Mă simt rău.
În seara asta am stat cîteva minute lîngă nişte oameni de care mi-a fost frică. Eu eram încuiată în maşină, ei habar n-aveau că eu sînt acolo la un metru de ei. De fapt, cred că majoritatea nici nu ştiau prea bine unde se află.
Piaţa Reşiţa. Unul dintre puţinele locuri din Bucureşti despre care pînă aseară nu ştiam nici măcar prin ce cartier se ascunde. Iar acum îmi doresc nici să nu fi aflat.
Un capăt de autobuz. Cîteva chioşcuri din tablă, închise. O florărie în jurul căreia băltesc lichide diverse. O şaormerie deschisă. Un magazinaş cu bătutură şi ţigări, deschis şi el. Pe bordură stau în fund trei tipi. Nu interacţionează. Nu se mişcă, poate dorm, poate sînt morţi deja. Pe colţul tejghelei şaormeriei, o femeie slabă mănîncă dintr-o pungă cu resturi. E atît de slabă că îi ies ochii din cap la propriu. Mestecă încet, n-are dinţi. Plimbă firimiturile dintr-un obraz în altul. Se uită mereu în jur şi vorbeşte de una singură. Cînd la tejghea se aşează un taximetrist să comande ceva, îşi strînge punga la piept şi se mută un metru mai în spate. Atîrnă hainele pe ea, e pământie. Doi tipi sprijină un stâlp şi beau din pahare de plastic transparente un lichid roziu, probabil vin ieftin. Din autobuzul care garează coboară oameni care arată toţi într-un fel ciudat. Nu-mi dau seama imediat ce e, dar observ că seamănă unii cu alţii. Cîteva secunde mai tîrziu, o femeie care molfăie un corn aruncă pe jos o bucată de coajă. În secunda următoare, de pe trotuar ţîşneşte un puşti care înşfacă rapid coaja deja înmuiată în balta florăriei şi-o înghite, apoi rîde isteric.
Mi s-a făcut frică. Pentru o secundă, o nenorocită de secundă, mi-am strîns la piept haina, am încetat să respir şi m-am afunat în scaun. Pentru o secundă am simţit omul ăla flămînd ca pe-un animal care-ar putea foarte bine să muşte din mine. M-am uitat la ledul care mă asigură că maşina e încuiată. Şi-apoi mi s-a făcut ruşine. Imediat după ce am înţeles ce cred eu că-i face pe oamenii care coboară la capătul lui 381 să arate la fel. Le e foame şi le e silă de asta. Iar puţinii care nu simt foamea sînt prea beţi să le mai pese.
Iar eu stau în maşina mea nemţească de 20.000 de euro şi mă gîndesc la ce restaurant să mă mai duc în weekend şi cu ce-o să mă costumez la petrecerea de vineri seară, iar oamenii ăştia mănîncă de pe jos, beau spirt tras prin pîine ca să uite, şi vine iarna.
N-am cuvinte…si mi-e rusine,si ma simt vinovata, dar vreau sa inchid ochii, vreau sa visez frumos, sufletul meu nu mai poate duce slutenia tristetii.
Piata Resita este intr-adevar un loc unde nici mie nu-mi vine sa ma plimb prea des. Si mie mi-ar fi frica (cunosc zona).
Ai dreptate pe de-o parte, pe de alta… oamenii fac niste alegeri la un moment dat si asta le influenteaza destinul. Da, le e foame, dar multi dintre ei ajung acolo dintr-un motiv. Eu cand vad alcoolici (si-s tot mai multi) care-si beau mintile și ultimii bani, ma ia cu friguri si furii.
Tu poate meriti masina aia…
Cred ca nu ai crescut in Bucuresti daca esti socata de asa ceva…am dreptate?
E trist, intr-adevar.
Sa simti parere de rau pt soarta lor, sa le doresti ceva mai bun, o raza de speranta, sa ajuti daca simti nevoia unde se poate si cand, sa simti compasiune pt ei, e ok.
Dar vina? Rusine?
Nu tu esti de vina pt soarta lor si nici ei nu au mai putin daca tu ai mai mult…
Fruntea sus. Gandeste-te cu bucurie la tot ceea ce ai si ce iti doresti si la tot ceea ce iti permiti.
Stiu ce zici…
Eu stau langa P-ta Resita.. aproximativ… mai merg uneori si iau 381 de acolo. Nu stiu daca e chiar asa de rau pe cat ai descris, intr-adevar, se intampla niste chestii mai dubioase seara/noaptea, dar crede-ma ca am mers seara pe acolo singura si NICIODATA nu s-a luat nimeni de mine, desi ar fi putut de 1000 ori… si mai cred ca nu este singura zona din Bucuresti cu astfel de persoane… cand lucram undeva in P-ta Romana (centru, nu?), ziua in amiaza mare se gasea cate un aurolac sa ma intrebe de sanatate sau mai stiu eu ce…cand ii vedeam, deja treceam pe partea cealalta pt a evita conversatiile …asa ca… prefer P-ta Resita, sincer!
Ramona, de cele mai multe ori functioneaza, uneori insa uite cum te loveste viata lor trista…
Evergreen, e adevarat ca oamenii gresesc, dar cred ca nici un om nu merita sa moara de foame sau de frig.
@Anonim, n-am crescut in Bucuresti, e adevarat… Dar sint aici de 12 ani, as fi zis ca le-am vazut deja pe toate.
Zuzu, ai dreptate. Numai ca atunci cind banuiesti un om de instincte criminale il si judeci, si de asta mi-e rusine. Ca mi-a fost frica mai mult decit mi-a fost mila.
Cristina, nu stiu cit e de rau in general, eu am povestit exact ce-am vazut aseara, si ma indoiesc c-a fost o exceptie. Sigur ca in timp te obisnuiesti cu orice si chiar ajungi sa te simti in siguranta in cam orice circumstante, dar asta nu inseamna ca Piata Resita e un loc in care-ar trebui sa migram cu totii, ca are aurolaci mai cu bun simt decit cei ultracentrali.
Inca mi se ridica parul pe sira spinarii. Brrr….
Evergreen da-mi voie sa te contrazic.Prejudecatile si stereotipia ne-au cam incetosat mintile.Acum nu trebuie de fiecare data sa folosim aceasi sintagma.Intradevar unii daca ajung acolo jos sunt suta la suta vinovati de situatia lor, dar nu generaliza.Oamenii traiesc pe strada si fiindca strada este ultima lor casa, alta nu mai au, cel putin nu in lumea asta.Daca nu au ce manca, este vina noastra, intr-o societate care se respecta si care lupta pentru apararea individului si protejarea lui, sa lasam oameni sa moara pe strada de foame este o palma data umanitatii.De vina suntem noi ca nu facem nimic, oare ce am putea face? de vina este statul ca nu face nimic, asta chiar poate face ceva, de vina este toata dezorganizarea asta care exista in ziua de azi, avem rau de tot nevoie de cineva sa ne conduca.Si cel mai trist, ganditi-va ca iarna inca nu a venit, si oameni nu vor muri iarna asta numai pe strada , vor muri si in casa care va deveni sicriul lor.De ce?o stim toti…hai sa taiem, hai sa taiem…..la primavara o sa ingropam si o sa to ingropam
E firesc sa simti si mila, si vina, si sila, si frica! Mila, evident de ce – asa cum spune si Ionouka, indiferent de ce ar fi facut, un om nu merita sa manance de pe jos. Dar UN COPIL, un pusti…??! Oamenii aia au facut alegeri gresit, da, dar sunt unii care traiesc mai bine (au 3 mese pe zi si un acoperis peste ochi) si au facut crime, sau violuri. Unde e derapajul aici?
Vina, da, pentru ca te simti vinovat ca-ti iei mobila de zeci de milioane cand ai putea, poate, sa ajuti cu banii aia un copil sa faca alegeri mai bune, sa nu ajunga sa manance de pe jos in Pta Resita!
Toate astea le simti, si revolta ca nu poti face nimic, ca totul e ingropat acolo, ca stai intr-un bol de sticla confortabil, oricat de greu ti-ar fi la un moment dat.
Eu vad tot mai acut situatiile astea, ma sugruma, ma revolta sa vad ca sunt atatia si ma gandesc ca poate si bunica mea putea sa inghete intr-un gang daca plecam in Italia si uitam de ea :-((.
Imi place in mod deosebit acest eseu. Felicitari!
Bineinteles ca nu este un loc unde sa migram cu totii… incercam doar sa spun ca nu e dracul chiar asa de negru… adica sunt multe alte locuri din Bucuresti mai rele decat P-ta Resita… imi pare rau daca a deranjat comment-ul meu, dar e zona mea si mi se pare normal sa militez pentru ea 😀 Cred ca m-am atacat cand am citit de faza cu cei care coborau din autobuz… eh, nevermind…
Alin, ai perfecta dreptate, statul trebuie sa faca, dar si noi sintem responsabili, fiecare, nu pentru ca nu le dam, ci pentru ca nu cerem sa li se dea la modul institutionalizat.
Nuschu, asa e, de fiecare data cind ma lovesc de scene d-astea, ma gindesc la ai mei de-acasa, la cum sint batrini, dar macar nu le e frig si foame..
Flavia, bine-ai venit!
Cristina, te rog sa n-o iei personal, nu cred ca toata lumea care sta acolo e moarta de foame, am relatat ce-am vazut si crede-ma, cei 10 oameni care-au coborit din autobuzul ala erau toti negri de oboseala si scobiti la fatza… ca in filmele cu zombi, uf…
Draga Ionouka locuim intr-o tara in care statul practica regula pumnului in gura, uita-te ca traim o realitate in care nu ne putem apara drepturile noastre, dar pe ale altora .Toate astea se intampla pentru ca nu exista un punct de plecare, nu exista un fundament pe care sa se cladeasca o noua directie .Toti vin sau venim cu solutii dar ne este aproape imposibil sa le punem in practica pentru ca de la idee pana la punerea ei in practica statul, tocmai protectorul nostru, ne pune bete in roate.Daca asta e o organizare fireasca sau o democratie autentica atunci eu sunt Alba ca zapada si nu ma mai joc:)
din pacate pentru ei,pentru noi vor fi si mai multi!
vine o iarna nu se stie cat de grea din punct de vedere meteo dar cu grija zilei de maine imprimata pe fete,cu disponibilizari anuntate,taieri de salarii,somaj…o iarna plina de frustrari si nevoi.
sa fim sanatosi!
Ioana, nu ma supar eu asa usor :)) doar iti spuneam punctul meu de vedere… oricum iubesc felul tau de a relata viata asa cum e ea, cu bune si cu rele… in fiecare dimineata, cand deschid pagina de net, intru repede-repede aici sa te citesc ca sa-mi incep ziua bine 😀
Ok, e Piata Resita; data viitoare incearca si Colentina, zona Complex Europa. Sau Ferentarii, desi chiar nu e de joaca in zonele astea. Ruleta ruseasca – poti nimeri peste o situatie pe care nu o poti controla numai mental; oamenii mai iau si alte substante in afara de alcool, ceea ce ii face imprevizibili si imposibil de anticipat in reactii. Nu cred ca ai vrea sa le fi vazut pe toate, nimeni n-ar trebui sa vrea asta, pentru ca-i bine sa ai grija ce-ti doresti, ca sa nu se implineasca 🙂
Oana sunt.
Reactia ta este absolut justificata, nu are rost sa te simti vinovata. Eu zic mereu ca cel mai frica imi este de oameni. Mi s-a intamplat de multe ori sa fiu agresata fara ca cei din jur sa intervina. Saptamana trecuta am comis imprudenta de ma duce vineri seara intr-un hypermarket si am fost pur si simplu lovita de 2 persoane cand am indraznit sa ma opresc si sa ma aplec sa-mi aranjez cumparaturile in cos, si nu stateam in drum. Mi-am dat seama inca o data ca traim intr-o jungla, am inteles cum de este posibil sa mori calcat in picioare.
Ar trebui sa-ti iei un spray paralizant, sa fie acolo in caz de nevoie. Chiar daca nu mai circuli prin zone dubioase si prin alte parti te poti trezi atacata, iar sansele ca cineva sa intervina sunt mici.
Cat despre implicarea statului in ajutarea persoanelor nevoiase eu una nu sunt de acord. Stiu destule firme de productie care nu gasesc sa angajeze oameni necalificati, respectivii prefera sa-si duca traiul amarat din venitul minim de la stat, nici nu se prezinta cand ofera job-uri Agentia pt. ocuparea fortei de munca.De copii imi este tare mila, statul ar trebui sa intervina si sa ii ia din familiile in care sunt prost ingrijiti, nu sa le dea ajutoare. Am auzit destule povesti de groaza cu copii facuti si tinuti nemancati de dragul alocatiei si a ajutorului social.
Sunt si asoaciatii care sustin educatia copiilor din familii defavorizate. Noi, ca firma donam bani catre SOS Satele Copiilor, mi s-au parut f. seriosi.
Alin,
Nu am generalizat deloc, ba chiar am zis "multi dintre ei". Este adevarul pe care-l vad eu, mai ales in zona in care locuiesc.
Putem face ceva, hai sa facem! Eu ma bag! Hai sa strangem paturi si niste haine si sa facem donatii 🙂 Si scrisori si petitii la stat pentru cei care mor de frig pe strada…
Iarna se apropie.
Statul nu e obligat, pana la urma, sa ne țină pe toți in spate. Îți da traista, dar ți-o mai umpli si tu. E clar ca unii chiar trebuie ajutati si de stat, dar si de comunitate, dar ce te faci cu alții care prefera sa stea acasă, incasand ajutoare de la stat, motivând ca dacă ar merge la lucru ar mai lua 150 de lei in plus si "nu se merita". Sa nu mai vorbim de cersetorii care ajung sa castige sute de lei pe zi. Sa fim obiectivi, pe cât se poate.
Mda, ce simplu ar fi totul, daca nu ar fi atat de complicat! E usor sa ne spunem "asta e, ar putea sa munceasca, daca nu vor, nu e vina mea", in timp ce ne indreptam spre casa confortabila si incalzita…
Lucrurile nu sunt atat de simple, nimic nu e alb sau negru. Bineinteles ca exista si cazuri ca cele despre care s-a pomenit, dar, orice s-ar intampla, nimeni nu merita sa moara de foame sau de frig. Unii au facut alegeri gresite, altii au avut ghinion, altii au fost inselati, altii s-au nascut acolo… Mare dreptate are Alin, traim intr-o lume stranie, in care batranii mor de frig in case, si copiii mor de foame pe strada :(. E vina statului, e vina societatii, e vina noastra, a tuturor, a comunitatii, pentru ca ne-am alienat si ne-am dezumanizat, si pentru ca incercam sa acoperim diverse goluri consumand cat mai mult. Pentru ca preferam sa mai cumparam ceva, orice, de la mobila la gadgeturi, masini, haine etc., decat sa ne gandim la cei care astazi sunt, iar maine s-ar putea sa nu mai fie, ca vine iarna… la cei pentru care un acoperis deasupra capului, o masa calda si putina demnitate inseamna un lux de neconceput :(.
E firesc sa simtim mila, durere, tristete, revolta si vinovatie cand vedem acesti oameni. Si eu ma simt vinovata, pentru ca nu fac mai nimic sa schimb ceva (mici gesturi pe ici-pe colo nu prea conteaza). Si arunc bani aiurea, bani care poate altora le-ar salva viata. Noi discutam despre filme, carti, restaurante, suntem "stresati" cu diverse probleme la serviciu etc., iar in jurul nostru (si peste tot in lume) oamenii mor de foame/frig/boli/violenta.
Eu as vrea sa fac ceva, vin Sarbatorile si in fiecare an perioada asta ma intristeaza, ma gandesc ca noi mancam, ne intalnim cu prietenii/ familia, primim si oferim cadouri, iar altii vor muri de frig (si se tot aude ca va fi o iarna foarte grea). Copiii care mananca de pe jos si care sunt imbracati in trening subtire, cu adidasi rupti si fara ciorapi :(, cei care vin si cauta in tomberoane, batranii care sunt singuri si care renunta la incalzire si tot nu le ajung banii si de mancare si de medicamente…
iata un semn bun. aparitia remuscarilor. have a nice evening. 🙂
Daca vrei sa vezi ceva chiar mai creepy decat ceea ai trait tu, iti recomand un traseu putin mai lung: mergi de la Piata Resita la Gara de Nord, urca-te in trenul IR 1695 (fostul rapid 695 Valahia), du-te la ultimul vagon, culca-te si diminata ajungi la gara Resita Nord. Acolo sa vezi ce este….(in special in sala de asteptare)
Nu voi intelege de ce zonele din tara ce poarta numele de Resita sunt asa de rau – famate… 🙂