Vesti bune chiar daca e marti

Rapid, ca mi se incalzeste cheese cake-ul pe birou. Am doua lepse de bifat.

Una de la Adina, alta de la printesa Rox.

Prima leapsa ma obliga sa-mi descriu barbatul in trei cuvinte. Simplu. Barbatul meu e Tot Ceam Visat (unde „ce-am” se scrie cum vreau eu).

A doua e despre cum suna telefonul meu, care nu mai e nici nokia smecher, nici iphone, ci nokia de plastic, d-ala de daca il oferi cadou unui om al strazii, ti-l da inapoi ca al lui e mai performant. Bun, deci telefonul meu de plastic suna la fel indiferent cine ma suna, ca nu-mi pasa de el suficient cit sa umblu la setari. Asa ca suna des si la fel. Ta-na-na-na, ta-na-na, sunetul ala al lui Nokia pe care-l stim si-l iubim cu totii. Pe cind aveam telefoanele mele bune, aveam sunet de apel personalizat doar pentru sotzu, sa stiu sa raspund rapid si cu vocea mea cea mai mieroasa. Nu mai stiu ce sunet era, o lalaiala a lui iphone. Iar pe nokia aveam Royksopp, Happy up there. Ca nah, eu eram Happy up here.

Va mai spun ca e clar, mergem in delta. Am rezervat, am parafat, pe 8 iulie o sa-mi bag dejtele pina la incheietura in mamaliga proaspata si mujdei bulgaresc turnat din belsug peste peşte, mult peşte, saramura, la gratar, marinat, ciorbit, afumat, de tot felul.

Si sint tot mai aproape de iphone. De unul nou. Nou pentru mine, nu neaparat el sa fie nou. De care jur pe roz ca o sa am grija ca de mama.

Si avem bilete la Gotan, si la Aerosmith, si la Sonisphere, si joi mergem la film. Ati terminat cu dorintele, gata? Pregatesc extragerea din palarie?