Ceai antistres

Acum vreo trei saptamini, m-a oprit o doamna necunoscuta pe strada sa-mi spuna doua lucruri: ca am un sotz bun si ca am nevoie de ceai antistres. M-a speriat groaznic, pentru ca fara sa ma cunoasca m-a nimerit in plin cu doua adevaruri. Apoi mi-a povestit cum a supravietuit ea unei operatii pe cord si-acum nu se simte prea bine, a trebuit sa reduca fumatul de la doua pachete pe zi la unul singur. Si tragea din tigare si horcaia si ma batea pe umar si-mi spunea sa beau ceai antistres, ca altfel o sa-mi pierd sirul. Exact asa a zis: „o sa-ti pierzi sirul, micutzo”.

Am uitat de ea, pina aseara. Cind dupa trei zile de deplasare in ninsoare si frig la Brasov am ajuns inapoi la mine-n mansarda, unde-am incins cratitile si cuptorul sa pun pe masa familiei bucate calde. Aseara mi-am luat ceaiul antistres recomandat de doamna cu voce de monstru si clarviziune nostradamica.

Azi dimineata, fara sa stiu ce zi ma asteapta, am inghitit fara sa respir ditamai cana de licoare antistres. Apoi au inceput sa curga peste mine decizii si noi modalitati de lucru si cele 140 de mesaje necitite din cauza de deplasare la brasov si inca niste vaicareli si rugaminti de sub care cu greu scot nasul acum citeva minute. Partea misto e ca ceaiul asta e bun, bai nene. Aici in jur se racneste puternic, se baga si se scot chestii, zboara promisiuni suieratoare, eu mestec o para si-mi vad senina de textele si materialele mele TV, plutesc pina la toaleta din zece in zece minute (deh mult ceai rezulta in multe drumuri spre camera faiantata), ma gindesc cu drag la casa mea din virf de parc, la grisul meu cu gem de caise, la voi, la altii, hai bai ca se poate.

Ah, da, si azi sint IntreFete. Vedeti aici ce si cum. 🙂 Recunosc ca mi-e destul de bine pe pagina cu toate divele diafane ale planetei. Sint onorata si incintata, ma inclin, fetelor!