Scriu de cînd mă știu. Scriu și cît mă joc cu copiii, și sub duș, și în somn scriu. Scriu despre mine pentru mine. Și sper că ce scriu pentru mine să fie de folos și altora. Unii s-au născut să cînte, alții să facă poezii sau să frămînte pîine. Eu m-am născut să scriu declarații de dragoste copiilor mei și vieții noastre pline.
Bine ai revenit! Tatal tau arata bine, nu arata ca un om distrus de alcool. Sa fie oare un semn bun, de recuperare? Pare foarte emotionat si mandru de tine in poza. 🙂 Abia astept povestile. Hug!
Abia astept!
Woo-hoo! Welcome hoooome! Ti-am simtit lipsa 🙂 Sunt de acord cu Adela, tatal tau pare emotionat si mandru de tine. Abia astept sa ne spui mai multe. Princess is back 😀 >:D<
Bine v-am gasit, you all, ma simt excelent inapoi acasa! Adela, Merat, va contrazic putin, omul nu e mindru deloc. Poate emotionat, asta nu pot combate. Mindru n-are de ce sa fie, nu stie nimic despre mine, si nici n-a fost curios sa afle. Basca, din nou nu m-a recunoscut. 🙂 Zi buna sa aveti!
Da. Cunosc exact sentimentul ''tata nu e curios in legatura cu mine''.
Ani de zile i-am povestit ceea ce nu-l interesa, i-am raspuns la intrebari pe care nu le pusese si nici n-avea de gand sa le puna, am pretins ca nu observ ca uita, in numai 2-3 zile, tot ce-i povestisem. Si slava Domnului, n-are probleme de memorie. Doar ca atat il interesam pe vremea aia. Ca un ziar pe care-l citesti: lecturezi distrat, peste o zi-doua cel mult ai uitat…
Da, stiu destul de bine ce e in sufletul tau. Daca mai suporti un sfat pe tema asta, ca oi fi auzit deja destule :), ti-as spune sa mai lasi in continuare de la tine, sa-i mai povestesti, chiar si (sau mai ales) neintrebata. Vei fi mai ok tu cu tine insati.
Te imbratisez.
Ingrid, imi pare rau pentru povestea ta trista… Si multumesc pentru sfat, insa… nu, nu i-am povestit mai nimic. Nu mi-a venit. De lasat de la mine, slava domnului, am si pierdut sirul. Dar sa vorbesc asa in vint, despre lucruri care pentru mine inseamna tot, nu, asta nu pot face.
Da, Ioana, fa doar ce simti. Nu forta nimic. Nici eu nu pot vorbi cu el despre lucruri cu adevarat delicate, dureroase… desi relatia s-a mai imbunatatit acum, cel putin exista comunicare constanta.
Ce bine te inteleg ca ''nu ti-a venit'', cat de bine cunosc asta. Oare de ce ni s-or intampla asemenea lucruri? Ca sa devenim si mai puternice decat suntem :))
Uf, ne scuturam si mergem mai departe. Astept cu interes povestile 🙂
Ce sa zic, eu ma simt deja destul de puternica… 🙂 Revin cu detalii, sa predau revista intii! Job first, emotions later! :))
fericirea in imagini nu numai in cuvinte… ai surprins exceptional, draga Verusca.
Mi-au dat lacrimile 🙁 Ce trist…Imi pare rau pentru el…
Inflacari, asta cu fericirea e cel putin exagerata… 🙂 Da' multumesc pentru aprecieri. Dress, lasa, noi sa fim sanatosi…
Deocamdata doar poze. Povestile mai tirziu.
Bine ai revenit!
Tatal tau arata bine, nu arata ca un om distrus de alcool. Sa fie oare un semn bun, de recuperare? Pare foarte emotionat si mandru de tine in poza. 🙂 Abia astept povestile. Hug!
Abia astept!
Woo-hoo! Welcome hoooome! Ti-am simtit lipsa 🙂
Sunt de acord cu Adela, tatal tau pare emotionat si mandru de tine. Abia astept sa ne spui mai multe.
Princess is back 😀 >:D<
Bine v-am gasit, you all, ma simt excelent inapoi acasa!
Adela, Merat, va contrazic putin, omul nu e mindru deloc. Poate emotionat, asta nu pot combate. Mindru n-are de ce sa fie, nu stie nimic despre mine, si nici n-a fost curios sa afle. Basca, din nou nu m-a recunoscut. 🙂
Zi buna sa aveti!
Da. Cunosc exact sentimentul ''tata nu e curios in legatura cu mine''.
Ani de zile i-am povestit ceea ce nu-l interesa, i-am raspuns la intrebari pe care nu le pusese si nici n-avea de gand sa le puna, am pretins ca nu observ ca uita, in numai 2-3 zile, tot ce-i povestisem. Si slava Domnului, n-are probleme de memorie. Doar ca atat il interesam pe vremea aia.
Ca un ziar pe care-l citesti: lecturezi distrat, peste o zi-doua cel mult ai uitat…
Da, stiu destul de bine ce e in sufletul tau. Daca mai suporti un sfat pe tema asta, ca oi fi auzit deja destule :), ti-as spune sa mai lasi in continuare de la tine, sa-i mai povestesti, chiar si (sau mai ales) neintrebata. Vei fi mai ok tu cu tine insati.
Te imbratisez.
Ingrid, imi pare rau pentru povestea ta trista… Si multumesc pentru sfat, insa… nu, nu i-am povestit mai nimic. Nu mi-a venit. De lasat de la mine, slava domnului, am si pierdut sirul. Dar sa vorbesc asa in vint, despre lucruri care pentru mine inseamna tot, nu, asta nu pot face.
Da, Ioana, fa doar ce simti. Nu forta nimic. Nici eu nu pot vorbi cu el despre lucruri cu adevarat delicate, dureroase… desi relatia s-a mai imbunatatit acum, cel putin exista comunicare constanta.
Ce bine te inteleg ca ''nu ti-a venit'', cat de bine cunosc asta. Oare de ce ni s-or intampla asemenea lucruri? Ca sa devenim si mai puternice decat suntem :))
Uf, ne scuturam si mergem mai departe. Astept cu interes povestile 🙂
Ce sa zic, eu ma simt deja destul de puternica… 🙂
Revin cu detalii, sa predau revista intii! Job first, emotions later! :))
fericirea in imagini nu numai in cuvinte… ai surprins exceptional, draga Verusca.
Mi-au dat lacrimile 🙁 Ce trist…Imi pare rau pentru el…
Inflacari, asta cu fericirea e cel putin exagerata… 🙂 Da' multumesc pentru aprecieri.
Dress, lasa, noi sa fim sanatosi…