M-am trezit obosita si naclaita, cu parul lipit de spate, cu pielea umeda si storcita de cutele cearsafului. Nu-mi aduc aminte sa fi visat ceva, nici sa fi dormit ceva, atit sint de obosita. Am un gust amar in suflet. De parca s-ar fi intimplat o intimplare neagra sau urmeaza sa se intimple una. Iar asta mi se intimpla foarte rar, de fapt, am si uitat cind mi s-a intimplat ultima oara sa simt asa o umbra de jur imprejur. Ma simt apasata, amenintata, incercata. Nu e nimic palpabil aici, nici un semn. Caut in ziua de ieri si in noaptea de dupa ea indicii despre cutele dinauntru. N-au nici un gust, nici o culoare. Ma uit la ceasul din coltul monitorului si ma rog sa se miste mai repede, poate noaptea de azi reuseste sa ma netezeasca. In rarele zile ca asta imi doresc sa dispar din mine si sa revin mai tirziu, dupa ce se va fi intimplat ce e sa se intimple. Oricit ar fi de rau un ceva, e mult mai simplu sa traiesti cu el cind il privesti in ochi.
Astept.
Ma gandesc la tine! Sa treaca ziua asta cu bine si fara evenimente si sa te odihnesti la noapte! Hug for you de departe dar cu destula putere sa compenseze, zic eu 🙂
E ceva in aer, se petrece ceva de la care primim o presimtire rea – unii din noi, desigur. Mi se-ntimpla si mie exact asa, de la inceputul saptaminii asteia. Sa ne rugam sa fie doar o sperietura sau un deochi, ceva…:)
Si eu ma simt foarte obosita, foarte apasata, desi nu am motive.
Ciudat.
Si eu m-am simtit saptamana asta tot asa. Ieri a fost apogeul, nu am fost in stare de nimic. Cred ca esti sagetatoare ca mine din cate imi aduc aminte. O fi ceva cu zodia?! Sa speram la mai bine.