Vă rog ceva. Să jucaţi un joc pentru mine. Scurt, vă ia cîteva minute. Să presupunem că într-o zi ca în oricare altă zi, Dumnezeu vă invită la o cafea. Vă bucuraţi de onoare, scrieţi pe Facebook despre Marea Întîlnire, vă îmbrăcaţi frumos şi vă duceţi, cu palmele transpirate. Nu e o farsă. Dumnezeu e acolo, la masă, cu un capuccino în dreptul bărbii albe.
Vă strîngeţi mîna, vă complimentaţi pentru cum arătaţi, Îi mulţumeşti pentru onoare, apoi El îţi spune scurt că te-a chemat pentru că vrea să te anunţe ceva. Şi anume că dacă vrei să te iubească în continuare, trebuie să te schimbi. Radical. Unul dintre cele trei lucruri fundamentale în tine trebuie să se schimbe. Nu e important care. Poate să fie felul în care ştii să iubeşti. Sau modul în care înţelegi să trăieşti. Sau felul în care te raportezi la moarte. Nu ştiu, ceva esenţial pentru tine. Unul dintre cele trei lucruri pe care le-ai pune pe hîrtie dacă ai fi pus să te descrii în trei fraze scurte, dar foarte adevărate.
Ce faci?
1. Îţi spui că Dumnezeu a luat-o pe arătură. El e bun şi te iubeşte necondiţionat. Cum să-ţi ceară să te schimbi? Nu El te-a făcut aşa? Nu te iubeşte el exact aşa cum eşti? Că doar nu te-ai schimbat pe parcurs. Eşti cine eşti dintotdeauna. Îi explici, cu scuzele de rigoare, că rugămintea Lui e ciudată şi Îi laşi timp să revină la sentimente mai bune.
2. Promiţi să te schimbi. Doar e Dumnezeu, ce doamne iartă-mă… Orice pentru iubirea lui Dumnezeu. O să fie greu, n-ai idee de unde să începi şi cum o să arăţi cînd o să termini, dar deh, e Dumnezeu şi dacă-ţi cere asta, deh, ştie El mai bine de ce. Sigur merită. O faci.
3. Te cerţi cu Dumnezeu. Îl iscodeşti să afli de ce vrea să te schimbe. Te superi puţin, e jignitor să-ţi spună Dumnezeu că nu corespunzi. Parcă Dumnezeu ştia tot, ar trebui să ştie tot, e greu să te cerţi cu El, că el deţine adevărul suprem şi tu eşti doar un om făcut de el, imperfect şi supus greşelii, dar chiar să vii aşa la om şi să-i spui, după ce o viaţă a trăit liniştit că viaţa e frumoasă şi dumnezeu îl iubeşte, Omule, vezi că eşti pe o cale greşită, iată deadline să te schimbi, e scurt, dar poţi s-o faci. Şi te cerţi şi te lupţi pentru tine însuţi. Nu ştiu ce iese de aici, nu m-am mai certat cu Dumnezeu.
4. ?
Mai sînt şi alte ieşiri din joc?
Nu căutaţi metafore şi înţelesuri ascunse. E un joc. Să ne jucăm doar, fără să-i despicăm regulile în patru.
Aşadar, care e răspunsul vostru pentru Dumnezeu, repejor, înainte să vină nota de plată?
Eu zic 3. Daca chiar exista divinitate si etc etc, he made me like this:) Dar iau in calcul si varianta 1, care e asemanatoare, doar ca ….fara cearta:p
mi-e greu sa empatizez cu o astfel de situatie…e ciudat jocul asta:)
Eu aleg 1, si in cazul in care nu se ajunge la un numitor comun, aleg putin din 2, dar numai putin, adica fac si eu un mic sacrificiu si schimb ceva, dar nu radical si face si EL un sacrificiu si accepta ca eu pot sa schimb dar putin si el trebuie sa accepte ca vreau sa schimb doar putin si nu tot.
1 clar. suntem cum suntem. sa ma schimb pentru ce? pentru ca mi se cere, indiferent cine e autorul cererii? ma schimb doar cand consider eu ca trebuie sa o fac.
Singura iesire din joc e sa-ti amintesti la timp ca Dumnezeu, desi a creat cafeaua si ne-a lasat s-o facem cappuccino, nu bea asa ceva 🙂 Pe bune, singurul raspuns e 1; nu poti schimba pe cineva doar pentru ca asa ti se pare tie bine – il iei sau il lasi asa cum e. Iubirea neconditionata e a lui Dumnezeu, cea cu conditii e a altcuiva, nu-i bine sa-i spunem numele acum in Post.
2 … de ce nu daca el spune ca e cazul sa devin mai buna sa o iau pe calea cea buna 🙂
Parca stabiliseram ca individul cu barba e un personaj de poveste… :)) :P.
Ok, in alta ordine de idei, daca ar fi sa traduc metafora ta in termenii mei – adica daca intr-o zi as deveni mai inteligenta, as incepe sa-mi folosesc sa zicem vreo 30% din creier asa (uau) si as dobandi suficienta informatie cat sa stiu ca my way is the wrong way, probabil ca as incerca sa o schimb.
Dar asta nu prea se pupa cu invataturile astea cu iubirea lui dumnezeu care e un dat neschimbabil si neinfluentabil si asa…
Cu alte cuvinte – depinde despre ce discutam aici :)).
Ii spui „Bai, doamne, imi esti drag, m-ai ajutat mereu, chiar daca pe alocuri mi-ai dat si motive ca sa ma ajuti. Uite, daca tu consideri ca e cazul sa schimb un aspect, eu incerc. Bineinteles ca nu as mai fi eu in esenta mea care este si o am (vorba lui misu eminescu „fara eu nu e dumnezeu”, insa tu esti tata lor si stii mai bine, daca ai nevoie de asa ceva nu pot sa promit decat ca incerc. Ca fac tot ce imi sta in putiinta, desi stii ca daca nu merge o treaba de la sine, eu nu insist. Dar acum, na… Daca nu o sa reusesc si nu ma mai iubesti in continuare, cu toata parerea de rau, ce voi putea sa fac? Dar intrebarea mea este, intre timp ma mai iubesti, sau cum? Mai primesc sau nu ciocolata aia pe care te rog sa mi-o dai cand am pofta si n-am bani si cu care tu il trimiti pe iubitul meu la mine? Ha? Adica pana reusesc sau nu reusesc…”. Adica incerci sa negociezi cu cele mai bune intentii, pentru ca el stie ca il iubesti si tu. Incerci sa ai prajitura si sa o si mananci 😀 Dumnezeu are umor, ii plac copiii buclucasi.
Daca imi spune DE CE trebuie sa ma schimb si imi argumenteaza fff bine raspunsul – adica nu numai ca nu ma mai iubeste daca nu o fac – am sa ma schimb. Sunt extrem de sensibila la argumente bine prezentate 😀
Eu sunt perfecta. N-ar avea ce sa schimbe la mine. 🙂 Nu cred ca exista Dumnezeu, cu atat mai putin unul cu o barba alba. Dar presupunand ca mi-as pierde mintile si as incepe sa am halucinatii divine, probabil ca m-as lua la cearta foarte rau cu halucinatia cu barba alba, pana m-ar duce astia in camasa trendy cu incheiere la spate la balamuc.
Un om nu e gata niciodata. Ne schimbam in continuu insa paradoxal, suntem la fel mereu…Acu’ ma gandesc ca daca nu omor lume, nu fur, nu mint…restul sunt detalii. Si daca m-as intalni cu ala cu barba alba, i-as cere si eu sa schimbe regulile stupide si arbitrare dupa care se intampla lucruri in lumea asta.
Pai pui mana si te schimbi, ca doar el e dumnezeu, trebuie sa stie mai bine…
De-a lungul vietii el ne cere de mai multe ori acest lucru, am ajuns sa cred ca de fapt despre asta este viata si greul il avem de dus noi cu noi, incercand sa intelegem si sa acceptam.
1
Oamenii nu-i poti schimba doar pentru ca le ceri tu asta. Oamenii se schimba ei singuri, daca vor. Dumnezeu ne iubeste neconditionat, cum spunea mai sus Doina. Noi nu trebuie sa ne schimbam ca El sa ne iubeasca, eu cred ca in orice iubire tu alegi sa te schimbi, sa evoluezi ca OM pentru a fi mai aproape de iubirea ta. De aceea cred ca raspunsurile nu-si au rostul cata vreme contextul intrebarii este incorect.
Dacă Dumnezeu mi-ar spune să mă schimb înseamnă că n-o spune degeaba. Nu sunt habotnică dar cred în El. Aş alege varianta 2.
2. Dar as cer si niste indrumari, o bibliografie, ceva 🙂
Daca te intalnesti cu Dumnezeu, stii ca e Dumnezeu si nu colega de banca din scoala generala, se presupune ca il accepti ca Dumnezeu si intelegi intr-un anume fel tot ce deriva din asta. Asa ca nu vad sensul celorlalte puncte. Daca nu, cred ca se poate spune ca te intalnesti cu un om batran cu barba. Cu care te poti contrazice. Si atat.
Eu as zice 3, dar nu neaparat cu cearta mare – as vrea sa imi explice de ce considera ca trebuie sa ma schimb, cu exemple de situatii in care mi-ar fi fost mai bine daca as fi actionat altfel decat am facut-o. Culmea e ca de cate ori imi spune cineva ca ar trebui sa schimb ceva la mine, desi in prima faza pot sa fiu foarte scandalizata, dupa aia incep sa ma analizez singura din punctul ala de vedere, si uneori ajung chiar sa decid singura ca intr-adevar ar trebui sa ma schimb.
4. o sa vad ce pot face
Refuz. Punct.
Ma trezesc si-mi dau seama ca e doar un vis. Si apoi avem treburi mult mai importante: sa luam mita, sa omoram copii, sa ne batem joc de parintii nostri, sa traim prost, dar bine dupa calculele noastre. Si apoi vii tu cu povesti din astea. Suntem pierduti de ocupati! 😀
Mai intai m-as bucura tare de tot ca m-a iubit pana in punctul asta, ca eu nu am facut-o mereu. Si i-as zice sa se gandeasca bine la asta … ca lucrul ala care ma defineste si la care vrea sa renunt e chiar un motiv pentru care i-am fost draga atata vreme si as vrea sa stiu de ce brusc il deranjeaza. Depinde insa si de lucru. Sa zicem ca pe lista de ma defineste as pune ca nu am rabdare, vreau totul repede, acum, mult, sa nu pot duce si al doilea ca iubesc intens si dau tot si incerc sa ii patrund aluia de ma iubeste in toti porii. Ei, daca zice ca prima chestie nu-i prea convine, as zice ca incerc sa ma schimb, pentru ca desi ma defineste, nu imi aduce mereu lucruri bune, parca imi doresc sa fiu un pic mai moderata.
Daca e al doilea lucru … e practic egal cu modul in care respir si nu numai asta, dar imi mai si place, deci e cam imposibil de schimbat pentru ca ar trebui sa mi se intample ceva sa fiu altfel, sa ma zguduie prea tare … ca altfel, nu vad cum. Si m-as supara si-as pleca… si as fi fara de Dumnezeu, na!
Dragilor, va multumesc ca v-ati jucat aici. Nu va raspund la fiecare in parte, pentru ca deh, comentariile voastre sint solutia voastra la joc si nu-s eu in masura sa-mi dau cu parerea despre ele. Citesc si recitesc si trag de la voi ce-mi trebuie mie sa rezolv gluma asta proasta pe care-am modelat o metafora.
Deci, multumesc.
2! 🙂
Cam greu. Eu as vrea sa ma iubeasca Dumnezeu neconditionat. 3 as alege. Intr-un fel e ironica situatia..adica daca e Dumnezeu si cumva m-a insufletit asa rea sau buna cum sunt, nu vad de ce m-as schimba..si oare chiar ne putem schimba? Poate ne putem adapta cumva insa nu stiu daca as face-o cu inima deschisa..Cumva nu prea are sens..Dar e interesant jocul asta cu propria constiinta..
Varianta 1. Cu mentiunea ca eu cred ca oamenii se pot schimba. Fundamental. Doar daca vor si spre bine lor, pentru ei, nu pentru altcineva, indiferent cat de important ar fi acest cineva.
Pfuu, grea incercare… Eu aleg 2 pentru ca Dumnezeu nu are cum sa-ti ceara a te schimba decat in bine, nu-ti poate cere niciodata sa devii fatarnic, rau, sa-ti urasti aproapele, sa minti, sa furi, sa pizmuiesti,etc.Si noi ca si societate in ultima vreme cam spre astea ne indreptam, asadar o schimbare este oricand binevenita , o schimbare in bine, desigur.dar asa ded greu va fi sa fac schimbarea…Auch! Aici e problema mare, de unde incep si cat va dura schimbarea asta?
4. i-as refuza potiticos oferta … deoarece intre doua rele eu aleg intotdeauna raul mai mic.
De cand ma stiu i-am dat sfaturi lui Dumnezeu; si impus conditii; adica ajuta-ma dar numai in termenii mei… si cred ca se intampla in fiecare zi, oriunde: ori te schimbi ori o iei de la capat! Se numeste viatza, experientza, crestere….
2!Deoarece stie el Dumnezeu ce stie…
Ma grabeam dimineata si am uitat sa spun ca am ales varianta 1, pentru ca pe varianta nr 2 am eliminat-o din start din ecuatie. Iar a treia nu ma incanta.
A doua, zic, a fost anulata din capul locului, pentru ca, pastrand metafora, Dumnezeu nu o sa te roage niciodata asa ceva. Iar DACA, totusi, e bine pentru tine sa te schimbi in vreun aspect esential (caci ce e Dumnezeu, daca nu binele suprem, deci si binele nostru), atunci schimbarea vine din interior, pentru ca El e in noi si nu in fata noatra cu un capuccino sub nas. 🙂
Ma rog, sper ca m-am facut inteleasa, greu cu metaforele 😛
as intrebare de ce, simple as that… daca argumentele aduse ma conving, apoi ar fi „de ce nu?” 🙂
daca nu ar exista posibilitatea aceasta cu „de ce” as alege varianta 1….
Eu l-as intreba de ce? De ce sa ma schimb? Unde nu corespund? Ce valori dumnezeiesti am incalcat? Ce pierd daca nu fac asta? Ma duc in Iad? E vreun cunoscut de-al meu acolo? Va fi ca la dezbateri.
Mai intai ma-s cerat un pic cu el ca asa este firea mea, iar dupa aceea probabil ca as accepta schimbarea fara mura… De vorba aia..viata este lunga ( sau scurta) , o schimbare doua acolo esentiale nu strica..ai de unde povesti povesti frumoase la nepoti..cand mi-or aparea si ei :))
Ei da, 30 de opinii mai tirziu, sint ceva mai incurcata ca ieri dimineata. Probabil trebuie doar sa mai astept o vreme. Va multumesc.
Make it on your way… Toate comentariile si chiar mai multe de atat nu te vor putea ajuta ca sa intalnesti o decizie. 🙁
Eu zic ca daca „Dumnezeu” ne iubeste atat de mult, El stie cum e mai bine. Si ca e musai sa ne schimbam. 🙂 Eu ma schimb pentru „Dumnezeul” meu, ori de cate ori situatia cere. 🙂
Cine ma iubeste, ma iubeste asa cum sunt… daca Dumnezeu ma iubeste, nu-mi va cere niciodata sa ma schimb, mi-ar arata in diferite moduri unde gresesc, dar nu mi-ar cere sa ma schimb.
Schimbare inseamna evolutie, degradarea iese din schema caci doar vorbim de Dumnezeu nu?
M-am schimbat pentru copiii mei, pentru parintii mei, lucrez la schimbare pentru barbatul meu(chiar daca doar eu) si sigur as face asta din nou daca mi-ar cere Dumnezeu fara sa clipesc. M-am obisnuit cu schimbarea, imi face bine, imi improspateaza mintea, imi da refresh! Deci aleg doi!
Se presupune ca D-zeu a creat omul perfect si nemuritor, dar omul a ales sa nu il asculte si a devenit imperfect. Schimbarea omului depinde numai de dorinta de a fi iertat, si aici nu vorbim de dorinta superficiala a unui singur om, ci de o dorinta la nivel global,care sa se transforme in fapte. Asta teoretic,caci oricum si daca ar fi adevarata chestia cu iertarea, oamenii nu se schimba…doar se amagesc ca de maine vor fi mai buni, dar imediat ce au ocazia,fac rau, intentionat sau nu.
Pe langa asta, in niciun caz nu ar fi posibila vreodata intalnirea cu energia superioara pe care noi o numim primitiv „Dumnezeu”…Daca ar fi sa existe, niste fiinte atat de putin evoluate ca noi nu ar fi capabile fizic si mai ales mental sa comunice cumva cu acest absolut…So….nicio varianta. Schimbarea asta depinde doar de fiecare individ in parte…Parerea mea si nu sariti cu gura…E doar o idee. 🙂
Toti suntem perfecti asa cum suntem. Nu perfect in sens absolut, ci in sensul de „perfectiune in imperfectiunea noastra”. Schimbarile inevitabile care se produc in noi nu au loc (decat extrem de rar) in fibra noastra intima. In general, structura noastra de baza ramane aceeasi pe tot parcursul vietii.
Atunci cand lasam deoparte tot ce este profan si educat, tot ce tine de exterior, interiorul nostru ramane dezgolit in perfectiunea lui. Dumnezeu nu ne-ar cere sa ne schimbam.
Nu o spun pentru ca nu particip la jocul tau, ci pentru ca am un alt raspuns: Dumnezeu ne cheama la o cafea sa ne dea un ultimatum pentru ca vrea sa vada care e reactia si intentia noastra, insa El nu-si doreste sa realizam efectiv acest lucru. Vrea doar sa stie ca suntem dispusi sa facem orice sacrificiu, pentru El si pentru noi.
Ce interesant! Chiar scrii foarte … intrigant, draga printesa urbana. Drept dovada e numarul mare de fete care au intrat in joc.
Ca sa raspund la jocul tau … stiu pe propria-mi piele o chestie: ca aspectul cu „a fi iubit de Dumnezeu” vine o data cu aparitia fiecaruia pe pamant. Adica, nu poti sa fii si sa nu fii iubit de Dumnezeu … neconditionat. De aceea, Dumnezeu nu mi-ar putea conditiona vreodata iubirea lui de vreo chestie pe care as putea eu sa o fac sau nu. Adica, Dumnezeu nu mi-ar putea spune niciodata: „Stii, daca nu te schimbi, am terminat-o!”. In schimb, pentru ca el e Dumnezeu si are termenii si conditiile lui de relatie, ca oricare dintre noi, de altfel, poate sa spuna: „Stii, relatia noastra nu poate continua asa, cu tine facand chestiile alea. Ma simt tradat si mintit in fata. Ca sa continuam, trebuie sa rezolvam alea. Daca tu nu vrei, eu nu pot continua asa. Nu iti retrag iubirea ce ti-o port si nu o voi face vreodata. Doar ca Eu nu modific termenii relatiei, ca tu sa intri in profil. Cand te razgandesti, sunt aici. Pana atunci, nu mai continuam asa.”
Deci, draga printesa, nu pot alege dintre variantele tale si am adaugat o alta perspectiva.
Oricum, multumesc de provocare. Mi-a placut la nebunie.
Eu cred ca ai pus prost problema facand povestea asta despre Dumnezeu :). Raspunsul majoritar, doar suntem majoritar credinciosi (cel putin declarat), ar fi ,,daca exist, Dumnezeu ma iubeste” si cred ca asta nu te ajuta in incercarea de a face o alegere :). Accentul se pune de la – ce ar trebui sa faci TU la DE CE SA FACA DUMNEZEU ASTA (absurd, dumnezeu nu poate sa faca asta, deci nu avem nicio problema, e doar o capcana a lu’ al rau si negru de la subsol).
4. EL esti tu:)
Schimbarea vine din tine, cand vine, daca vine. Si oricand se intampla asta inseamna ca atunci trebuie sa se intample.
Dumnezeu este in tine. Tu esti Dumnezeu. Si dragostea de Tine pentru Tine iti va arata urmartorii pasi.
Vorbeste cu Tine. Acolo este raspunsul.
🙂
altfel, draga mea printesa, asa cum stii deja, schimbarea impusa, schimbarea ce nu vine din tine, este lipsa de iubire din partea celui ce cere si lipsa de iubire din partea celui ce declara posibila schimbarea impotriva sufletului lui.
cu drag
pentru prima oara sunt dezamagit intr-adevar de un post de al tau.. NO COMMENT!
dar mi-a trecut repede… l-am citit pe urmatorul! 🙂
Cetin
2, ca stiu ca stiu ca sint multe lucruri care trebuie sa le schimb in viata mea, dar tot procrastinez si nu-mi gasesc vointa necesara.
Dumnezeu e bun..dar trebuie sa ne schimbam sa-I fim placuti Lui….ne iubeste,dar nu trebuie sa-L maniem..pentru ca nu e prea bine,defapt nu e bine deloc….Trebuie sa incercam in fiecare zi sa fim mai buni si sa ne schimbam pentru El..lumea sa ia exemplu de la noi si astfel Dumnezeu sa ne binecuvinteze!!!Viata alaturi de Dumnezeu e minunata!!!Niciodata nu te plictisesti!!!Ai un prieten,Tata,Invatator,Stapan….pentru totdeauna mereu alaturi..:)…Dumnezeu este dragoste!
Mihaela, as putea sa te intreb care parte din bunatatea lui Dumnezeu n-a lasat inima copilului meu nenascut sa mai bata, dar n-o s-o fac, pentru ca nu-i asa, necunoscute sint caile Lui, nu?
Imi pare foarte rau…Intr-adevar misterioase sunt caile Lui.Poate a vrut sa te incerce,te-ai gandit daca ai gresit cu ceva?(iarta-ma daca sunt directa)El stie mai bine..nu stiu povesttea copilului tau dar poate Dumnezeu a facut asta si ca sa nu mai treci tu prin diferite probleme la care poate nu ai fi rezistat….Intr-adevar nu poti afla raspunsul decat cand iti va raspunde Dumnezeu..:)…
Nu, sincer, nu m-am gindit ca Dumnezeu in toata bunatatea lui, mi-ar ucide copilul ca sa ma pedepseasca.
Nu uita ca Dumnezeu se si manie…dar totusi gandeste-te ca poate Dumnezeu te-a scapat de altceva…..Iti dau un exemplu:O verisoara a nascut…o fetita numita Sara..dupa o zi doctorii i-au gasit probleme grave de sanatate..si Dumnezeu a decis sa o ia la El..nu crezi k asa a fost mai bine..decat sa fie chinuita toata viata de acea boala?La fel a fost si o incercare..pentru mama si tatal ei si surioara ei mai mare care nu prea a inteles…poate s-ar fi intamplat s la tine la fel..si nu ai fi rezistat..cand se naste si o tii la piept..o alaptezi..te atasezi foarte tare..si poate Dumnezeu a decis asta in cazul tau ca sa nu treci prin suferinta mare…sa nu se intample alttceva…sper ca ai inteles cat de cat ce am vrut sa zic..:)..Dumnezeu face totul spre binele nostru…:)si inca o data misterioase sunt caile Lui…oricum raspunsul cel mai bun il vei gasi la El..:)
Dincolo de simularea aceasta referitoare la Dumnezeu, eu(daca-mi permiti sa-ti spun ce simt si cred eu!) vad lucrurile astfel:
Dumnezeu este modul in care unii denumesc creatorul acestei lumi. In niciun caz eu nu-l vad ca pe un mos cu barba, nici ca pe un duh, nici ca pe un zeu, poate ca nici nu exista.Poate din intamplare ne aflam aici acum, in echilibrul acesta perfect care permite viata. Un pic mai aproape sau mai departe de locul in care se afla planeta noastra si totul o ia razna. Nu mi-e foarte clar.
Consider ca religia este o modalitate de a disciplina masele cu putina stiinta de carte si putine explicatii a ceea ce se intampla. Cred, de asemenea ca este timpul sa trecem la „next level”, iar religiile ar trebui sa se adapteze omului modern. Pe cele zece porunci ar trebui sa le inghitim odata cu laptele de la mama, sa se fixeze in ADN odata cu vitamina D sintetizata de soare in cei 7 ani de acasa, trebuie sa fim invatati sa avem respect pentru tot ce ne inconjoara: mediu, oameni, lucruri etc, iar nu pentru ca asa a poruncit cineva sau ceva.
In continuare, as lua exemplul fiintelor naturii, unde mamele asigura supravietuirea speciei lor prin pastrarea si intarirea puilor capabili sa supravietuiasca mediului din ce in ce mai ostil in care ne dezvoltam cu totii.
Noi, oamenii, ne degradam singuri prin modul in care ne hranim, ne comportam fata de mediu si fata de ceilalti, ne concentram si ne mandrim ca suntem capabili sa salvam embrioni de 600g si sa-i tinem in viata, legati pe viata de furtune sau pilule, iar copiii sanatosi mor sau sunt handicapati de neglijenta mamelor sau a personalului medical etc.
Ceea ce ti s-a intamplat este un lucru bun! Nu sunt nebuna. Organismul uman are propriul sistem de reglare a asigurarii speciei. Stiai ca in primele 3 luni organismul are tendinta de a avorta, de a elimina, celula nou formata caci nu o recunoaste ca proprie, iar acest lucru se intampla intotdeauna cu celulele care nu sunt capabile sa treaca prin experienta de a ajunge fat, care nu sunt bine fixate sau au orice alte defecte? Cele care trec de testul celor 3 luni, inseamna ca pot deveni pui de om. Mai mult, Ioana Ghinghina, actrita, a facut intrerupere de sarcina la 5 luni deoarece, fatul avea defecte iremediabile. A luat-o de la inceput iar acum este mamica unei superbitati.
Daca vrei sa fii mama trebuie sa o iei de la capat, sa accepti situatia ca pe un pas inainte, fara sa faci greseala de a te opri si striga catre cer: De ce, Doamne, de ce mie?
Pentru ca fiinta aceea nu era pregatita pentru lumea asta, pentru ca tu nu esti gata sa fii mama, pentru ca poate nu atunci. Poate maine, poate altadata! Aceasta a fost o experienta a existentei tale. E timpul sa treci la alt nivel.
zarina…si daca nu exista Dumnezeu noi cum am fost facutzi…crezi in provenirea din maimute?:Dmie mi se pare absurd..eu cred in Dumnezeu si mereu voi crede..El este singurul meu refugiu…o sa vezi si tu cu timpu ca exista Dumnezeu si o sa fii uimita de maretia lui…toate se intampla la timpul lor..dar sunt sigura ca il vei cunoaste si tu intr-o zi pe Dumnezeu..Sa aveti o zi binecuvantata maine!!!:)
Of, Zarina, e foarte adevarat ce spui. Si foarte trist.
Mai stau o vreme. O sa vad apoi.
Te imbratisez.
Daca Dumnezeu iti spune ca trebuie sa faci o schimbare inseamna ca e pentru binele tau. Ce poate fi asa greu de schimbat incat sa nu merite efortul? In fond, atunci cand iti doresti ceva din toata inima… lupti, nu?
🙂
Interpretarea mea la postul asta este ca rugamintea asta de schimbare, cumva vine tot din tine, „D-zeu” din aceasta povestioara, este o voce ce se aude surd, vorbeste de ceva vreme, acum incepi s-o auzi si te surprinde. Trebuie sa dai un raspuns. Fiecare alege cum numeste vocea: D-zeu sau nu, dar nu e ceva complet exterior. Esti tu sau El sau El si cu tine, dar mereu parte din tine. Ai cele 3 alternative in tine, s-au intalnit intamplator intr-o zi toate la cafenea… :P. Cine castiga? (…Sentimentul asta de „deadline scurt” …)
Interesanta abordare. 🙂