Azi se implineste un an de cind ne-am vazut prima oara.
Tot miine se implinesc si (aproape) 4 luni de la nunta noastra.
Pe scurt, a fost asa: in noiembrie el a pus un comentariu aici pe blog, o vreme doar ne-am scris, dar asta nu ne-a impiedicat sa ne dam foc la calciie, apoi ne-am si vazut, la o carte si-un ceai, inainte de sfirsitul anului m-a cerut, instantaneu i-am spus da, in iulie am facut nunta, acum sintem… o familie. Una foarte compacta, chiar daca inca derutata de viteza cu care ni s-au transformat vietile.
Stiti vorba aia de la finele basmelor? Aia cu „si-au trait fericiti pina la adinci batrineti”? Ei bine, noi traim fericiti acum ca si cum am fi trait fericiti o viata intreaga. Si fiecare zi e o bucurie dintr-aia care te face sa plingi de teama ca o sa mori inainte sa apuci sa-ti dai seama cit de norocos esti. Si zilele iti par prea scurte si prea putine, oricit de multe si de lungi ar fi.
Pentru ca ati vrut povestea noastra, si ea e prea mare sa incapa pe un ecran, va arat filmul pe care l-am proiectat la nunta noastra, filmul in care explicam scurt, cu soundtrack cu tot, cum de s-a ajuns de la nimic la complet in doar citeva luni. Ultima secunda din clip e esentiala!
Nu-i vreo opera de arta, e doar o joaca de oameni indragostiti, asa ca fiti indulgenti. Si trageti invataminte, desigur! 🙂
asta e numai pentru tine: te iubesc
