Marele prag. Varsta aceea. Prefixul ala care se schimba. Etapa urmatoare in viata. Maaaarea chestie cu prilejul careia e musai fie sa te deprimi, fie sa infloresti, fie sa te mariti sau sa ramii insarcinata, sau macar sa dai o petrecere monstruoasa, la care sa curga sampania in fintini si sa-ti cinte ploiesteanu la ureche pina ti se prajesc creierii.
O sa ma iertati daca mie nu-mi tresare nici un muschi la gindul ca peste citeva zile fac 30 de ani. Nici nu ma bucura, nici nu ma intristeaza, nici macar nu simt nevoia sa ma gindesc la asta. Sigur ca ma simt altfel ca anul trecut, dar nu e pentru ca se schimba o cifra in alta, ci pentru ca anul asta sint in alt loc decit eram anul trecut.
Singura chestie care e altfel de ziua mea anul asta e ca nu am chef de scandal. Cam de cind am absolvit gradinita ma pregatesc de ziua mea cu multe saptamini inainte. Anunt pe toata lumea data dezmatului, fac lista de cumparaturi, imi iau o palarie special pentru ziua cu pricina, imi incarc bine bateria la telefon si astept sa ma simt buricul pamintului. Si ies, dansez, beau, maninc, vorbesc tare, string pungile de cadouri la piept si le desfac pe toate la sfirsit, cind ramin singura. Trag de ziua mea ca de o guma de mestecat pe care-o flencani pina se transforma intr-un cauciuc tare.
Anul asta e primul in care nu vreau decit sa stau. Si nu e pentru ca implinesc ceva cu 3 in loc de ceva cu 2, ca pina acum, ci pentru ca sint obosita. Si simt cumva ca asa e potrivit acum. Ca nu mai am nevoie de circ sa ma simt centrul universului.
Deci nah, va poftesc sa va oripilati. Nu fac nimic in ziua in care implinesc maaaarele 30. Ma rog, ajuta la lipsa de chef si faptul ca 1 decembrie pica anul asta marti, iar martea e zi lunga la redactie. Nu prea am cum sa ma simt buricul pamintului in conditiile astea, nu? Sau ma rog, as putea, daca admitem ca e vorba despre un buric greu incercat.
PS: Daca sinteti in Bucuresti in simbata de 28 noiembrie si vreti sa ne vedem la un vin fiert si-o placinta cu mere, dati-mi un semn pe email. Sa stiu cite tavi bag la cuptor.
@anonim:Aveam o cunostinta din vremuri departate care spunea ca totdeauna marti este luni a saptamanii,si in cateva randuri chiar i-am dat dreptate.Si mie imi place de multe ori un dolce far niente si incet, incet imi reintru in ritm.Cat despre "Ca nu mai am nevoie de circ sa ma simt centrul universului" totdeauna vei fi pentru cineva centrul universului,familia in sanul careia ai crescut,familia noua in care timida ai pasit.Si mai zici tu in postul tau ca nu faci nic in ziua maaaaaarelui 30,dar …bomboane la birou tre sa duci …Hai sa ai o seara linistita cu pace in suflet.Maine o sa fie totul bine ,o sa vezi!
Iti spun de pe acum "la multi ani"! Sa ai parte numai de bucurii in viata!
Hai sa iti zic… Vreau o prietena efervescenta ca tine!!
Yup… and I have no clue what I could do about it…
@Anonim, chiar e ceva mai bine azi, multumesc de suport. 🙂
Anda, multumesc, sa fie, si la tine!
Inka, pai poti sa ma inviti la un cico si negociem la fata locului… 😀
Zi scurta sa avem.
@anonim:
Sa-ti fie de folos Ioana!
Ai grija de tine si mananca.Sant sigura ca ai si slabit in perioada asta asa-i?Zi buna sa ai!
Da, poate intr-un final as reusi sa prind curaj si sa fac asa daca as fi in tara. Dar nu vin decat din cand in cand. Asa ca momentan nu putem decat sa bem un cico virtual.
Salutari din Paris! 🙂
@Inka, poti gasi prietene efervescente si in Paris 🙂
Pai de ce te pronunti inainte sa-i implinesti? Mai ai putina rabdare, nu se stie ce o sa simti brusc in ziua cu pricina.
PS Pariez ca ti se va bloca mailul de ziua ta. De ce? Pai de la atatea mailuri de felicitari!
🙂
si eu o sa fac 30 ani,marti,24
si ca in fiecare an,stiu ca va fi o zi deosebita,pentru ca e ziua mea!
cu sau fara prieteni, chef si nebunie,peste toate,important e sa faci ce simti si sa faci ce vrei,sa te simti intr-un anume fel…
enjoy
si sanatate!!!
La mine aniversarea de 30 nu prea imi aduc aminte cum a fost in schimb la 31 m-am decis sa-mi schimb viata. Si am schimbat casnicia pe libertate, serviciul pe o cariera (cu care ma cam chinui acum), un barbat pe care l-am iubit la 20 cu unul pe care il iubesc la 30 . Asa ca viata poate reincepe oricind.
Si nu m-as da pe mine cea de la 30-33 pe cea de la 20.
blue
Pai deh, nu e nimic interesant, eu am facut deja 30, stii asta, si cam totul e la fel, Inca astept anumite schimbari:)
Cat despre vin fiert si placinta..voi fi prezenta:)
pupici
semn pe email 😀
Io cred ca sunt 🙂
:* pup!
La multi ani, multi si fericiti, si tot ce-ti doresti! Mie niciodata nu mi-au placut aniversarile si nuntile. Adica mi-au placut, da sa nu fie ale mele 😀 Nu stiu cum se face ca, cel putin la aniversari (ca doar din astea am avut pana acum) eu ajung sa fiu cel mai chinuit si stresat invitat 🙂
Vai, acum mor de pofta de placinta cu mere, numai ca la Bucuresti nu pot sa ajung, si unde sunt eu acum n-am cuptor :))