Acum citeva zile, cind ma dadeam cu rolele prin parc, am auzit un pusti de maximum 4 ani (nu, nu l-am darimat, doar l-am auzit) spunindu-si in barba asta:
Vai ce m-am saturat de toti oamenii astia care ma fac sa rid….
La nici 4 anisori, pustiul se saturase de oameni. Eu, la 30, refuz sa ma satur, si mi-i indes pe git si-n suflet, desi nu prea mai e loc si, in cele mai multe momente, ma simt atit de satula de ei… Sint curioasa cit va mai dura pina o sa mi se aplece. Mai ales ca zilele astea exagerez si cu ciresele.
Asa ca desi voi nu va dati cu rolele in parc in momentul asta, ma veti auzit in timp ce imi spun in barba:
Vai ce m-am saturat de oamenii astia care ma fac sa vreau sa fiu o guma de sters fixata in capatul unui creion grena. Oamenii sint niste fiinte care fac evolutia de ris.
Pe voi insa va iubesc!
Inca o dezamagire din partea vreunui seaman, ha?
Copilasul se saturase de oamenii care se chinuiau sa-i scoata un zambet, insa noi, adultii ne saturam de oamenii care ne fac sa plangem pe obraji si in suflet.
love back.
au pustii astia niste vorbe in ei… pffff, mi-e teama cand oi avea copii. o sa-mi tranteasca dume filosofice de nu dorm noptile.
oamenii sunt oameni. asta e! ce sa le faci?
Si noi te iubiiiiiim! 🙂
Multumim 🙂 Simtim si noi, sa stii 😉 Da'i reciproc :)))))
Eu am observat, tot in parcuri, ca majoritatea tinerilor care se plimba sunt cam deprimati, suparati, posaci, au o expresie "neagra" si nu inteleg de ce. Eu rad, fac poze, ma ascund, ma stramb, si altii merg de mana si se uita urat la cer. Intr-adevar, copilul asta de 4 ani le bate pe toate. 🙂
si eu ma simt la fel uneori…nu suport persoanele ipocrite si false, dar momentele fericite alaturi de prieteni ma fac sa trec mai departe. nu merita sa ne obosim doar pt niste fake-uri.
trist ce spui despre baietelul ala. Nici eu nu m-as satura deloc de lume, mai ales daca te face sa razi, indiferent ca e de bucurie sau de necaz ca ceva nu iti convine. Poate e doar o chestie de perspectiva.
Adela, da, poate voia intr-adevar sa scape de oamenii mari, care se poarta ca niste clovni in prezenta celor mici, sau poate declara ca lumea e hilara, iar el e obosit de asta… 🙂
Evergreen, da, si copiii sint tot oameni, numai ca mai naivi si mai sinceri.
Dress, ce bine e cind ceva reciproc, asa-i? Echilibrul este subestimat.
Annemarie, ca bine faci, bravo! Tu joaca-te in continuare si lasa ursuzii sa-si plinga de mila…
Just me, foarte bine spui, numai ca uneori si prietenii.. eh, asta-i alta poveste.
Cony, sigur e o chestiune de perspectiva… Una trista, din pacate.