Cind afara ploua si inauntru e dormitor de mansarda, ploaia se aude de deasupra. Nu din stinga sau din dreapta, ca in dormitor de apartament, ci de deasupra. Fulgerele se aprind si din stinga si din dreapta, pentru ca geamuri sint pe mai multe parti. Prima ploaie la mansarda m-a tinut treaza noaptea trecuta, si asta nu m-a deranjat prea tare. Pentru ca am geamuri mari, prin care, pe linga fulgere, intra soare.
Simbata cind caram si despachetam, la un moment dat ma striga Robosotz din sufragerie „Ionuco, vino repede!!!” Arunc vraful de haine cu care ma luptam si ma reped la locul faptei. Al meu statea bine infipt in parchet si-mi arata cu degetul ceva pe canapea. Ce e, doamne iarta-ma, intreb ingrijorata, o goanga, un soarece, o urma de bocanc, mi-au trecut prin minte toate relele cele mai rele cind vine vorba de o canapea de culoare crem. Ei bine, nimic din toate astea. Pe canapea se lafaia soarele! Asta imi arata omul meu. La capatul degetului lui statea pe canapea o raza de soare. Doi ani jumatate cit am stat in chirie la Muncii, n-am prins in casa nici o raza de soare. Ca sa intelegeti de ce ne comportam ca niste vietasi scapati de la mina de sare.
Am terminat de asezat lucrurile pe rafturi. Nu avem gaz si nici internet si cablu, dar asa de frumos miroase dimineata cind deschidem geamul dinspre parc, asa de lumina e la prinz si seara, asa linistit ropoteste ploaia pe acoperis ca nu ne deranjeaza prea tare sa ne spalam la ibric.
Pisica n-a iesit inca de sub canapeaua din camera copilului. Mai scoate nasul sa se-asigure ca sintem in zona, dar nu maninca, nu bea si se deplaseaza exclusiv in pozitie de camuflaj, cu burta lipita de parchet. La cel mai zgomot strain, cum ar fi un stranut cu ecou (datorat tavanului inalt), o zbugheste la loc sub canapea cu scrisnet de labutze.
Mai avem de atirnat tablourile si pozele si sintem gata. Va multumim pentru ajutor si suport, va asteptam pe la noi sa ascultam impreuna o ploaie. Si aici ii includ si pe domnii de la Distrigaz si RCS/RDS, pe care ii asteptam deja de citeva zile bune, dar ei sint probabil prinsi in alte vizite, unde sint retinuti la o portie de serbet cu apa rece, probabil.
Camera copilului? 😀
Ma bucur mult de tot ca e bine. Sau mai bine. Dar sigur sigur se indrepata inspre binele absolut 🙂
Santem alaturi de voi cu tot sufletul.O sa venim cu tot dragul,cu ceva gogo+castraveti ca la casa noua:D.
Doamne tare asi fi vrut sa fiu ceva,nus ce o raza de soare poate? sa va vad pe toti trei…Aproape la fel de mult ca la faza cu parchetarul de la Muncii!
Saracuta Ciocolata,dar isi revine ea si locurile de langa geam parca sant special pt ea.
Stii,eu tare asi vrea sa vin cand o ploua…Ma bucur tare pt voi,tare ,tare.
Deci nu numai ca a rasarit soarele pe strada voastra, da' s-a mai si cazat la voi… specialilor:)
Raluca, mda, asa ne-a fost prezentata camera a treia cind am vizionat casa, asa ii va ramine numele, chiar daca ea nu va fi si umpluta de un copil sau mai multi prea curind.. 🙂
Orestia, pai e toamna, o sa tot ploua. Deci, va tot asteptam.
Ambasadoare draga, deh, ce sa zic, il primim si pe el, soarele, vorba aia, loc avem, bunavointa la fel… Numa sa vrea sa stea asa, fara gaz, ca vine frigul! Speciala esti tu, cu rotunjimea ta si ciinele tau caraghios! 🙂
Sa va bucurati de ea! ma bucur pt voi:)
uf ce bine suna. Ce mi-ar fi placut o mansarda cu ferestre rotunde si barne din lemn de care sa agat un patut e copil, asa cum am vazut intr-o casa taraneasca.
si noi ne pregatim sufleteste pentru a cincea si sper ca ultima mutare pe anul asta si cel viitor. trebuie sa vedem cum strecuram clandestin si mai ales cum pastram pisugea.
sa aveti o viata linistita acolo.
Bravo! Ce parc?
Oana, multumim!
Ioana, da' ce, nu aveti voie cu animalutz? Va recomand din tot sufletul sa angajati niste oameni pentru carat si transport, merita!
@Anonim, parcul facultatii de medicina.
Zi frumoasa sa ne fie!
daca ai sti cat ma bucur pentru tine, cu lacrimi in ochi chiar. nu ma cunosti personal, nu te cunosc personal dar te inteleg atat de bine incat pur si simplu ma bucur sincer de bucuria voastra. sa aveti multe clipe fericite in aceasta casa fiindca vad ca multe raze de soare si aer curat aveti deja 🙂
Simona, multumim pentru bucurie! Sa fie cum spui!
felicitari! e frumoasa viata cand te trezesti cu zambetul pe buze pt ca iti bate o creanga de copacin geam, asa e! te citesc de ceva vreme, te-am si criticat- constructiv am sperat- ai reusit insa sa te superi, si voiam sa iti spun ca devii tot mai buna in munca asta de scriitura. zitellucia
Ma bucur ca in sfarsit va simtiti bine cand sunteti acasa. Si chiar suna minunat! Geamuri mari, camere insorite… exact ce-mi place si mie! Sa speram ca Cioco isi revine curand ;))
Vedere spre parc? You lucky ones! Era si cazul sa fiti lucky 😀
Din nou spun, sa va bucurati de cuibul vostru! >:D<
Lucia, multumesc si pentru una si pentru alta, nu stiu despre ce suparare spui, da' ma bucur ca esti p-aici!
Merat, de lipsa de noroc nu m-am plins niciodata! Ciocolata e aproape revenita. 😀
Ei vezi? Se rezolvă totul încet, încet. 🙂 Mă bucur pt. voi! Şi eu sunt în plină mutare, numai că la mine e mai greu, las capitala în urmă… Toate cele bune!