Sint femeie. Genul de femeie care prefera barbatii. Nu in pat, ci in viata. Daca stau sa ma uit bine in viata mea, cei mai apropiati oameni mi-au fost barbati. Parintele preferat a fost, pina la punctul in care-a disparut, tata. Cei mai buni prieteni au fost baieti. Oamenii care imi stau oarecum aproape de cea mai lunga vreme sint barbati.
M-am gindit de multe ori de ce se intimpla asta. La inceput, la gradi, era pentru ca baietii faceau jocuri mai interesante. Fetele pieptanau papusi, baietii se alergau, se ascundeau, se impuscau. La scoala, am preferat baietii pentru ca erau mai directi. Fetele preferau discutiile in particular, birfele, bisericutele monoteiste. Eu mai degraba ieseam cu baietii la biliard sau la strand decit sa stau pe holuri la niste dicutii serbede. Apoi am crescut, am capatat sini si fund rotund si-am crezut ca prefer baietii pentru ca si ei ma prefera pe mine. Acum sint casatorita cu unul si mi-e clar ca imi place barbatul. Asa, in general, ca si constructie.
Barbatul e ca un copil. Se teme de durere si de boala, dar nu recunoaste asta in ruptul capului. Admite foarte greu ca nu stie ceva sau ca a gresit, de teama ca nu cumva alt baietel din tarcul cu copii sa cistige suprematia jocului. Se aprinde repede si uita la fel de repede. Maninca mult, din toate, isi pune sos pe barba si firimituri de piine in cutele pantalonului. Are un acut spirit gregar, ii plac multimile de baietei in fata carora face tot ce poate sa demonstreze ca e cel mai tare macar la un capitol de dezbatere: stie cele mai multe bancuri, are cele mai misto jucarii, alearga cel mai repede, etc etc. Cind isi doreste ceva, tot universul ia pauza. Se educa sa creada ca pielea iubitei lui e fina si lipsita de pilozitati de la natura, nu de la numeroasele proceduri cosmetice la care se supune dumneaei. Barbatului ii admir entuziasmul cu care ofera flori, desi nu pricepe o iota din intregul ritual. Bucuria cu care curteaza si flirteaza, emotia cu care-si atinge femeia pentru prima oara. Admir barbatul pentru ca nu prea minte, ca i-e lene sa se complice. Nu inventeaza strategii, ca ii e prea greu sa prevada toate scenariile posibile. Uita lucruri care pentru altii sint importante, pentru ca el a decis ca, de fapt, zile de nastere si alte amanunte sint complet irelevante. Si are dreptate. E stingagi cind e emotionat, nu e un actor foarte bun, transpira fara sa se jeneze, isi miroase sosetele inainte de a le pune in cosul cu rufe murdare, se scarpina fara jena in tot felul de locuri bine ascunse de straturi multiple de textile, isi masoara zilnic chelia si burta in oglinda, convins ca toate femeile din jur observa orice mutatie micronica in aceste zone. Si tot asa. Imi plac barbatii. Sint… cam ca mine. Cu exceptia faptului ca eu nu-mi miros sosetele niciodata.
Femeile mi se par prea atente la lucruri. Prea implicate in vietile altora. Prea concentrate la tot felul de nimicnicii, prea orgolioase, prea interesate sa se compare cu cea mai buna prietena, prea preocupate de aparente. Si asta se intimpla, cred, pentru ca femeile au puteri mult mai mari decit sint cerute de viata de zi cu zi. Ele simt mai mult, prevad mai mult, pot face mult mai multe, si pentru ca nu li se cere asta, isi investesc energia si creativitatea in maruntisuri. Ele refuza sa se rezume la a fi minuitoare de aspirator, surse de lapte pentru gindacei urlatori si purtatoare de fuste scurte. Pentru asta le admir. Recunosc ca cel mai adesea le admir de la distanta, pentru ca multe dintre ele m-au dezamagit. M-au mintit ca le sint draga, m-au invitat sa le marturisesc lucruri pe care apoi le-au pus pe tabla, cu creta alba, au trimis bilete de amor baietilor care-mi placeau, numai asa, de-al naibii, m-au facut sa cred ca in sfirsit pot iubi o femeie ca apoi sa ma abandoneze pentru o alta cu mai mult timp liber. Dar nu-i nimic, eu le am in continuare linga mine in spirit, ca o foaie de insectar pe care stau prinse in bolduri tot felul de specii de femei.
Tuturor le doresc sa creasca, sa se recunoasca drept ceea ce sint si sa gaseasca o cale sa se bucure de tot ce pot face in lume, fara complicatii inutile. Sa se iubeasca mai mult intre ele. Si sa fie mai blinde cu barbatii care le iubesc.
Mai Ionouka, eu din postul asta inteleg multe si sunt de acord cu multe. Inteleg ca nu-ti mirosi sosetele (Bravo, zece), dar chiar cred ca n-ar trebui sa-ti faci griji in privinta cheliei…:)
Multumesc! La multi ani si tie!
dragut! daca imi permiti o remarca de care eventual sa tii cont, avand in vedere ca traiesti din insiruirea de cuvinte. inainte de "etc." nu se pune virgula si este suficient unul singur. este prescurtarea echivalentului expresiei "si asa mai departe", iar inainte de conjunctia "si" este strict interzisa virgula (asta ar fi explicatia.) ca regula de dactilografiere, intre punct si urmatorul enunt se lasa un spatiu liber. fara suparare. ideile sunt minunate 🙂
p.s. semnez "anonim" pt ca nu am cont si imi este mai comod asa. as fi semnat "zite"
si eu prefer barbatii. am fost mereu mai baietoasa. si m-am inteles mai bine cu tati. si majoritatea persoanelor cu care ma intersectez sunt barbati.
doar ca eu… imi miros si eu sosetele :">
La multi ani, noua!
O zi de 8 martie fericita!
Buna dimineata, la multi ani doamnelor, domnilor!
Danii, sa stii ca taica-miu a chelit de tinar, asa ca e cumva firesc sa-mi fac griji. 🙂
Brontozaurel, indraznesc sa te intreb de ce le mirosi? Mi-ai domoli o curiozitate care ma urmareste de vreo doua decenii…
Simona, multam! Incepe cam greu ziua asta, dar si cind s-o porni… 🙂
Frumos si inteligent scris.
La Multi ANi!
minunat!
O primavara calda si plina de iubire!
Nimeni nu-i perfect, Prinţesă… Bărbaţii cu ale lor, noi cu ale noastre. Ce n-ai spus e că dacă ne punem mintea, îi "facem" la multe capitole, în luptă dreaptă…
Că nu suntem blânde cu noi între noi e adevărat, dar tot ei sunt cauza, pentru ei nu ţinem cont de mijloace când avem în minte scopul. Cred că Doamne-Doamne ne-a greşit din hormoni. Ne-a pus prea mulţi şi de prea multe feluri.
sa cresti mare si fericita de ziua doamnelor!
(am asa o vaga banuiala ca nu semeni tu chiar asa de mult cu barbatii… c'mon, chiar vrei sa te credem ca te scarpini in public, hihi?)
Cat de frumos si real! Mi-au dat lacrimile… E drept, am si o zi mai proasta. Penultimul paragraf mi-a adus aminte de toate suturile in c*& primite de-a lungul timpului.
Un 8 martie frumos tuturor!
fiind atat de critica fata de femei, ai demonstrat un pic ca ai ceva exact din ceea ce detesti, adica acea tendinta a femeilor de a fi aspre cu ele insele sau intre ele, de a se judeca prea mult :p eu sper doar sa cunosti femeia ideala langa care sa iti petreci restul vietii :D, o prietena de suflet. Si eu am relatii foarte bune cu baietii,am un grup de prieteni, mare si colorat. Dar nu cred ca toti sunt prietenul ideal. I-am vazut si pe ei barfindu-se si intepandu-se de la cine are mai multi bani sau prietena mai frumoasa. Am comsolat pe unul cand a fost tradat de altul. I-am vazut certandu-se scurt si rece de la o prostie. Ceea ce spui despre ei e perfect adevarat, doar ca omiti partea "femeiasca" din ei (aceea cu orgoliul si barfa si complicatii inutile), pentru ca ea chiar exista in multi dintre ei. Sunt femei si femei… barbati si barbati. Nu imi plac generalizarile.
@anonim: Gata? Ti-ai luat o piatra de pe suflet? Te simti mai bine? Ai putut merge la baie linistit stiind ca ti-ai oferit indicatiile pretioase? Sa stii ca de cand ti-am citit comentariul, mi-am dat seama de adevaratul scop al vietii! Nu inteleg cum de am putut sa fiu atat de oarba pana acum! Si apropos, dupa fiecare punct (".") si semn al exclamarii ("!") se scrie cu litera mare. Iar cand deschizi o paranteza, punctul se pune numai dupa ce ai inchis-o!
@Ioana: cred ca e cel mai tare articol de cand iti citesc eu blogul. M-ai facut sa zambesc si sa ma duc sa ii dau un pup copilasului pe care il tin eu in casa! :)))
In ceea ce priveste relatia cu barbatii si cu femeile, si eu credeam ca nu pot avea o relatie cu o femeie – asta pana cand am intrat la facultate, intr-o grupa cu un singur membru masculin. Ce era sa facem, ori ne omoram intre noi, ori invatam sa traim una cu alta :))
Din pacate, din punct de vedere profesional, am invatat ca lucrez mult mai bine cu femeile decat cu barbatii. Avand un "job" destul de tehnic, atunci cand lucrez cu un barbat probabil ca respectivul se simte putin complexat de faptul ca o femeie stie sa repare un calculator mai bine decat el si are tendinta sa imi demonstreze ca si el e cocos, nu numai eu 🙂
Dragilor, va multumesc ca ati stat cu mine citeva minute astazi. Ma bucur ca sinteti de acord cu mine sau dimpotriva, ca aveti exemple de viata care ma contrazic. Ca doar d-aia sintem aici, sa dezbatem, nu?
Precizez ca dupa fiecare semn de punctuatie E spatiu. E adevarat ca in unele locuri pare ca nu e, dar asta se intimpla din cauza fontului.
Ma bucura si ca sint oameni care isi petrec minute bune din viata incercind sa-mi dea lectii despre care stiu si singuri ca le-am luat de mult. Adica nah, mi-e greu sa cred ca cineva care mi-a citit mai mult de doua posturi se indoieste ca stiu sa scriu corect romaneste. Sau ca imi pasa de rautatile lor. Cred ca oamenii astia se zbat sa faca parte cumva din viata mea si pentru ca alte cai mai oneste nu au, isi irosesc timpul cu rautati d-astea care nu-i otravesc decit fix pe ei. Sa va fie de bine, dragilor!
Moldoveanco, eu lucrez bine si cu barbatii si cu femeile, probabil pentru ca fiecare din echipa face o treaba diferita, depindem unii de altii si nu prea ne scoatem ochii…
Adinutz, am o prietena buna, foarte buna, pe care o iubesc ca pe ochii din cap, dar ea e mai degraba barbat in spirit, asa ca nu se pune…
Fimolici, noi sa fim sanatoase si cu fundul rotund… 🙂
Ursule, la multi ani si fetelor tale, hm da, nu prea ma scarpin, ai dreptate, dar injur la volan, nu ma pieptan si ma rog, inca niste lucruri care compenseaza asta cu scarpinatul, cred.
Cornelia, foarte frumos ai zis cu hormonii, perfect adevarat!
Orry, Lady, va multumesc, la multi ani si voua!
Azi merg la teatrul joint, ce bine ce bine!
Imi place! TOt! DIn pacate nu ai nimerit femeile bune, dar ce mai conteaza? sa-ti fie bine si la multi ani!
sa stii ca eu imi miros sosetele. haha! din cand in cand
asteptam, eventual de ziua barbatului, o postare despre prietena ta foarte buna. 😉
pup fata. right back @ u
asa e – jocurile baietilor sunt mult diferite decat ale fetelor. din copilarie si pana la sfarsit. jocurile lor sunt directe, simple, dinamice, in forta. ale fetelor sunt mai cu ascunzisuri, cu subterfugii, cu intrigi complicate si rasturnari de situatie atent clocite. tie nu ti-a placut stilul asta inca de cand erai mica si nu s-a lipit de tine pana-n ziua de azi. esti cum esti si asta nu inseamna ca ai vreo defectiune cand e vorba sa relationezi cu celelalte. sunt si eu un caz asemanator.in liceu chiar mi-a fost tare greu sa ma adaptez pentru ca eram intr-o clasa "de fete" si nu reuseam sa ma pun la punct cu documentarea despre sampoane, tampoane si cine ce si cu cine a mai facut. plus ca nu imi placea sa ma tin de mana cu alta fata.
ai dreptate cu ce ai scris, uneori e chiar greu sa te imprietenesti bine si frumos cu o femeie. dar cand se intampla, e o prietenie cu o oferta frumos diferita de cea cu barbatii. ce-mi place cel mai mult e ca femeile stiu si vor sa asculte, de pilda, stiind ca nu astepti solutii, ci doar sa fii auzita. stiu cand esti in cautare de empatie si nu de spirit constructiv si se pricep de minune sa o ofere. fara sa faca vreun efort, ci doar pt ca asa sunt ele.
ah, sar de la una la alta dar tre' sa te intreb, in ziua asta de 9inca) 8 martie: ti-a placut textul acela mai vechi al lui mircea cartarescu 'de ce iubim femeile"? cam in ce masura te-ai regasit in el?
Hmz, si eu sunt tot in filmul comentariului de mai sus cu ,,femei si femei, si barbati si barbati" (btw, anonim, nu MEREU inainte de conjunctia ,,si" e interzisa virgula – depinde ce rol are respectiva conjunctie; am mai auzit tampenia asta acum ceva vreme, m-a busit rasul – am sa-ti raspund ce am raspuns si atunci – inainte de ,,si" se pune uneori virgula, iar uneori 1-2 nu e imposibil).
Asa, sa revenim. Da, si eu am destul de multi men-friends. Dar si eu, la fel ca cealalta cititoare, l-am vazut invrajbiti unul contra celuilalt, barfindu-se, barfind pe toata lumea, carcotind, intepand…
Jos generalizarile! 😀 😀 😀
@ Moldoveanca
nici macar nu mi-ar fi trecut prin cap sa fac aceste remarce, daca nu as fi stiut ca se ocupa cu, asa cum parca spunea ea, cuvintele. era doar o critica ce speram a fi constructiva, tinand cont de domeniul in care activeaza, atata tot. citesc blogul cu placere, consider ca are har.
nu stiu de ce oamenii suporta asa greu criticele, facute cu buna intentie. poate ca ar fi trebuit sa dau un mail sau ceva de genul asta, private, sa nu vada tot poporul, mi-a lipsit tactul. sau poate ar fi trebuit sa imi tin observatia tehnica pt mine. cine stie cum e mai bine. nimeni nu vaneaza greseli, pur si simplu, din deformatie profesionala, unora le sar in ochi. daca exista "putirinta" priceperii a ceea ce am spus, asa cum am spus, m-as bucura, daca mesajul meu este luat altfel, nu ma pot opune.
zite
Ioana, la multi ani! Aici e inca 8 Martie. Nu mai retineam faza ca barbatii isi miros sosetele, stii care e fixatia mea cu ei: sa nu-mi lase capacul ridicat la buda:) In rest, eu m-am inteles mereu cu femeile, ultimul necunoscut, sub numele Fernandel, mi-a lasat un comentariu pe blog care zicea asa:" Moldoveanca trista, mori!":) so, nu-i de mirare ca ma inteleg mai bine cu femeile, barbatii imi doresc chiar moartea ha ha ha. Le vin eu de hac, maimutoii de ei muahhh, ca fara ei, am fi mai plictisite, e drept!!! Te sarut cu drag!!!