Suficient cu asta

A trecut greul. Azi noapte am reusit sa dorm, ba chiar am visat lucruri, nu neaparat frumoase, dar macar altele decit draperii si dale de piatra. Incepe procesul de vindecare. Acum am trecut in faza „nu vreau s-aud de ea”. Asa ca declar subiectul tabu. Va rog sa nu ma mai intrebati de ea, sa nu-mi mai urati lucruri, sa nu-mi mai sugeratii strategii s-o recuceresc. Cuvintul cu C si toate sinonimele sale sint interzise, cel putin pentru o vreme. Ne prefacem impreuna ca acest capitol n-a existat, ok?

Va multumesc.

Ca orice indragostit care cauta alinare in tot felul de prostii (si e suficient de naiv sa spere ca strategia va functiona in cele din urma), mi-am cufundat miinile in aluaturi moi si-am facut cea mai buna cheese cake gatita vreodata, fara pic de zahar, cu brinza slaba si usoara si smintina moale. O mesteci, aluneca pe git, mai iei o portie, ca e buna de tot, mesteci si mai incet, sa te bucuri de fiecare gram, si e ca si cum n-ai fi mincat. Am mers la cursuri de gatit, unde-am aflat cum sa fac spuma de caviar si creveti cu pui in sos de sapanie, si-am mai aflat ca nu-mi place deloc Zabaglione, desertul italian cu milioane de galbenusuri de oua si tone de zahar. Mi-am facut vint cu rolele pin-am simtit ca mi se naruie plaminii, am mingiiat pisici straine, am rostit vorbe infipte unor oameni care-ncercau doar sa ma faca sa ma simt mai bine. Dar ei nu sint EA, si nici prajiturile nu sint ea, nici pisicile, nimic. Eh, cum zicea o buna prietena, n-a fost dragoste adevarata. Asa e, am inteles asta si merg mai departe. O sa ma iertati pentru vaicareli si dramatisme, deh, sint femeie. Pe viitor o sa fiu mai rezervata in entuziasm, desi nu-mi sta in fire. Urasc moderatia in orice. Ceea ce ma face extremista uneori, dar ce-ar fi viata daca ne-am tine mereu in friu?

Macar e primavara. Si ne avem unii pe altii…