..
Sint in a patra zi de lichide. M-am obisnuit atit de bine cu senzatia de foame ca nici n-o mai simt. Sint complet lipsita de vlaga, dar asta nu-i in masura sa ma sperie, ca oricum n-am nimic de facut, din fericire. Asta pina miine, cind reintru in virtej, mai ales ca saptamina asta facem doua editii de emisiune in loc de una, plus revista.
Ieri am fost sa mai vedem niste case prin Corbeanca si Otopeni.Oribile. Observ un trend de proiecte cu livingul la etaj. Bucatarie si dormitoare la parter, linving la etaj. Te uiti la un film la etaj, vrei popcorn. Cobori in virful degetelor sa nu faci zgomot (in dormitoarele de jos trebuie ca doarme cineva), pui popcorn, astepti, urci cu castronul. Dai drumul la film. Iti dai seama ca ai uitat servetelele. Cobori. urci. Ti se face sete, vrei o bere. Cobori, urci. Iti vin oameni in vizita, intra pe la parter, le pui hainele in cuier, apoi ii urci la etaj in living. Apoi te cari cu tavi cu apa, cafele, fructe la etaj. In timp ce copilul tau doarme la parter. Poate imi explica cineva care-i faza.
Am vazut si o casa de rrom. Omu’ foarte amabil, ne astepta morfolindu-si palaria de paie intre palme. Casa era ultra portocalie pe dinafara, cu tot felul de sclipiciuri atirnate. Am intrat just for fun. Si ca era ieftina, cum ne-a explicat agentul. Numa’ 135.000. Pe dinauntru, feerie. Paradis. Pereti roz, tavan mov, cornisa galbena. Neoane mov pe scari, d-alea ca la discoteca de la caminul cultural. Gresie mov pe scari. Perdele ciclam. In fiecare dormitor, soba de teracota. „Pentru daca se strica centrala”, imi explica mindru proprietaru’. Gospodar om, s-a gindit la toate. Ne umfla risul in timp ce el ne arata mindru spoturile sclipicioase si tigrii de marimea unui urs grizli asezat pe cuverturile de imitatie de blana de leu. Mda.
Am vazut si in Corbeanca vreo citeva. Mici. Camere de 10 mp, curti de 100 mp. Degeaba-s pe lac daca le cade tencuiala. Prostii. Prostii pentru prosti. Cu preturi de sute de mii de euro.
Apoi am mers la o nunta (biserica), apoi la alta nunta (restaurant Turabo). Unde am invatat uirmatoarele:
– nimic din farfuria cu antreuri nu se poate minca prin pai
– tot mai putine femei se coafeaza pentru nunti, ceea ce e un lucru foarte bun
– toti barbatii poarta fie camasi albe, fie albastre, cu cravate asortate la rochia nevestei, si mai toti se pilesc si sfirsesc prin a se deprima inainte de friptura
– pestele bine fiert zdrobit cu furculita si amestecat cu sosul de iaurt poate fi inghitit fara mestecare, pret de 3 inghitituri
– romul cu cola aluneca foarte bine pe pai
– toti barbatii arata ridicol cind danseaza, orice danseaza
– sarmalele nu merg baute cu paiul; varza in schimb bine maruntita amestecata cu smintina si cu mamaliguta moale poate trece pe gitlej nemestecata, mai ales daca apoi e spalata cu rom cu cola
– glumele care se fac la masa sint aceleasi la toate mesele, la toate nuntile
– miresele sint intotdeauna machiate si coafate ciudat (parca intr-un efort de-a le face sa arate altfel decit arata ele de obicei)
– nuntile sint foarte triste
Le doresc dragilor de Vio & Iuli si Claudia & Nicu zile multe frumoase impreuna si cite-o saptamina de miere lina cum a fost a noastra. Mai tineti minte? S-a facut un an.
Cam atit raportez astazi. Inca am singe pe virful limbii, inca nu pot dormi pe partea dreapta si tot n-am voie sa maninc. Azi m-am dedat la croissante cu ciocolata inmuiate in cafea cu lapte de soia. Molcut si caldut. Mi-a prins bine dulcele. Planuim un restaurant mai tirziu, daca stiti vreun loc unde curg supe moi, astept cu interes.
E cald si mi-e foame.
Eu nu am mai fost la o nunta de la…nunta mea:) nu mi-au placut niciodata nuntile cu exceptia nuntii mele:) Tu ai fost o mireasa frumoasa…ca si mine ha ha ha si regret ca nu mai am rochia de mireasa. Daca stau bine si ma gindesc, nu am fost demna de ea, la vremea aceea rolul de sotie era prea complicat ptr. mine. Eram prea mica si egoista si preocupata de fericirea de sine decit a celui de linga mine:) Peste ani aveam sa inteleg dragostea si prietenia dintre un barbat si o femeie. La multi ani si cheama-ma la nunta de argint, te puuup.
Ina, noi am fost la patru anul asta. 🙂 se iubeste lumea, deh. Ia sa imi arati poze cu tine mireasa, ca de mine s-au plictisit oamenii deja.
Eu sper sa ne vedem mai devreme de nunta mea de argint.
Incercati Magurele' Se ajunge relativ rapid in centru (eu cronometrez pana la diham si ajung in cca 40 min cand e aglomeratia mai mare), sunt case si terenuri de vanzare chiar langa padurea care inconjura institul de fizica, iar daca Rahova n-ar exista ar fi…exceptional. Si unde mai pui ca am deveni vecine! Noi ne facem planuri de casa in Magurele, avem teren acolo si cum nu ne ajung banii pentru un apartament decent, ne gandim ca o casuta ar fi o varianta mai buna.
Simiuk, am cautat si pe-acolo dar inca nu am vazut la vanzare nimic sa ne placa. Plus ca… drumul ala prin Rahova, de cel putin doua ori pe zi… nu e in masura sa ne inspire prea tare. Cred ca punem casa in cui. Voua bafta cu casutza, daca aveti teren sinteti deja in alta liga! 🙂
bine, te anunt pe messenger cind gasesc pozele, din pacate, cred ca am 3:), sotul le-a oprit pe toate zicind ca nu am grija de ele, ca o nesabuita ce eram:)
OOOf, bre Printesa, prin ce treci… Imi vine sa te tin in brate. Zi ca te-am si tinut, poate-ti mai trece de dureri, de prosti…
Imi e dor de tine. Pana te-oi imbratisa de-adevaratea, ai grija de tine, succes in toate si multi ani fericiti alaturi de Mr. Bond.
P.S. – Tot week-endul asta m-am gandit la tine pentru ca am fost in Moldova. Mi-a placut tot ce-am vazut, cum m-au primit oamenii, tot-tot. De ce m-am gandit la tine? Pentru ca esti moldoveanca mea referata 😉
indiferent cum ar arata casa, cel mai important este ca acolo sa fie locul tau, ascuns dupa usa de la care doar tu ai cheia!
Cornelia draga mea, hugs back. Ce te invidiez c-ai fost la Moldova, ah ce dor imi e, si nu cred sa ajung pina de Craciun la ai mei… Miss u too, poate ne vedem la o inghetata…
Virtualkid, dada asa e cum spui, doar ca se pare ca e imposibil sa gasim usa aia…
Infernala zi am!
Sunteti niste frumosi!!!
La capitolul case… eu as merge pe aia care arata ca un carnaval :)))) ce sa mai? culori multe = optimism inzecit.
living la etaj? e o noo fita arhitecturala or what? oamenii nu mai sunt practici?
nici eu nu-s wedding's big fan, dar voi sunteti niste frumosi. la multi ani, inca o data si muuulta sanatate si sa te vindeci repede
tin minte, eram acolo; sotul tau dormea, noi munceam la amintiri… :))
Cred ca fix atunci eram si io la Paris. Chiar v-am vazut si cred ca ti-am facut poza. Acolo sa ajungi la locatia ultimei poze: ti-ai ridicat rochia si ai fugit pe trecerea de pietoni fiind rosu? Ahh, si congratulations! 🙂
Gosh, nu pot sa cred ca te-ai fi mutat la Corbi – this would have been so much fun. Acuma, nah, vorbesc eu inainte de copil si inainte de a avea casa (din pacate tot in stadiul pe care l-ai vazut este), dar curtea ma intereseaza in 2015, am zis! Restul can wait, ca eu nu-s gata nici de santier, nici de vanzare – tare funny partea cu casa tiganului, sounds copios 😀
PS: eu am crescut in Magurele, la bloc – I admit it ca mi-a fost tare bine la momentul respectiv (aka pana in 16 ani), ca-i mini orasel, insa cand s-a pus problema sa vindem la Corbi si sa luam ceva in Magu mai aproape de maica-mea fizician(c)a, am ales sa pastram ce ne-a dat mostenire bunica. Cand ajung la Magu ma apuca depresia, snif, smiork.. although I have great memories, mi se pare mai la tara ca-n Dambovita.. of!