E atit de cald ca mi s-a incretit parul.
Inca nu m-am refacut dupa masa de la Casa Satya. E ceva ciudat acolo. Intii ca oamenii sint prea plini de ei, scriu acolo pe site tot felul de laudarosenii. Ca atmosfera de la ei e una dintre cele mai sublime din lume. Va spun eu ca am fost in cel putin 100 de locuri mai sublime decit restaurantul asta, si inca n-am calatorit foarte mult. Ok, e liniste si racoare de la tzutzuroii aia cu stropi, dar chiar sublim nu se realizeaza. Miroase frumos a ierburi si lumina e placuta, da’ chiar sa-mi promiti ca o sa ma simt ca-n paradis e exgerat, zic eu. Bun, apoi vin chestiunile interesante. Ca ei gatesc exclusiv conform principiilor ayurvedice, numai cu ingrediente sanatoase si bio, ca dragoste si pasiune in fiecare praf de sare roz pe care-o pun in bucate. Suna nemaipomenit, zic, sa gustam din paradisul asta.
Intii de toate, meniul de 80 de pagini ne-a zapacit complet. Am chemat un om sa ne ajute sa alegem. Cu greu ne-am decis la urmatoarele. Retineti ca amindoi eram flaminzi, eu turnam pe git exclusiv lichide de 3 zile. Si voiam ceva bun, sanatos si paradisiac, cum zicea acolo pe site.
Am inceput in forta cu un avocado umplut cu el insusi, usturoi, ceapa si coriandru. Cu ocazia asta am constatat ca urasc avocado. E gras si slinos asa, mi se incleiasera falcile. Jumatate de avocado, 18,2 lei.
Am continuat cu supa de rosii, despre care m-am gindit ca e inofensiva. Ei bine, gresit. Era dulce. Da’ nu dulce in sensul de rosie buna, de tara. Dulce in sensul de cu zahar sau cu miere, nu stiu, dar nici smintina n-a reusit s-o salveze. Am sorbit cu chiu cu vai cam jumatate amindoi, deci cam un sfert de caciula.
Apoi e venit la sotz felul principal, recte curry de cod saithe. Ce-a primit ne-a uimit pe amindoi. Un castronel d-ala in care faci banana cu biscuite la copil, plin cu un sos rosu cu ceva bucati de peste. Putin. N-a fost rau la gust, dar n-a depasit faza gustatului, cind sa incepem sa si mincam, se terminase. A,da, si costa 28,3 lei.
Noroc ca luasem si desert. Amor pe numele lui, specialitatea casei. A fost o experienta noua pentru mine, n-am mai mincat nicodata ceva despre care la final sa nu fiu sigura ca l-am mincat. Atit de usor e. Si pina la urma asta e ceva bun. Doua foi transparente din ou si faina, intre ele nistre crema din frisca batuta cu fructe de padure si scortisoara, deasupra sapte seminte de rodie si niste felii de migdale. Si mult sos de caramel, care nu stiu cit de bio si natural e. Moderat de dulce, repet, usor. Am senzatia ca am mincat-o pe toata, ca in farfurie nu mai era, dar nici prin stomac n-o simteam. Deci, de bine.
Am achitat cea mai mare nota de plata din istoria noastra de vinatori de restaurante si-am plecat cam flaminzi din paradisul Casa Satya. Citeva ore mai tirziu au inceput crampele si senzatii de slabiciune. Azi, 3 zile mai tirziu, inca sintem amindoi balonati si usor ingretosati. Si sigur e de la mincarea ayurvedica, pentru ca altceva decit masa asta, plus citeva fructe pasate si iaurturi, eu n-am ingurgitat in ultima saptamina. Poate astea or fi simptomele detoxifierii, cine stie…
Mie una nu-mi mai trebuie. N-o fi iaurtul meu ayurvedic, da’ macar nu e dulce, scump, putin si datator de crampe.
:)) cam scump si cam naspa la prima vedere..la cum aratau in poze probabil ca plecam dupa ayurvedicul de avocado..
Ce bine că ai scris de rest. ăsta că era pe lista mea. Acum o să-l evit. Deşi n-am mai fost la un restaurant de pe la începutul verii. 🙂
Avocado e chiar bun dacă ai idee cum să combini ingredientele. De ex., fără lămâie e greţos.
Aufff avocado sucks. Măcar voi sunteţi genul care testaţi noutăţi, eu sunt relativ clasică din punctul ăsta de vedere şi cu greu gust cjestii noi. Dar să dau şi o căruţă de bani pentru asta?
Ma uitam pe un site prospectand piata de case si in paralel mai citeam de pe blogul tau (funny, by the way), si ma bucur, am gasit o casa frumoasa! cu un parchet superb! si chiar la schimb, cu dragul meu apartament (mic) din Iancului! O casa luminoasa.. cu gradina.. pare perfecta.. e roz.. oare.. ma uit la numele proprietarului si ma umfla rasul: dana abuzatoaie!
ce s-a mai intamplat cu cautarile tale?
Raluca sint, mi-e lene sa ma loghez.
Raluca, serios??? Sa stai departe de casele alea, te rog…
N-am mai gasit nimic… Mai asteptam, cine stie..
interesant blog, imi place cum scrii
Regula de aur pe caldurile astea, invatata pe propriile senzatii stomacale ulterioare 🙂 : mai bine o bucata cinstita de carne la gratar si o salata, decit o rafinarie de maniere care ascunde, de obicei, o instalatie frigorifica slabita si/sau un bucatar neglijent. Nu de alta, dar defectele sint mai usor de recunoscut in meniurile simple 🙂 Sa-ti priasca portia 2 de litoral romanesc 🙂
Cypy, welcome, multumesc si mai treci p-aici cu opinii!
Doina, at mare dreptate. Dar daca nu incerci locuri noi, nici nu descoperi chestiuni interesante. Plus ca pe caldura asta, numai sa incing gratarul de apartament nu-mi vine… 🙂
Pai asta era si ideea – sa incinga ei gratarul, tu doar sa dai notele 🙂 Chestiile noi sint foarte bune in sezon intermediar, cind mirosurile si gusturile nu sint sufocate de temperaturi anormale. Sa speram, deci, ca nu mai e mult si vom reveni la normal, macar termic, altminteri ne smintim cu totul.
Daca nu ti place avocado in genera,l e normal sa nu ti placa nici la casa satya, dar ce legatura are asta cu localul? Esti obisnuita tu sa mananci mult si prost..ideea acolo e sa gusti cate putin din toate bunatatile de acolo. Ai idee ca e 500 de mii kilul de migdale din care aveai tu presarate acolo? sau ca un ou eco e 10 mii sau untul uleiul de masline bio care sare de 400…mananca tu mult si ieftin acasa…daca nu ti permiti sa iei masa intr o atmosfera calda cu oameni prietenosi si deschisi intr un local al carui principal castig e educarea ta, fa altceva..
Salut, Alice,
Atita vreme cit nu ne cunoastem personal, te rog sa nu presupui chestii despre mine doar pentru ca nu esti de acord cu ce-am scris. Nu maninc nici mult, nici prost.
Stiu cit costa un ou bio, am 10 in frigider.
Eu cred ca un restaurant e bun daca in el se maninca bine. La Satya am mincat prost. Foarte prost. Si nu m-am simtit deloc bine niste zile dupa. Ca a fost si putin si scump, asta e mai putin important, desi la fel de adevarat.
Spui ca scopul principal al locului e sa ma educe? Eu cred c-ar trebui sa incerce sa imi puna pe masa mincare buna. Ca doar e restaurant. Daca vreau atmosfera calda cu oameni prietenosi, ma duc la un gratar cu prietenii mei.
Zi frumoasa!
Cautam casa Satya pe net si am gasit descrierea ta si tare m am bucurat. Ma gandesc ca in urma articolului tau toti fripturistii au ezitat sa viziteze spatiul o f mare perioada de timp, lucru minunat de altfel. Satya e un concept nu un restaurant. ,,Mancare buna” e o exprimare total relativa. O ceafa cu cartofi poate fi la fel de buna ca o supa crema de ardei copt cu harisa si branza maturata de capra dar nu la el de sanatos. Locatia este un centru al formarii gusturilor pt cine nu e familiarizat…NU-i pt oricine. Un ayurvedic nu ar fi descris precum ai facut o tu, trerasa de mici din Obor doar pt ca nu intelegea…SI oricum nu s ar fi dus acolo.. nici macar din curiozitate. Ce nu intelegi, nu judeca.