E a mia oară cînd mi se întîmplă. Aseara, după ce-am stat mai bine de o oră într-o sală de aşteptare la un medic dermatolog scump şi deloc inspirat, am coborât la metrou mega înfometată şi nervoasă. Acolo în pasaj la Victoriei, ştiţi: o grămadă de chioşcuri unde numai pe mama n-o găsesc de cumpărat. Patiserii, covrigării, ciocolate, grisine şi sticsuri, şosete şi chiloţi, orice-i pofteşte inimioara.
Mie-mi tremura stomacul de foame, aşa că m-am dus cu ochii sticlind de poftă spre primul chioşc. Am înşfăcat o pungă de sărăţele Mora, care-mi plac ceva deosebit, şi-am întins spre vânzătoare, printre zecile de pungi de cipsuri şi pufuleţi înghesuite în fereastră, singurii mei bani, respectiv o bancnota bleu 100 de lei. Vânzătoarea, din care nu vedeam decît o freză creaţă, îmi împinge înapoi banconta printre pungi. N-are rest. Trîntesc la loc sărăţelele, mă mut la următorul chioşc. Ochesc sărăţelele, strecor bancnota. A, aud de sub tejghea, păi n-am mărunt. Am simţit fortfotă-n creier. Zic: păi cam sînteţi obligată de lege să aveţi, nu e treaba mea ca şi client să am bani exacţi. Ştiţi ce mi-a răspuns, după ce a scos întîi capul dintre struguri şi alune? „Extraordinar”. Asta mi-a zis oaia grasă şi creaţă, plină de ironie. Adica sînt o tîmpită că vreau să cumpăr ceva de la magazinul în care ea vinde. O să mă scuzaţi, dar… am înjurat-o. Cu F… şi cu M…, prin gemuleţul ei mic. Am mai aruncat un P… Apoi am fugit rapid, să nu mă pocnească în cap vreo crochetă d-aia veche cu susan.
M-am răcorit puţin, dar foame tot îmi era, şi bancnota mea se încăpăţîna să fie mare. La celelalte chioşcuri am întrebat direct dacă au rest la o sută, mi-au zis toţi că nu, m-am urcat în metrou şi-am răbdat de foame până acasă, unde-am ros un măr.
Mama lor de nenorociţi, toţi care încasează bani de la noi, şi care n-au mărunt niciodată, de tre să rabd eu de foame, să cobor din taxi şi să alerg prin ploaie la 12 noaptea să schimb la nuş ce non stop, chiar n-avem ac de cojocul lor? Chiar tre să le acceptăm jumătăţile de lame de gumă şi impertinenţa?
Data viitoare scoate legitimatia de jurnalist si, cu un ton foarte sobru, anunta duduia ca faci o ancheta (prinde foarte bine cuvantul asta, e trendy :D) in vederea scrierii unui articol. Spune-i ca vrei sa vorbesti cu seful ei si cere-i numele, pentru a-l folosi in articol. Daca se fandoseste, anunt-o ca revii, eventual cu un cameraman si ca te interesezi carei societati apartine chioscul.
Daca nu gaseste urgent "marunt", eu sunt cocostarc 😀
PS: o amica de-a mea a facut figura, la o terasa din Bucuresti unde, sub titulatura (si la pretul) de fresh de portocale, i s-a adus prigat "indoit" cu apa. Da, cu apa. A protestat, chelnerul a zis ca nu e treaba lui, ala e fresh si gata, asa incat a scos legitimatia de ziarist (era la un cotidian, dar nu conteaza, ideea e sa scrie cat mai mare PRESS :D).
Nu spun ca a aparut un fresh (pe bune :D), "din partea casei" si cu scuzele chelnerului? 😀 (care a tinut sa repete, totusi, ca nu e vina lui. Oh well…).
Eu rad. Chiar mi se pare amuzant. Cu atat mai amuzant cu cat atunci cand o patesc eu bag injuraturi incepand cu fiecare litera din alfabet, pt. ca ma enerveaza cumplit. Dar asa, cum ai zis-o tu, mi se pare funny:D Ma ierti?
PS: Aseara ne-am intalnit. In visul meu. Tu si sotul tau ati venit la noi in casa cu 2 genti maaaaaaari de rafie, bagajul vostru:))) V-am cazat in dormitor si dormeati cu ele la cap sa nu va cotrobaim noi in ele:))))))
Cand eram prin liceu iar la chioscul de langa scoala se practicau gumitele si caramelele pe post de rest, dar niciodata pt aceeasi suma de bani…
Pe vremea aia, ba pentru 100 de lei, ba pentru 300, ba 500…
Ori o caramea, ori 2 gume, ceva neclar, nepoliticos(macar sa respecte echivalentul) nicicum.
Asa ca, dupa repetate randuri de comentarii ale mele, de "n-am marunt" ale lor, intr-o zi m-am dus cu 4 caramele + restul de bani si am cerut ceva, o napolitana, o eugenie…
Can ochii s-au bulcucat inspre mine, am zis ca am observat ca fac troc si cum nici eu nu am marunt, asta e, sa primeasca si caramele.
:))))
Si am primit in ziua aia, insa de atunci mie cel putin mereu au gasit sa-mi dea marunt rest…
Da, sunt groaznici cu chestiile astea. M-am amuzat teribil cand un prieten a primit ca rest la un pachet de guma cumparat, ghici ce?! O guma!!
Ulterior mi-am amintit de asta fara prea mult haz cand m-am cotrobait de 10 bani prin toate buzunarele ca sa cumpar ceva, pentru ca fara nu se putea.
E Romania si ne mananca toti banii:)
vorbesti cu P, M si P?
atunci ma interesezi:)
Problema cu vanzatoarele de dugheana e ca sunt platite cu minimul pe economie, nu le duce capul sa faca altceva, cand termina serviciul se duc acasa la un barbat care intr-un fel sau in altul le agreseaza si la niste copii care le manipuleaza. Plus ca au un sictir suveran pentru ca sunt sigure ca ele sunt darul lui Dumnezeu pe pamant si nu inteleg cum de tu nu vezi asta
Apropos, si eu am fost vanzatoare :))))) Dar era magazinasul meu, asa ca treceam si prin foc sa fac rost de marunt. Daca nu aveam si nu aveam, mai bine lasam de la mine decat sa pierd clientul…
Doamne.. am ajuns ca in jungla…trist.
Parca le si vad pe vanzatoarele alea.
Adica chiar si dupa o zi intreaga de vanzari nu au rest,incerdibil! Of! Care sa fie solutia? Mai e vreo solutie? nu le duce capul sa isi vanda marfa si sa isi faca clienti loiali…
Sporturi extreme. Nu e deloc amuzanta situatia. Cu totii am trecut macar o data prin asa ceva. 🙁
Oaaai, cu postul asta m-ai uns pe inima! Pentru ca ai avut tupeul sa o injuri pe aia:d. Eu de fiecare data le blestem si injur in gand. Asa ma calca pe nervi de nu-ti inchipui, de parca ne fac o favoare ca ne lasa sa cumparam de la ei. Sau sa mergem cu taxiul lor. Macar la taxi ii zic lu ala mereu sa se duca el sa schimbe, ca nu e treaba mea sa am rest. Si nu-i las nici un pic in plus. Pupici.
Aoleu, stiu ce spui! O patesc si eu la Mega. La taxiuri intreb din start.
Sa-i infruntam, zic!
Ei nu inteleg ce inseamna respectul fata de client. Daca era sa cumperi de 50 de lei se ducea ea sa schimbe, ca deh
Nesimtiti.
Uuf, grea predare am azi!
Acum vad ce mi-ati scris p-aici si ma bucur ca imi impartasiti indignarea. Din pacate, vad si la voi resemnarea pe care o simt si noi. Asa ca hai sa continuam sa mergem cu buzunarele zornainde de marunt ca sa nu murim naibii de foame cine stie prin ce magazin plin cu de toate!
daca mai ai nevoie de dermatolog pe viitor lasa un strigat..
Strigaaaaaaaaat! Am nevoie, MAAARE nevoie! Multumesc. ionouka@yahoo.com
Dar ce ai mai patit, de ai nevoie si de dermatolog? La homeopat ai reusit sa ajungi?
Bravo tie ca ai luat atitudine in fata vanzatoarei. Daca am face toti la fel am reusi sa schimbam tara asta, intr-o buna zi…
Oana, cu pielea am ceva probleme mai vechi, care se vor agrava probabil daca renunt la anticonceptionale, si vreau sa ma pregatesc din vreme..
la Homeopat sper sa ajung sapt viitoare, acum am niste zile f pline la redactie… Uf!
Zicea cineva o data ca suntem in "tara fara monede"! Mi s-a parut o expresie buna de retinut 🙂
Cica totusi exista si o explicatie… pe vremuri toti comerciantii treceau dis-de-dimineata pe la banca si se intorceau cu fisicuri cu monede, ca sa aiba sa dea rest. Acum cica BN nu mai ofera acest serviciu…
Pai problemele astea mai vechi, daca sunt ameliorate de anticonceptionale, inseamna ca sunt hormonale. Si atunci tot la homeopat sau endocrinolog trebuie sa te duci, nu cred ca are ce sa-ti faca dermatologul.
Desi nu te cunosc bine imi permit sa te intreb cum de renunti la anticonceptionale, treceti cumva la actiune in privinta bebeilor?
Si eu stau la fel de prost cu timpul, trebuia sa-mi fac un dozaj hormonal pe 21 aprilie si mi-am dat seama astazi ca nu mai am timpul necesar sa obtin trimiterile…Asa ca o las pe luna viitoare.
Oana, anticonceptionalele le iau dinainte de problemele cu tenul, hormonal stau bine acum, dar dupa ce o sa le opresc, o sa am citeva luni de dezechilibru pina se reorganizeaza organismul. Si de asta ma tem, practic.
Ia sa te mobilizezi pentru luna viitoare…
Amuzant post-ul tau, enervant obiceiul lor!!! Stiu exact la ce te referi. Si eu inghit de multe ori astfel de tampenii pt ca e vorba de vanzatoarea de la magazinul din colt sau altele. Dar ce imi vine sa le spuuuuun… Ce m-am racorit cand am citit ce reactie ai avut tu :)) Cand am fost cu bursa in Franta, mi se dadea restul pana la ULTIMUL eurocent, mereu, fara discutie, fara "nu am", fara gume si chiar cu zambetul pe buze! A fost refreshing!
Bafta multa cu dermatologul! greu de gasit doctori buni, dar trebuie sa dai tu peste unul 🙂
O seara frumoasa!
Merat, da, pe-afara sint chiar enervanti, cum alearga dupa tine sa iti dea toti maruntii aia de care, obisnuit din romania, nici nu vrei s-auzi… Deh, am mai zis eu, daca inca sintem aici, inseamna ca ne place…
Desfaceam punga si infulecam….hi,hi,hi!!!!Banii…la caiet,pe datorie…ca tot se poarta!NU stateam flaminda …sincer!Asa sa faci data viitoare!Na' te porti ca dracu,eu ma port ca tat'su,da nu stau sa-mi ghioraie matele!Te pupa Claudia