Luati un servetel, poate vreti sa va stergeti pe la gura!

Am asa o stare de sila… si nu, nu e de la gindaci. Nu e nici macar de la umilirea asta cu contributiile, pe care o ignor cu o nesimtire de care nu ma credeam capabila. Mi-e sila de oameni. De oamenii pe care incerc din rasputeri sa-i iubesc. Nu-nteleg si de-acum nici nu-mi mai pasa sa inteleg. Sint rai si-i las in plata domnului. Am obosit sa ma mai simt prost cind toti meltenii isi varsa pe mine spumele lor de ciine turbat. Nu mai am chef sa zimbesc cind una sau alta urla la mine pentru ca n-a avut parte de-o partida de sex ca lumea de pe vremea cind impozitele pe DA erau 10%. Azi am avut 89 de conversatii pe mobil. 89. Nu mai stiu cite dintre ele m-au scos din sarite. Multe. Prea multe. Pentru ca oamenii sint rai. Nu nepregatiti, nu naivi, nu ignoranti. Rai, ba!

M-am saturat sa fiu injurata de mama si de morti cind opresc sa parchez intr-un loc de parcare perfect legal, doar pentru ca sint femeie, si deci, fara discutie, stupida la volan. Conduc bine, n-am nici o indoiala. Cu toate astea, fiecare Curvo, Timpito, Baga-mi-as si Futu-tzi… si asa mai departe pe care mi le iau doar pentru ca sint femeie si parchez imi umplu inima de fiere.

Nu trebuie sa fac altceva decit sa pun un comentariu simplu referitor la starea vremii pe un blog care se vrea amuzant ca sa-mi iau invitatii la supt si inghitit si injuraturi pe care sper ca familia mea (careia i se adreseaza cicaturile astea) nici sa nu le banuiasca vreodata. Nici n-ar putea, tre sa fii mult prea trist pentru asta.

Am obosit sa fiu injurata de vecini ca imi permit ca dupa 12 ore de munca sa iau liftul pina la etajul doi, pentru ca platesc pentru lift si pentru ca era liber.

Nici nu mai vreau sa ma gindesc la scirboseniile pe care mi le iau cind pur si simplu merg pe strada. Nu port fuste scurte niciodata, decolteu si mai rar de-atit. Si cu toate astea, pentru ca sint femeie si n-am un sac in cap, trebuie s-aud zilnic nemernicii cumplite care ma fac sa ma simt prost ca n-am surzit inca.

As arunac in aer CMU-ul, care imi muta programarile si ma cheama cu 30 de minute mai devreme, ma anunta despre asta suficient de tirziu cit sa alerg de sa-mi iasa sufletul, ca apoi sa ma tina pe hol o ora, in cea mai aglomerata zi a mea. Iar in cabinetul lor oribil sa ma faca sa ma simt ca o retardata o madama doctorita care-mi reprosa ca am facut ce mi-a zis un mult stimat coleg d-al ei, tot doctor. Si care apoi m-a programat la analize la o ora la care nu se mai faceau analize, ca sa-mi strice si urmatoarea zi cea mai aglomerata a mea.

M-am saturat de oameni care uita cine sint ei pentru mine si cine sint eu pentru ei si se poarta ca niste nemernici pentru ca eu ii las. Pentru ca ii privesc drept in ochi si ii las sa fie cum sint. Si ei sint ei insisi. Rai, gaunosi, cu ochii mici si gura mare, plina de spume.

Sper din tot sufletul meu, tot, sa va inecati in spumele voastre, sa va otraviti singuri cu tot veninul vostru, sa va zvircoliti in cada voastra plina cu frustrari, sa va bateti pe spate unii pe altii ca ce bine, ati mai facut din vorbe o fraiera, sa va devorati unii pe altii pina va crapa inima si maselele, sa vi se usuce ce-aveti mai umed in voi si apoi sa muriti suficient de tirziu si de singuri cit sa aveti vreme sa va ginditi macar o clipa la tot binele pe care nu-l faceti. Nu stiu daca o sa vina vreodata vremea grasanei sa cinte, dar daca si cind o va face, ati face bine sa aveti la voi niste dopuri de urechi ale naibii de bune. Si daca nu, tot e bine, ca indiferent ce se intimpla in jurul vostru si al meu, eu ramin cu mine si voi cu voi, si asta ma face sa zimbesc linistita.