Ce-am mai mîncat bun şi ce n-am mai băut în ultima vreme

Pentru că în 99% dintre momentele zilei nici nu mă pot gîndi la mîncare (şi asta se întîmplă inclusiv cînd mănînc, motiv pentr care în timp ce sendvişul porneşte spre măselele mele, eu îmi imaginez cîmpii cu iarbă proaspătă nemirositoare şi plaje cu nisip alb nemirositor), nu prea mi-a venit să vă povestesc despre delicatesuri. Dar se-adună recenzii nepublicate şi nah, nici în facultate n-am avut restanţe, e păcat să-ncep acum. Aşa că azi povestim despre Omnivores Dilemma, Pizzeria Capriciosa, Pubul Derby şi tot Pubul The Gin Factory.

Pe vremea studenţiei, cînd primeam pachet de la mama de la Piatra Neamţ, dintrodată se umplea camera mea cu tot felul de vecini de palier, cunoscuţi şi necunoscuţi, nepoţi de portar şi amicii lor şi tot aşa. Rareori scăpa vreo chiftea nemîncată din prima seară. Şi era ok, pentru că în seara următoare venea pachetul de la Cugir sau de la Călăraşi, iar dacă nu venea nici un pachet, încingeam reşoul şi făceam la comun un ceaun de cartofi prăjiţi peste care spărgeam două ouă, rădeam nişte telemea sărată ocnă, storceam un borcan de iaurt şi întindeam rapid masă de 8 persoane.

De spiritul ăsta de mâncare bună pentru că e devorată cu multe furculiţe deodată mi-am adus aminte sîmbăta trecută la Omnivore’s Dilemma. Pentru că locul arată ca o bucătărie a unui prieten, cu maximum 5-6 feluri de mîncare (în fiecare zi altele) din care rişti să nu mai găseşti dacă întîrzii. Aruncaţi un ochi pe site-ul lor, să vedeţi care-i meniul zilei înainte să vă avîntaţi spre Calea Victoriei. Atenţie, nu-s deloc locuri de parcare în timpul săptămînii. Locul e perete în perete cu CioccoGelateria Venchi, musai cunoaşteţi locul! 🙂

Mi-a plăcut quicheul cu mozarella şi roşii, sigur mi-ar fi plăcut şi cel cu somon sau cel cu ricotta şi spanac, numai că ricotta nu pot mânca acum, iar somon fume n-am voie.

Mi-a plăcut şi puiul cu 10 arome şi orez cu legume (17 lei). N-am reuşit să identific chiaaar 10 gusturi, dar carnea a fost fragedă şi gustoasă, iar orezul simplu, cum de altfel şi trebuie în compania unui pui cu atâtea arome.

Am stat la soare în bucătăria îngustă, am mâncat pe îndetele, i-am privit pe oamenii locului cum dansează printre mese când au impresia că nu-i vede nimeni şi-am decis că ne place.

Nu mi-a plăcut că nu mi-au dat bon, dar nici pe hol în cămin nu primeşti bon, nu? I-am iertat rapid.

Omnivore’s Dilemma, Calea Victoriei 214, Telefon: 021 212 56 66

La pubul Derby de la Eroilor am mers de multe ori la bere şi la deserturi, că deh, sînt la cîteva case de mansarda noastră, plus că au un tort de îngheţată cu trufă şi halviţă pe care nu-l găseşti nicăieri în altă parte în Bucureşti, nu-l am în poze că l-am mîncat numai la ceas de seară, dar of cît e de bun, doamne. Acum nişte zile ne-am dus să le investigăm şi bucătăria, cu stomacul gol puşcă şi papilele lustruite. Ne-a luat mai bine de o jumătate de oră să ne decidem, pentru că pubul nostru are ditamai meniul. Paste făcute în casă, carpaccio de ton, terină de spanac, ciorbe şi supe nenumărate, fructe de mare, vită, berbecuţ, grătare şi sosuri care mai de care mai îmbietor botezate. Plus deserturi de toate soiurile. Păcat că eu nu pot mînca nici carne, nici lactate, nici peşte, nici dulce.

Aşa că am ales supa de roşii, care nu e cremă, ca peste tot, ci e limpede, cu bucăţi întregi de roşii, ravioli cu spanac şi parmezan topit, uşor acrişoară şi nemaipomenit de aromată (8 lei). Clar cea mai bună supă de roşii pe care-am încercat-o pînă acum. I-aş zice chiar ciorbă, aşa mult mi-a plăcut!

Am continuat cu un piept de pui cu măsline, ciuperci şi sos de roşii (23,5 lei) surprinzător: sosul foarte aromat, deh, măslinele, ciupercile proaspete şi stropul de vin şi-au făcut bine treaba, ierburile aromate aruncate ici colo printre ciuperci, orezul bine făcut, cu legume adevărate, foarte bun. Genul de preparat pe care nu-l găseşti peste tot şi care-ţi rămâne pe cerul gurii muuultă vreme.

Derby Pub, Bd. Eroi Sanitari 49A, Tel.: 021 410 85 45

Acum vreo 2 weekenduri, cînd era vară afară, am mers la Capriciosa, pentru că descoperisem eu că pizza e singura chestie de la care nu mi se face rău. Am mai mîncat la ei, bun şi rapid de fiecare dată. Bruschetele cu roşii, usturoi mare şi busuioc proaspăt mi-au înmuiat genunchii, of, am eu ceva cu usturoiul, clar. Is my quilty pleasure.

Apoi am luat ditamai pizza casei, Capriciosa adecă, pentru că avea ingrediente din care am voie (fără chestii crude, fără brînzeturi puturoase, în schimb cu multă anghinare, pe care o iubesc public). Blat subţire, bine copt, mozarella din cea mai neelastică. O măslină, de decor. Bună.

Iar vineri mi-am făcut curaj şi-am acceptat prima invitaţie la eveniment social din ultimele nici nu mai ştiu cîte luni: petrecere de bloggeri organizată de JB şi Manly în Gin Factory (Centrul Vechi). Sigur c-a fost frustrant, că toată lumea se pilea la viteză mare cu wiskey şi cola, iar eu sorbeam din apă plată, dar măcar am avut ocazia să-mi scot în lume rochia albă, geaca de piele şi pantofii albi de primăvară, am schimbat cîteva vorbe plăcute cu oameni vechi şi noi, am gustat din şniţelul crocant al casei (care-a fost foarte bun, cu cartofi mediteraneeni dulci, 24 de lei porţia cu totul), mi-a priit pînă pe la 11,30, cînd cuptorul regal s-a cerut acasă. Mulţumesc, Toma, pentru invitaţie.

Vă poftesc să învestigaţi Gin Factory, se asculta muzică irlandeză prestată live de un band irlandez, îi vedeţi în poză mai jos, se bea bere bună, se socializează puternic. E pe Lipscani la nr. 39.

Pozele din The Gin Factory sînt executate de Constantin Barbu.

Asta am avut de raportat pentru azi. Nu continuu povestea despre joburile mele azi, promit s-o fac în zilele următoare. Nu de alta, dar tre să mă grăbesc să pun la cuptor nişte d-ale gurii pentru familie, mai am de scris patru texte pentru revistă, de întins rufe la uscat, de visat că următoarele 7 luni vor trece într-o clipită (mda, ştiu, not gonna happen), de ales nume pentru Jucăria noastra ghiduşă, de periat pisică, ofof ce duminică înghesuită.

Voi prin ce locuri interesante aţi mai mîncat lucruri în ultimul an? Nu mai ştiu ce să investighez, mi se pare c-am fost peste tot, am împlinit de curînd 100 de restaurante recenzate.