! Lasa ca nici sa fii patron nu-i usor, bataia de cap tot mare e, chiar daca altfel…
Sint redactor sef, deci ma ocup cam de toate. De toate-odata, chiar! 😀
Ma bucur ca asa e topul tau. Desi banuiam, ma bucur ca ai confirmat 🙂 Pt mine e cam asa: mama, apoi el, apoi pisoiul meu, apoi zilele linistite si frumoase alaturi de cei de pe primele 3 locuri si de amintirea tatalui meu. abia apoi vine cariera…care sper sa infloreasca, nu sa acapareze, dar sa creasca si ea acolo ca prea imi doresc de cand eram mica ceva… 😀
@anonim:
Bafta pe 12.
Felicitari pentru revista si daca ai nevoie de putin ajutor, pe partea de cultura (muzee, teatre, opera, institute culturale etc)si crezi ca pot face asta de acasa, ma ofer cu mare drag. Candva, am fost si eu redactor (ce vremuri demult apuse, numi vine sa cred) la o revista de cinema, Big Film, care din pacate, n-a rezistat pe piata mai mult de jumatate de an…
Nu m-as fi gandit la ciolan….eu il prefer pe cel cu fasole.
Pe 12 decembrie va lansati, sa inteleg dintr-un comentariu anonim? Bafta multa!
*nu-mi*, stiu sa scriu corect! a fost o scapare! 🙂
@anonim;
@adela:Lansarea pe 12 noiembrie!
al meu? e la fel de previzibil ca al altora. chiar daca un pic mai sincopat. dar problemele vin si pleaca. momentan, speram sa treaca la fel de repede precum au inceput, nu? 🙂
cel mai important e micul blond. urmeaza marele "neblond", ai mei, munca, fluturii…intercalati pe unde e loc, daca si cand e…o bruma de viata sociala, cateva ore pe luna in care sa simt ca n-am nicio grija-n lumea asta.
nu-i un top. e o insiruire (nici macar una completa) in care, cu o exceptie, totul e intersanjabil.
Mult succes cu revista! La ce frumos scrii(am tras cu ochiul pe postarile mai vechi), sunt convinsa ca o sa iasa un produs premium!