Clar n-am cele mai bune zile. Sper macar sa fie putine…
Ieri mi s-a furat telefonul din buzunarul exterior al gentii. Cind m-am urcat in autobuzul 300, il aveam, cind am am coborit, il avea altcineva. Mi-am dat seama imediat ca imi lipseste, dar autobuzul plecase deja. Nu era aglomerat, probabil a profitat de faptul ca stateam de vorba cu un coleg si n-am fost atenta. Ok, ce ma intriga nu e asta. Nu e prima, si probabil nici ultima oara cind mi se fura ceva. Nici ca e cine stie ce pierdere materiala nu ma doare, desi telefonul era unul dintre cele mai bune pe care le-am avut vreodata, un Nokia 6300 primit de la taica-miu. In el aveam o cartela Cosmote pe care de citiva ani o folosesc sa tin legatura cu familia. Mama ma suna de citeva ori pe zi sa afle ce maninc la micul dejun si daca mi-am luat sosete groase, bunica ma suna si ea o data la doua zile sa ma mai intrebe cum sa caute ceva pe google, bunica-miu ma suna sa imi povesteasca despre cartile lui de poezii, si tot asa. In telefonul ala aveam lucruri la care tin. Citeva poze facute la Barcelona, primele noastre mesaje de dor si-amor, citeva numere de telefon pe care le foloseam rar, dar care-mi erau utile intr-un moment sau altul. In fine, nici ca mi s-au furat lucrurile astea nu ma enerveaza foarte tare, desi in primele ore m-am simtit ultra frustrata si eram in stare sa bag unghiile pina la os in carnea nenorocitei care mi l-a luat. Ce ma intriga e asta: imediat ce mi-am dat seama ca nu am telefonul, am inceput sa ma sun de pe celalalt telefon. Telefonul suna, deci hoata nu-l inchisese. Nu mi-a raspuns, dar i-a raspuns lui Liviu, care si el suna non-stop la numar, s-o stresam. I-a biiguit ceva ca l-a cumparat nu stiu cind, in fine, minciuni, apoi l-a inchis. M-am resemnat, mi-am luat o bere si-am intrat la film.
Doua ore mai tirziu, ma suna o prietena. Ca m-a sunat pe cosmote si-a raspuns o cucoana care a atentionat-o ca a gresit numarul. Am sunat din nou si noi. Cucoana a recunoscut ca a cumparat telefonul cu o ora in urma de la cineva, cu 50 de lei. Liviu i-a explicat politicos ca telefonul e al meu, ca e important pentru mine, ca intelege ca nu e vina ei, si ca o roaga frumos sa ni-l inapoieze, si ii dam 100 de lei pe el. A zis ca se gindeste, ca nu vrea 100 de lei, vrea 50, da’ ca nu poate sa ne dea telefonuil decit peste nu stiu cite zile, ca e plecata din Bucuresti. Citeva minute mai tirziu, o suna si bunica-mea, o intreaba si ea politicos de Ioana, cucoana ii raspunde ca Ioana nu va mai raspunde la acest numar de telefon cel putin o vreme, bunica-mea o roaga sa mi-l dea inapoi, femeia inchide. Ne da bip, o sunam. Toate astea de pe numarul meu, de pe telefonul meu. Liviu o suna inapoi, ea foarte amabila se ofera sa ii dicteze din agenda niste numere de telefon de care credem ca avem nevoie. Marinimia doamnei m-a rupt in doua.
Adica bun, cumperi un telefon furat. Stii ca e furat, ti s-a spus asta, o si recunosti de buna voie in urechea celui caruia i s-a furat obiectul cu pricina. Nu il inchizi, nu scoti cartela. Pentru citeva telefoane, cite poti da de cei 8 euro pe care-i avea Ioana pe cartela, te lasi sunata de toate neamurile ei plingacioase, carora culmea, le raspunzi pe rind si le spui ca e gresala. Gresala e a lui dumnezeu, ca te lasa sa respiri, femeie gresita cu suflet de ciine. Bai scursura de om, poza aia de pe ecran, cu doi oameni care-si zimbesc, nu misca nimic in scorbura aia de suflet pe care-o ai? Mesajele noastre, pe care probabil nici nu le pricepi, nu misca nimic in vintrele tale gaunoase? Iti plimbi degetele jegoase pe tastele mele… Mi se face rau de nervi.
Nu inteleg oamenii, mi-e clar.
O fi inchis telefonul, nu l-o fi inchis, nici nu vreau sa mai stiu. Mi-am luat gindul ca o sa recuperez vreodata telefonul sau cartela sau cardul cu poze si tot ce mai era in el. Mi-e sila de autobuzul ala, de oamenii murdari care merg cu el, de mizeriile astea pe care trebuie sa le inghiti desi iti vine sa vomiti de cit de strident miros a scursura de om.
Sint suparata. Pe mine ca-s neatenta, pe hoata care si-a strecurat degetele in buzunarele mele, pe nesimtita care-a cumparat telefonul si care acum face pe desteapta cu familia mea si cu prietenii mei…
Mda. Miine va povestesc cum si de ce ne-am luat gindul de casa cea roz si de ce aveam dreptate sa zic ca agentii imobiliari ar trebui interzisi prin lege. Azi una, miine alta… macar saratelele sa-mi iasa bune, ca uite e miezul noptii si eu framint aluat cu ochii inchisi. Ma prefac ca sub monturile mele ascutite si unse de unt stau ficatii nenorocitei, si-i pisez acolo, cu mac si telemea, pina n-o sa mai stie nici ce-i ala telefon, d-apoi sa foloseasca unul!
Mda. Eu de fiecare data cand sunt fortat sa iau tramvaiul/autobuzul sunt in pragul unei crize de nervi. Jeg, nesimtire, ignoranta dus la extrem si inapoi..
Da-l naibii de telefon, amintirile nu ti le poate fura nimeni. 🙂
sunt anumite lucruri cu valoare sentimentala pe care banii chiar nu le pot cumpara,mesajele alea inseamna ceva,un "cineva" a dat un delete si s-au dus,simplu si direct.Am si eu in telefon vreo 1600 de mesaje de la iubita mea, pentru oricine nu inseamna mai mult de niste gangureli patetice, pentru mine inseamna amintiri pretioase.ce le-as face celor care iau ce nu e al lor si care isi mai bat si joc de tine dupa?i-as fute in gura…..daca n-o sa publici comentariul meu nu ma supar.
Of,Draga mea.Imi pare rau sa citesc toate cate ti se intampla in ultima vreme.Nu pot sa-ti spun nici sa fii optimista pt ca nu stim niciodata ce aduce ziua de maine.Ramane speranta ca va fi bine intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat,ca poate se schimba niste mentalitati poate daca cucoana respectiva te citeste ii va parea rau de ceea ce a facut si iti va returna telefonul,ca va exista mai putina nesimtire si vom invata dracului odata ca tot raul care-l facem la un moment dat se intoarce inzecit impotriva noastra.Capul sus !
Eu cred ca hoata e una si aceeasi persoana cu "cumparatoarea de buna credinta". Dumnezeule, cat tupeu! Imi pare rau. Eu as zice sa nu incetati s-o stresati cu telefoane pe nenorocita, macar sa schimbe cartela!
Poti sa-i spui "pastreaza telefonul, trimite-mi cardul si cartela prin posta, cu plata ramburs" – ii dai adresa de la servici, evident? Nu ca ar si face asta, dar macar sa incerci pina la capat. Nu are rost sa o blestemi, cine cumpara lucruri furate se aboneaza la paguba sigura.
Buna dimineata!
Mihai, ai dreptate, eu ma cam obisnuisem cu transportul in comun, il folosesc zilnic. Acum mi-a revenit greata…
Alin, ah ce frumos ai zis, bravo! 🙂 M-a uns pe inima!
Orestia, nu-i asa grav. Cit despre cucoana, ma indoiesc ca stie sa deschida un calculator. Dar blestemele mele or s-o ajunga chiar si asa, in offline… 🙂 Capul e sus, stai fara grija!
Adela, nu cred, si nici nu e important. O sa mai sun azi, desi n-am nici un chef sa ma enervez din nou… Pofta mare la gratar!
Doina, nu-mi fac nicio speranta ca ar face asta pentru mine… Si rost sa o blestem are, ca ma racoresc. 😀
Duminica buna sa aveti!
Ioana, fa-i reclamatie la politie si anunt-o ca i-ai facut. Din punct de vedere legal, a cumpara un lucru furat inseamna asociere cu infractorul. Chiar daca nu o sa-ti mai vezi telefonul, macar bagi putin stresul in ea!
La marlanie se poate raspunde numai cu marlanie!
Partea cea mai nasoala e ca probabil cucoana e nelipsita duminicile de la biserica, este de parere ca cei care fac sex inainte de casatorie o sa ajunga in iad si critica cu toata gura cat de mult ne fura guvernul!
Incredibil la ce s-a ajuns pentru niste nenorociti de 50 de lei!
Imi pare rau. Mie mi'a furat telu pe strada din mana…
Oameni nenorociţi. Nici eu nu sunt de acord să se cumpere telefoane furate sau orice ştii că e furat. Perpeturarea acţiunii.
Ce să mai zic?
şi pt casă îmi pare rău…
Incredibil, pe bune! Asa mi-e o lehamite cateodata de oamenii din tara asta, pe cuvant… Si noua ne-au spart casa, masina, este oribil sentimentul…
Imi pare rau de casa, dar stii cum se zice, poate nu era a voastra, o sa va gasiti voi locsorul, stai fara grija, le aranjeaza Cel de Sus, o sa vezi !
imi pare rau! si u am patit tot asa, acum o luna in 41…de la munca pana acasa fac 20 de minute, cand m-am urcat in tramvai il aveam, cand am ajuns acasa nu mai era….si cand am sunat..era inchis. nu stiu cum oamenii nu au frica de dumnezeu, eu daca gasesc ceva, fac tot posibilul sa-l duc inapoi, fiindca daca iei ceva fara sa-ti apartina, soarta are grija sa pierzi de 10 ori mai mult..
Eu de 12 ani de cind traiesc in NY nu mi s-a furat vreodata ceva, dimpotriva, mi-am pierdut de 2 ori portofelul la piata si dupa 2 zile am fost sunata sa mi se returneze, continutul fiind intact. Merg relaxata atit in metrou cit si autobuz fara sa stau cu ochii pe poseta. Relaxarea asta am luat-o si in Romania, cind m-am dus in vacanta. M-am suit in tramvai si pentru ca imi pierdusem exercitiul de a fi vigilenta la ce-i in jur, cu o mare tactica mi s-a taiat poseta, dar din fericire, am simtit la timp, astfel ca nu au apucat sa imi fure ceva. Normal ca sint hoti si aici, dar nu ii gasesti la tot pasul ca in Europa. O colega s-a intors din Spania, dezamagita de ce a vazut acolo, a venit jefuita si ea si sotul ei, descriind locul asa: Barcelona, tara artei moderne, a hotilor si cersetorilor! Dezolant! M-am cam intins, insa am avut chef sa comentez! Regret incidentul prin care treci si pacat ca nu se poate face ceva! Resemnarea e cam tot ce poti face, se pare! te pup!
PS: cu riscul ca as putea fi injurata, niciodata nu recomand Romania ca destinatie turistica, atunci cind mi se cere parerea de catre un strain!
M-am blocat,zau.Adica nu-mi vine sa cred ca pot exista lepre de genul asta.Acum 3 ani,in ziua de salariu,dupa ce am iesit de la servici,ma indreptam spre scoala de soferi.Voiam sa ma inscriu.M-am oprit cu o prietena la Fornetti,am scos portofelul sa platesc,ea a insistat ca plateste ea si l-a pus la loc.Dupa 2 minute,cand am vrut sa caut nu stiu ce,portofelul nu mai era.Pe atunci,mi se furasera 600 lei.Nu pot sa spun cat m-am consumat.O alta data mi s-a intamplat sa fiu in fata unui chiosc,si ascultam la tel muzica si am auzit cum muzica se aude tare si nu in casti.Tel meu era in mana unei tipe din fata mea,care era insotita de prietenul ei.I-am smult telefonul din mana,bineinteles.Bine ca am fost rapida,ca altfel nu-l mai vedeam.Imi pare rau pentru ce ti s-a intamplat.
Dragilor,
Abia acum ne-am intors din mogosoaia, rapid va multumesc ca faceti front comun cu mine. Nemernica si-a inchis telefonul, asa ca nici s-o injur in direct nu mai pot. Deci mi-am luat adio de la telefon si de la tot ce era in el…
Noi sa fim sanatosi!
Voi sa fiti sanatosi, intr-adevar; o sa traiti suficient cit sa-i vedeti pe cei care va supara acum platind pentru ce fac; asa functioneaza de obicei lucrurile astea. Cu tot dragul, sinteti frumosi si nu conteaza decit ca sinteti impreuna cu adevarat, restul se va rezolva. Pare incredibil acum, dar va fi, cu siguranta 🙂
compatimiri sincere. stiu prin ce treci. noua ni s-a furat caruciorul stefanei pe cind avea 4 luni. aveam caruciorul ala de doar o saptamina, il luasem cu ultimii bani din casa (pe-atunci eram saraci rau). l-am lasat cinci minute in fata usii pe palier, eram in vizita la niste prieteni, bloc in centru, etajul opt, interfon, ziua in amiaza mare. ploua afara, era noroi, si n-am vrut sa le murdarim oamenilor covorul. la iesire, ia-l de unde nu-i. m-a sunat dupa douazeci de minute de la descoperirea furtului o amica sa-mi spuna ca i s-a parut ca a vazut caruciorul stefanei undeva in centru, impins de un tip care era beat, copilu-i bine, e cu noi? am pus mina pe un topor si m-am urcat in masina, eram ferm hotarit sa-i crap capul ticalosului. nu l-am gasit, spre norocul meu.
Declinul pe care-l incearca tarisoara noastra draga in aceasta perioada poate fi observat si de un om"castrat"de simturi.E tara noastra si trebuie sa o iubim cu sau fara paine pe masa…(glumesc,desigur..)Vorba Inei…mai bine evita Romanica…dar noi care sintem deja aici,ce sa facem?Eu cred Inuco,ca ai sa recuperezi acest telefon…ai sa vezi…!Incearca sa-ti folosesti buzunarele interioare ale hainelor pe viitor..Hai fii optimista,e mai bine sa fii asa si sa te inseli,decit sa fii pesimista si sa ai dreptate…nu?Te pupa Claudia!
Doina, multumim, avem nevoie acum de niste energii roz!
Ursule, ce urit, ce frustrant, nenorocitii naibii, ii urasc din tot sufletul meu, si-i blestem tot la fel. 🙁
Claudia, deh, am ales sa stam, stam cu tot ce-avem, nu? Nu-s pesimista, doar suparata… 🙂 De fapt, uite, mi-a trecut!
Zi buna!
Ce ghinion… Cata rautate si hotie in tara asta! Lasa ca o sa li se intoarca minunatelor… Imi pare rau ca ai pierdut tu amintirile acelea, stiu cum e… Dar faci altele 🙂 Ca stiu cat de optimista esti.
Meart, multumesc, am si uitat! Aproape. Am altele mai importante care ma tin in linie dreapta. 🙂
Noi la firma ne-am trezit de dimineata fara covorasul din fata usii, de asta ce mai zici? Si avem sediul in buricul targului…
Eu nici nu vreau sa-ti spun ce le-as face nenorocitilor astora care fura obiecte ce nu valoreaza prea mult pe piata dar pentru tine da.
Sau celor care sparg geamurile masinilor ca sa fure te miri ce. Mai nou am vazut ca se vand , asadar implicit se fura stergatoare de parbriz. Si problema este ca exista cumparatori, si prostii naibii nu-si dau seama ca li se poate intampla si lor.
Imi pare tare rau de patania ta, mai ales ca o inteleg pe deplin.
Si mie mi-a fost furat telefonul (tot in RO) cu multi ani in urma, cand un mobil valora vreo doua salarii. Din pacate asta e un minus al traiului in RO, hotiile si nesimptirea.
Intr-un fel toate nenorocirile astea se intor in plusuri, pierzi pe o parte dar castigi pe alta.
Imi pare tare rau de patania ta, mai ales ca o inteleg pe deplin.
Si mie mi-a fost furat telefonul (tot in RO) cu multi ani in urma, cand un mobil valora vreo doua salarii. Din pacate asta e un minus al traiului in RO, hotiile si nesimptirea.
Intr-un fel toate nenorocirile astea se intor in plusuri, pierzi pe o parte dar castigi pe alta.