Prima dimineata dupa 12 ani in bucuresti in care deschid ochii dimineata si fara sa ridic capul din perna, vad cer si virfuri de copaci. Si dormitorul e doar la etajul 3. E clar: fericirea depinde de ce vezi pe geam dimineata.
Prima dimineata in mansarda
felicitari! Sa va bucurati de voi…in noua casa….sa o stapaniti sanatosi e prea materialist!
Cat mai multe dimineti in care el si ea uita de bucurestiul mizer,dar cu soare in suflet 🙂
va pup!
P.s. Astepam poze
Dimineti senine atunci, si dupa-amieze lenese sa aveti in mansarda voastra.
Dimineti senine atunci, si dupa-amieze lenese sa aveti in mansarda voastra.
Dimineti senine atunci, si dupa-amieze lenese sa aveti in mansarda voastra.
Bună dimineața 🙂
e f frumos la voi acasa!
sa va bucurati de ea si sa va ofere tihna si linistea pe care o cautati!
good, in sfarsit si o raza de soare, bucura-te de ea, o meriti! 🙂
Daca asta te face fericita, daca acolo e locul unde te simti tu bine, daca acolo e "acasa" …atunci cred ca e un bun inceput in cautarea implinirii 🙂
Aceste simple trairi fac diferenta in viata. 🙂
Mult noroc si fericire!
Stii cum se zice, Printzesa: schimbi locul, schimbi norocul!
Sa va fie bine in noul vostru cuib! 🙂
Ma bucur, Ioana! Sa o stapaniti sanatoasa!
Daaaaaaa!
(bine, mai conteaza si langa cine te trezesti dimineata, dar asta nu reprezenta o problema 🙂 )
Cristiana, multumim, vin si pozele acus!
Orestia, va asteptam pe la noi, sa verifice J. daca am montat bine masa! 😉
Gabi, la noi nu prea e vreme de leneveala, dar daca ar fi, locul asta e perfect pentru ea!
Ralux, neatza, la mai multe!
Celine, uf, da, ma bucur, storc cit pot!
Medicinista, locul are potential. Nu am apucat sa ma simt inca bine in el, ca-s prea obosita. Dar prevad sentimente marete aici!
Cornelia, asa sper si eu, de fapt nu sa-l schimb, ca nu pot zice ca-s vreo ghinionista, da' mi-ar placea sa-l multiplic!
Meratk, amin to that!
Stefanela, multumim mult!
Dress, corect, asta am rezolvat-o deja! Cea mai importanta conditie e si cea mai rezolvata dintre toate!
buna Ioana,
este incredibil ce stare mi-ai transmis…iti citesc blogul de cateva zile si nu ma desprind din fata laptopului,zicandu-mi "uite ca se intampla si minuni…uite ca se poate"…mi-ai dat o suta de sperante si peste:))
am descoperit surprinzator ca esti din piatra neamt…ca am impartit acelasi liceu la vreo doi ani diferenta…inca un motiv sa fiu mandra….uite dom'le ce oameni au plecat de acolo:))
te pup si continua sa scrii….
Mara, bine-ai venit. Sigur ca se poate. Jur ca se poate! 🙂
Multumesc!