Mancarea indiana

In seara asta voi face un experiment. Mai precis, probez adevarul zicalei „Ce ustura la intrare, ustura si mai rau la iesire”. Sincera sa fiu, sper de fapt sa probez neadevarul ei, ca la intrare a usturat destul de tare. Acum stau si beau apa multa, ca am auzit ca asta resusciteaza papilele gustative, care-acum imi zac rosii la fata, transpirate toate, cu pulsul crescut, ingenunchiate de misterioasele condimente indiene.

Dap, am fost sa mincam la indian. La Agrapalace, mai precis. Unde bucatar este indianul Kumar, care-a pus pe picioare si Barka Safron, si Taj-ul de linga Marriott. Priceput om, si prietenos. Locul e in Pipera, intr-o mare vila roz, cu elefanti uriasi pe pereti, fete de masa moi, miros de betisoare parfumate in hol. In dulcele spirit indian, I guess.

Meniul, urias. Tot felul de specialitaturi care mai de care mai misterioase, multe feluri de pui marinat, mult miel, legume, vreo zece feluri de piine, peste tot condimente indiene, habar n-aveam pe ce sa punem degetul. Asa ca l-am lasat pe priceputul domn Kumar sa ne indrume prin labirinticul meniu. Si-a ales.

Mai intii am primit asta:

In mijloc troneaza cele mai bune chiftele pe care le-am gustat. Sint facute exclusiv din ceapa, crocante, cu multe arome, bune toate. Din pacate pentru mine, bune, da’ picante rau. Am cedat dupa un sfert din prima, sfert pe care-am reusit sa-l strecor pe git multumita sosului de iaurt cu care NU se potrivesc ele la servire. Teoretic, ele merg cu sosul de menta, care e insa de trei ori mai picant decit chiftele insele. Si-am considerat ca mai bine nu risc.

Chestiile mai tuguiate din dreapta sint legume pane, date prin faina galbena tipic indiana. Picante si ele, desigur, dar cit am mai putut simti inainte sa-mi intre papilele gustative in pauza de refacere, mi-au parut bune. In stinga avem pui marinat pane, iar in spate de tot stau doua bucati de rulada de pui cu legume intr-un foietaj fin. Astea n-au fost picante, asa ca le-am dat pe git tacticos, cu ceapa mica si rosie, marinata si dinsa. O aveti mai jos in prim plan.

Apoi am stat vreo jumatate de ora de vorba. Eu suflam flacari pe nas si ma gindeam in ce ordine sa inghit pastilele de stomac. Spalam gura cu apa plata, nu de alta, dar urma Machi Samarkand, adica file de salau umplut cu creveti king, usturoi si ghimbir, asortat la un turn de orez basmati cu sofran si fulgi de migdale. Adica dinsii:

Ii multumesc pe aceasta cale domnului Kumar ca minunatii creveti inveliti in peste n-aveau condimente indiene, sau ma rog, poate aveau dar limba mea refuza sa mai simta gustul iute. Cert e ca mi-a placut foarte mult combinatia de orez discret, crevete dulce si file caldut.

Iar la final am cerut chestiunea care m-a impins de fapt catre indian, respectiv galuste din lapte scazut, prajite (cele mai bronzate) si fierte (cea mai albicioasa) din dreapta, cu inghetata indiana (care s-a topit pina m-am invirtit eu sa-i fac poze), fulgi de migdale si fistic.

Galustile astea au un gust foarte interesant. Cea fiarta seamana putin cu o brinza de vaci facuta in casa, doar ca e dulce. Cea prajita e putin elastica, mult mai dulce, cu un gust foarte clar de lapte. Dap, mi-au placut foarte mult. Costa 15 lei portia. Sint sigura ca daca nu-mi ucideam in proportie de 90% simtul gustului inca de la antreu, le-as fi apreciat si mai mult.

Deci bun la indian. Daca va tine sistemul digestiv la condimentele indiene. Daca vreti sa va razbunati pe vreo domnita fina care v-a plictisit cu ifosele ei. Daca vreti sa aratati unui sef/coleg/amic ca sinteti barbat. Sau daca pur si simplu va plac chestiunile picante. Aaa si sa nu uit. Domnul Kumar a tinut sa ne atraga atentia ca el in Romania nu gateste picant ca-n India, sa nu ucida clientela. Ca cica mai indulceste treburili pentru ca sensibilii de europeni sa nu-si arda de tot finele papile ale gustului. Ei bine, eu oi fi extra fina, ca de la ora 3 incoa toate lucrurile au gust de apa plata.

Acestea fiind zise, conchid spunind ca mie mi-a placut desertul. Si piinea din orez si linte, subtire ca o foaie de hirtie. Si crevetele roz cu fusta portocalie de salau. Si sosurile alea care mi-au amortizat complet gura, dintii, tot. Partea buna e ca nu ma mai doare maseaua. Partea proasta e ca probabil peste citeva ore or sa ma doara alte lucruri. Va tin la curent.