Stiti zilele alea îmbîcsite in care inspiri zgomotos, stringi din dinti si te rastesti in gind la Univers: „Frate, da’ ce-ai cu mine, mai slăbeşte-mă, lasă-mă şi pe mine să am două zile bune la rînd, muta-ţi cîcaturile la alţii cărora le merge mai bine etc etc?” Sigur le stiti, ca vi se intimpla si voua mult mai des decit v-a pregatit viata in scoala ei.
Azi e la mine. Am rezistat eroic la redactie pin-a plecat revista la tipar. Am facut frumos la telefon, pe email, in bucatarie la socializare. Acum gata. M-am inchis aici sus si pot sa-mi iau silaba preferata de mina si sa fac obscenitati cu ea sub plapuma. Incepem: NU vreau sa vad om in fata ochiului. NU vreau sa aud voce. NU vreau sa vorbesc. NU vreau sa fiu consolata. NU vreau mila. NU vreau solutii, sfaturi, opinii. NU vreau portia de „am-eu-o-prietena-care-a-trecut-prin-ceva-similar-uite-cum-a-rezolvat-ea”. Acum pentru mine nu exista solutii, rezolvari, cazuri similare fericite. Exist eu cu problema mea care-mi naruieste tot totul. Si nu, nu vreau s-o detaliez aici, pentru ca mi-e rusine si ciuda si prea rau s-o aştern aici in vitrina, cu picioarele desfacute si reflectoarele atintite spre miezul ei roz. Oricit de exhibitionista as fi, de data asta imi tin poalele paltonului lipite una de alta. NU, nu e vreo boala rusinoasa. NU, nu m-a parasit barbatul pentru una mai slaba. NU, nu e un concurs de ghicit.
Dar pentru ca NU pot vorbi despre asta, NU pot asculta sau vedea despre asta, SCRIU aici fara sa ma uit la ce-am scris si sper cumva ca asta sa fie primul pas spre o EU vindecata.
Sînt-atît-de-furioasă-că-mi-vine-să-beau-să-fumez-să-plîng-să-iau-calmante-şi-să-leşin-de-suprasurescitare-nervoasă-în-acelaşi-timp. Dar o sa le iau pe rind, ca nu ma tine fizicul la toate-odata. Şi da, simt că nu mai suport. Şi doar pentru că n-am mai vorbit despre asta nu inseamna ca e ceva nou. E ceva ce exista in ciuda posturilor moi si calde, a vederilor, a piinilor coapte, a restaurantelor si filmelor si clovnilor despre care va povestesc vioaie in fiecare zi. E ceva ce-am tinut aici intre masele pina acum, cind am simtit ca o sa ma otravesc daca nu dau drumul la ceva, macar la un pic. Asta e. Luati-o va rog cum v-o dau, nu scobiţi după mai mult, o să mă doară. Gata.
Nu scobesc, nu te consolez, nu fac nimic din ce nu vrei. Doar sunt aici, iti trimit un gand bun, cald si cu aroma de vanilie si te imbratisez.
Multumesc, I.
Imi pare rau sa stiu ca suferi asa. Ce sa zic… hopes for better times de la mine desi NU le vrei. Hope that makes you smile a little 🙂 Atat… Ma gandesc la tine! Hug!
ps – even angry, you write one hell of a text!
Te imbratisez, draga mea, atat cum pot, in gand. Ei, daca eram acolo beam, fumam si plangeam cu tine fara sa vorbim de ce. Si dupa ce-am fi lesinat impreuna, ne-am fi ridicat cumva, ca asa e. Te tin strans.
Ce sa fac si un' sa pup?
Ma sperii cand trantesti cate un post din asta. Pentru ca dupa ce ma gandesc la tine si la cum ti-o fi bine iar, curand, c-asa trebuie, ridic ochii spre mine si-mi dau seama ca am si eu nespusele mele… Nu te ajuta cu nimic, da' am vrut eu sa-ti spun ca te-nteleg, te simt.
sunt convinsa ca exista o solutie ai ca o vei gasi! Te imbratisez si te astept cu vesti bune!
Ia să vedem ce poate o zână să facă pentru a te scoate din tristeți… Adresa de la povestea cu plicurile mai e valabilă?
Cred ca stiu ce e…TREBUIE sa se poata!!
Este un razboi ad-hoc? sa stim!
Mda… as putea incerca sa-ti scriu fara cuvinte. Asa am eu impresia, ca unoeri o pagina goala spune uneori tot ceea ce simti, fara suntete, fara cuvinte caligrafiate frumos. Poate ma insel. Dar mi-as dori ca macar gandul sa iti ajute >:D<
Iti trimit o imbratisare calda si un gand bun. Atat.
Funny thing..same mood here.
Va multumesc c-ati inteles si ca o luati asa cum e. Si ca sinteti p-aici. O sa fie mai bine, inca nu mi-e clar cind si cum.
Energia pozitiva a gandurilor noastre sigur o sa conteze la ceva. Ai dreptate, cu totii avem si zile de-astea, totul e ce invatam din ele dupa ce trec.
un hug zebros, in dungi :*
Multumesc, Mom, Zebrule, ma simt mingiiata pe cap si-mi face bine.
Știi, dacă te pot ajuta cu ceva, bagă mare. În rest! Huuuuguri multe
Inca un gand bun. Sper sa se adune multe-multe si sa alunge problemele.
Sunt alaturi de tine, atat cat imi permite simtirea sa leg fire catre o necunoscuta. Eu n-am job, sunt hartuita zilnic de cei de la banca pentru ca nu am reusit sa platesc ratele in ultimele luni, ma tratez de depresie si traim doua persoane din 1000 lei. 🙂 Deci se poate si mai rau…sau poate nu e mai rau. Eu ma conzolez cu doua ganduri: sunt oameni mai necajiti decat mine si pot indura si intr-o zi o sa vina soarele si pe strada mea. 🙂
Iti trimit in dar o melodie frumoasa:
http://www.youtube.com/watch?v=v9i-61Fptxc
Curaj!
Whatever you do, please don't smoke. 🙁
Ai inca un hug >:D< si sper sa te ajute aceste hug-uri adunate de la noi,cei de dupa monitoare. :*
Imi pare rau ca esti atat de deprimata, sigur vei gasi o solutie si vei trece peste aceasta problema. Asta e, nu intotdeauna le aratam celorlalti fata noastra fericita, si poate acesta este primul pas spre vindecare.
Te imbratisez si iti trimit un gand bun.
Iti trimit un gand bun si o imbratisare calda si azi. Si ma rog sa-ti fie bine.
in momente din astea pe mine ma ajuta sa ascult andreea balan:)Sau parazitii. nici o bere nu strica. hai ca o sa fie bine.
Nu stiu care e cauza ta, dar exact asa ma simt si eu. Sfarsita… Deznadajduita… Obosita…